Fă-ţi cumpărăturile online!

Nu ştiu cum se face, dar deşi ştiu foarte bine care este ziua de naştere sau onomastica unei persoane apropiate, de fiecare dată alerg în ultimul moment după cadouri, pe care le cumpăr la repezeală, fără să caut metodic prin magazine. Desigur, şi acum sunt în aceeaşi situaţie. Numai că o am aliată pe prietena mea, Alice. Este sora lui Sergiu, care îşi va serba curând ziua de naştere. Ea mi-a dat ideea de a căuta nişte cadouri bijuterii pe net, în stilul său caracteristic:

– Dragule, sper că nu te-ai bolunzit să mă târăşti prin magazine… Fă-ţi cumpărăturile online!

– Nu, turturico, tu doar sugerează-mi ce să caut şi apoi mă descurc, am liniştit-o eu. Un ceas, o bijuterie ceva…

– Adică mă pui să gândesc acum, măi guguloi, când perna e atât de aproape de mine? Găsim un magazin online şi acolo ne dau şi idei, şi produse de calitate, şi preţuri mai mici decât în magazinele fizice…

– Zău? Altfel te simţi bine, da? o luai eu cu binişorul. Unde găseşti aşa ceva?

– Bine, lasă-ţi ironiile în dormitor şi hai să facem o chestie serioasă! Se dădu jos din pat un pic bosumflată şi reluă: Să căutăm pe net bijuterii argint sau ceasuri online! Stai, iubi! se însufleţi Alice brusc. OnlineBijoux e un magazin online de bijuterii care are produse de o foarte mare diversitate, pentru buzunarul oricui. Eu am cumpărat un inel aurit de acolo şi am fost foarte mulţumită.
ceas
– Nu, răţuşco, nu mai măcăi atâta! Or fi având ei produse de calitate, dar mai mult pentru femei, strâmbai eu din nas.

– Uită-te şi tu, dragule, nu vezi câte sunt? OnlineBijoux colaborează direct cu 14 furnizori din 9 ţări aflate pe 3 continente. Sunt unici importatori…

– Da, văd şi ceasuri bărbăteşti drăguţe, care ar trebui să fie foarte bune. Ia spune, lui Sergiu crezi că i-ar plăcea ceasul ăsta cu cuarţ Jaz-ma? Are carcasa rotundă din inox, mecanism japonez Seiko Epson, e rezistent la apă, geamul e din cristal mineral…

– E frumuşel şi nu prea scump… Ce ştie să facă? mă întrerupse Alice.

– Da, dar tu eşti frumuşică şi scumpă! Pup un pic de obrăjor? Nu? Da, ceasul… Păi ce să facă?! Arată ora exactă, are secundar roşu, dată, index fosforescent, iar rozeta exterioară e rotativă. Cureaua asta elegantă e din silicon, iar garanţia e de doi ani. Şi mai ştie să-ţi vină acasă rapid, iar transportul e gratis. Şi, în anumite condiţii, îl pot lua în 3 rate fără comision… Pe tine în cate rate te poate lua?

– Oi fi eu scumpă, dar nu mă poţi lua în rate. Mă iei dacă plăteşti cu inima ta întreagă… Şi acum hai la nani! Du-mă în braţe, ca să am transport gratuit!

Teroare în Istanbul, trecând prin Paris, spre Ciorogârla

Recent am vizionat Taken 2: Teroare în Istanbul. După Taken, aveam nişte aşteptări pe care urmarea filmului nu le-a onorat, cu toate că scenariştii au fost aceiaşi Luc Besson (care e şi producător pentru ambele filme) şi Robert Mark Kamen. E adevărat că a fost alt regizor, însă sunt aceiaşi eroi, interpretaţi tot de Liam Neeson, Famke Janssen şi Maggie Grace. Ce m-a frapat la această echipă e faptul că Liam Neeson e irlandez, Famke Janssen, olandeză, Luc Besson, francez, iar Robert Mark Kamen, american. Acest amestec a făcut un film bun, Taken, cu o urmare proastă, Taken 2. Sfârşitul celui de-al doilea Taken lasă loc pentru un eventual Taken 3, aşa încât putem avea teroare în Istanbul, trecând prin Paris, spre Ciorogârla.
Taken Liam Neeson
Ce m-a deranjat la acest film? În primul rând, un sexagenar (Liam Neeson) întrupează un erou în putere, specialist în arte marţiale şi având o condiţie fizică excelentă, iar fiica lui în film, Maggie Grace, care va împlini curând 30 de ani, joacă rolul unei adolescente. În ce o priveşte pe Famke Janssen, rămâne o damă bună, deşi are cu numai 8 de ani mai mult, dar, vezi bine, e mama lui Maggie (desigur, personajele interpretate de acestea, aţi înţeles voi). De aici un aer artificial, amplificat de scenele de luptă forţate rău, chiar trase de păr (şi de părul de pe picioarele lui Liam Neeson).

Desigur, pentru ca tacâmul să fie complet, toate personajele vorbesc în limba engleză, chiar şi albanezii între ei în Albania! E un exemplu elocvent despre cum nu se face urmarea unei producţii de succes. Peste toate, m-a dat gata o anume secvenţă ca în filmele cu proşti. Liam Neeson tocmai vorbea la telefon cu fiică-sa (Maggie Grace), când este surprins de terorişti. Deşi aceştia îl ameninţă cu pistolul, eroul nostru rămâne calm şi continuă să-i dea indicaţii ăleia la telefon. Şi teroriştii, politicoşi, îi permit! Abia după ce-şi încheie omu’ convorbirea, se iau de el…

Cred că jumătate din film Famke Jessen zace semiconştientă întinsă pe jos, timp în care Liam Neeson tot vine pe la ea, o mângâie pe păr – pesemne ca să-i oprească sângerarea de la gât – şi o asigură că va reveni curând. Dar mai întâi trebuia să-şi salveze fiica din mâna bandiţilor, pe care îi scotea definitiv din luptă unul câte unul prin simpla răsucire a ţestei adversarului de la stânga la dreapta, un soi de gesticulare a unui “nu” hotărât. Urma o vizită la Famke, o mângâiere pe păr, după care îşi aducea aminte că are treabă şi dădea fuga să mai ucidă nişte terorişti. Pe şeful bandiţilor îl omoară la sfârşit, acest act de justiţie fiind bomboana de pe colivă.

Taken Famke Din toată tevatura asta putem trage nişte concluzii, chiar nefiind critici de film. În primul rând, faptul că regizorul poate face un film bun după un scenariu modest, dar şi un film prost după un scenariu bun. El este precum dirijorul pentru orchestră, ca să folosesc un loc comun. În al doilea rând, evident, putem fi siguri că urmarea urmării lui Taken nu poate fi decât şi mai şi… Nu vă urez vizionare plăcută!

Ia 12 Plante minune!

Într-o dimineaţă m-am sculat mahmur. Visasem că eram în tramvaiul 12. S-a oprit brusc în staţie şi atunci m-am trezit. Soră-mea mă aştepta în bucătărie cu ceaiul făcut. Mi-am turnat o cană şi i-am spus:
– Bună, Mădălina, în fine, ai făcut şi tu un lucru bun în viaţă! Ceaiul! Ştii, am visat tamvaiul 12. Ce să însemne? Tu te pricepeai la d-astea…
– Da, da… 12 zici? Aha! Ia 12 Plante minune! De asta ai visat numărul 12. Da, în interpretarea viselor, numărul 12 reprezintă perfecţiunea divină şi tăria spirituală, deci poţi spera la armonie şi linişte…
– Te pomeneşti că mă împac cu prietena mea!
– Se prea poate, Alice ţine mult la tine… Mădălina oftă, sorbi din cana de ceai şi reluă: Numărul 12 e considerat simbolul echilibrului divin, simbolizează cele 12 luni ale anului, cele 12 ore ale nopţii şi cele 12 ore ale zilei, cei 12 ani pe care îi avea Iisus când a mers la templu… E un număr interesant. Uite, ia capsula asta cu ceai! Câte una în fiecare dimineaţă sau seară, cu 30 de minute înainte de masă, face minuni pentru organismul tău! E pentru premianţi! Este un produs absolut special și foarte folositor sănătății. Şi-i un supliment alimentar 100% natural.
– Foarte bine, iau că sunt premiant. Şi de ce mă vindecă? Sau dacă ia aşa ceva şi Petrică, îl scapă de burtă şi chelie? Sau îi face ochii albaştri, cumva?
– Nimic din toate astea şi nu mă lua în derâdere, chiar e un supliment-minune, un adjuvant deosebit, făcut de Plantina, o firmă serioasă. Dar nu-şi propune să trateze sau să vindece vreo boală. Nu ţine de foame, nu înlocuieşte o dietă echilibrată…
– Atunci de ce-mi dai 12 Plante? Şi de ce 12 şi nu 141 sau 6?
– Eh, păi cei de la Plantina ştiu de ce. S-au gândit la natură, la ezoterism, la numărul 12,care mai semnifică cele 12 semne zodiacale, cei 12 Apostoli, celebrăm 12 mari sărbători ortodoxe… Din perspectiva ezoterismului, numărul 12 e expresia familiei şi a sacrificiului pentru cei dragi. De asemenea, cele două cifre care compun numărul 12, prin adunare, dau 3, deci simbolizează Trinitatea. Totul ţine de divinitate, de sacru, de putere.
– Înţeleg de ce sunt 12 plante. Dar de unde ştii că nu-mi face rău, chiar dacă e un produs natural? Şi mătrăguna e o plantă…
– Nu conţine mătrăgună, nu te prosti! Produsul nu are contraindicaţii, dar aduce multe beneficii sănătăţii prin cele 12 plante ale sale. Acţionează pentru refacerea stării de bine a organismului, întăreşte imunitatea, are efecte benefice asupra sistemului circulator şi a celui digestiv. Are şi vitamine, proteine şi enzime.
Mă strâmbai, încă neconvins de calităţile acelui supliment.
– Mă, tu eşti turc?! izbucni Mădălina. Şi eu am luat o capsulă azi-dimineaţă, puţin înainte să vii tu pe capul meu! Păi mă îndopam eu cu capsule care nu-mi fac bine?! Şi iau de aproape o lună! Plantina a ales pentru sănătatea ta nişte nestemate ale naturii, ca să facă un produs care să-ţi confere o stare generală de bine, să-ţi întărească sănătatea, iar tu faci pe nebunu’! S-au folosit frunze, scoarţă, rădăcini, seminţe, mlădiţe, muguri, toate de la natura mamă…
– Văd că nu te ajută să fii mai calmă! remarcai eu.
– Ba da, dar tu ai exaspera-o şi pe Maica Tereza! Repet: 12 Plante. Acest produs conţine, evident până şi pentru tine, fix 12 plante. Uite care sunt, scrie aici!
– Ia să vedem. Am luat prospectul şi am început să citesc: Salcia are proprietăţi antiinflamatoare, din care motiv e denumită „aspirina vegetală”. I-auzi! E utilizată frecvent ca adjuvant în tratamentul bolilor reumatice. Datorită calităţilor hemostatice şi cicatrizante, este utilizată şi în caz de afecţiuni ale pielii (răni, hemoroizi, ulceraţii).
Migdalul… Ăsta nu ştiu ce face.
– Ştiu eu! interveni Mădălina. Consumul regulat de migdale reduce bolile cardio-vasculare. Au un aport de minerale, iar datorită proprietăților sale, migdalele ajută la vindecarea gastritei, ulcerului gastric, afecțiunilor digestive, ale aparatului urinar și genital.
Mesteacănul pufos stimulează funcţiile de detoxifiere hepatică, e tonic şi stimulent general în stări de astenie psihică şi fizică.
Teiul argintiu este adjuvant în tulburări cardiace cauzate de nervozitate, stres, dischinezie biliară hipertonică, hipertensiune… Uite, vezi, teiul m-a făcut mai reţinută şi nu te-am strâns de gât adineaori!

Coacăzul negru are proprietăţi care te ajută dacă ai angină, e antialergic și detoxifiant. Calmează, e hipotensiv și diuretic.

Magnolia e adjuvant în infecții intestinale, colon iritabil, reglează motricitatea gastro-intestinală și reface flora microbiană intestinală.

Mai conţine ghimbir, care favorizează reechilibrarea florei bacteriene intestinale.

Socul ajută la eliminarea toxinelor prin transpiraţie şi la ameliorarea simptomelor provocate de infecţiile căilor respiratorii.

Urzica are efect diuretic şi elimină din organism surplusul de apă şi toxinele, ajută la îmbunătăţirea imunităţii şi întăreşte organismul.

Orzul verde încetineşte procesul de îmbătrânire (parcă ţi-am văzut un fir de păr alb!), reglează metabolismul, revitalizează organismul, având minerale, proteine şi enzime.

Ginkgo Biloba e ultima plantă. E recomandată pentru sporirea performanţelor intelectuale (auzi, găgăuţă?), în stări de suprasolicitare, de oboseală cronică, stări depresive şi anxioase, migrene, trombofeblite, tromboze, sindromul de “picioare grele”. Planta asta o dă mama-natură expre pentru tine!

– Astea-s toate plantele? Mi-ai zis numai 11…

– A, da, am sărit stejarul. E indicat în andropauză şi menopauză, constipaţie, alergii, paradontoză. Mai e folositor şi în astenie fizică, psihică şi sexuală… Iubita ta îmi va fi recunoascătoare!
carmen-bruma
– Serios? Cu asta m-ai convins. Trebuia să spui aşa de la început! Înseamnă că trebuie să mă împac urgent cu ea! Îmi cumpăr şi eu. E scumpă? Adică nu mai contează, dacă-i de sculătoare, cum zici…

– Eu nu ţi-am spus aşa ceva, bădăranule! Costă puţin, este o cutie întreagă şi nici nu trebuie să alergi după ea: ţi-o aduce acasă, transportul e gratuit! Ce mai vrei?!

În timp ce pregătea micul dejun, soră-mea adăugă:

– Reţine ce a spus spus Samael Aun Weor, părintele gnosticismului modern: „Natura este un mare atelier unde Dumnezeu lucrează. Natura e templul Fecioarei Mamă a Lumii.” Acum înţelegi de ce-ţi spun de 12 Plante?

– Am priceput! Fata asta frumoasă din prospect, aha, Carmen Brumă, ia 12 Plante?

– Vezi bine, dacă-ţi recomandă! Uite ce suplă e! Eu de-aia mi-am luat, ca să arăt aşa… Ia-ţi ochii de la ea, nu mai saliva!

O cerşetoare câştigă 23.000 de euro lunar!

Am primit de la un prieten, pe e-mail, un top al cerşetorilor din Bucureşti. Vi-l prezint în cele ce urmează, cu modestele mele comentarii, fiindcă de sărbători tindem să fim mai empatici, mai miloşi, poate prea… Când vă paşte compasiunea faţă de un milog, înainte de a băga mâna în buzunar, gândiţi-vă că o cerşetoare câştigă 23.000 de euro lunar!

Nu mai ştie nici amicul meu de unde a căpătat materialul respectiv, fiind o re-retrimitere, deci nu-i cunoaştem paternitatea, pentru a-i putea mulţumi personal autorului. Am căutat pe net şi am văzut că acest material circulă de mai bine de un an. Pare să fie vorba de o anchetă comandată (posibil, chiar de Poliţie, după câte îmi miroase) făcută de nişte ziarişti profesionişti. În tot cazul, de remarcat că notele acordate maeştrilor în ale cerşetoriei sunt de la 1 la 5, în vechiul stil sovietic.

În ce priveşte sumele încasate de experţii în cerşetorie nu mă pot pronunţa, dar nu mi se par bătătoare la ochi, cu menţiunea că toţi cerşetorii trebuie să contribuie la bunăstarea unor bulibaşe şi a altor persoane care se ocupă de liniştea cu care îşi practică meseria. De asemenea, mai toţi au familii care se bazează pe câştigurile lor. Din asta trăiesc cu toţii.

“În Bucureşti activează peste 20.000 de cerşetori profesionişti, dar şi circa 12.000 care practică aceasta meserie bănoasă doar ocazional, în regim part-time sau pur şi simplu accidental. Vă prezentam în exclusivitate (?!) un top al celor mai de succes 5 cerşetori din Bucureşti.”

Probabil că în Bucureşti s-au adunat cei mai talentaţi cerşetori ai patriei, aşa că acest top este reprezentativ pentru întreaga ţară.

5. “Deşi e tânără, Raritatea intră în top 5 cerşetori, cu un venit de 15.000 de euro lunar. Activează în zona Gării de Nord, un vad extrem de bun şi de bănos. Mizează pe frica provincialilor sosiţi în Bucureşti, speriindu-i să-i dea bani ca sa scape de ea.

5 Raritatea are 5 la tupeu, fiind foarte agresivă. Textul folosit este foarte bine gândit. Raritatea susţine că a apelat la o agenţie de publicitate, iar fraza este înregistrată la OSIM: ‘Nu dai bani, rămâi cu ei, mori sărac, mori cu ei’.

La ţinută, Raritatea nu excelează, preferând haine comode. În timpul liber face paraşutism. Îi plac animalele, având 3 ponei la ferma sa de lângă Râşnov, unde îşi petrece vacanţele de iarnă.”

Mi se par suspecte apelarea la o agenţie de publicitate şi marca înregistrată la OSIM, iar pasiunea pentru practicarea paraşutismului e hilară. Altfel, ferma şi poneii pot exista în realitate.

4. “Limonada locuieşte în sectorul 4, însă îşi desfăşoară activitatea mai ales în sectorul 1. Limonada provine ‘dintr-o familie bună, dar prea mare’, conform propriei declaraţii.

Excelează la ţinută şi recuzită, folosind inclusiv un balon cu Tweety (desene animate cu Tweety şi Sylvester) pentru a provoca lacrimile trecătorilor. La tupeu stă foarte bine, uneori trăgând de mânecă sau chiar de geantă persoanele care nu-i dau bani.

4 Stă mai slab la gesticulaţie, fiind descrisă de prieteni drept ‘o putoare, ar putea câştiga mult mai mult, că are vad bun’. Limonada câştigă în jur de 18.000 de euro lunar şi îşi petrece vacanţele în insulele din Pacific.”

Destinaţia pentru vacanţele Limonadei mi se pare pe cât de exotică, pe atât de puţin probabilă. De altfel, există concediu de odihnă sau vacanţe pentru o astfel de meserie? Dar s-ar putea ca Limonada să fie o putoare.

3. “Este supranumit Chelu, deşi e practic pletos. Ironia necruţătoare a anturajului său infracţional ar impresiona chiar şi un membru al Academiei Române.

Chelu are un text extrem de simplu, dar eficient: ‘Dă-mi un leu!’. Ţinuta, compusă din haine groase vara şi subţiri iarna, determină trecătorii să aibă un sentiment de milă meteorologică faţă de acest cerşetor, ale cărui venituri se ridică, în medie, la 20.000 de euro lunar.

3 La tupeu stă excelent, strâmbându-se la cei care trec pe lângă el fără să-i dea bani.

Activează în Militari, în zona autogării, făcând remarci necruţătoare la adresa ‘bizonilor păroşi din provincie, care vin în Bucureşti să ne ia pâinea de la gură’, conform propriei declaraţii.”

Mă îndoiesc de că acest cetăţean cunoaşte semnificaţia cuvântului bizon, dar parcă poţi să ştii…

2. “Îl cheamă Benjamin Balac, însă prietenii îl poreclesc Unguru, pentru că a făcut armata în Ardeal. Intră lejer în top 5 cerşetori, cu un venit de 21.000 de euro lunar.
Unguru speculează latura mistică a naivilor, primind doar 3 puncte la tupeu. De la distanţă, pare inofensiv, însă a fost condamnat de două ori pentru tâlhărie.

2 Deşi nu are un text extraordinar, preferând să repete ‘Dumnezeu vede tot’, Unguru excelează la ţinută, în recuzita sa intrând şi o pălărie vintage. Unguru activează la Universitate, unde are un vad foarte bun, pentru care a plătit 50.000 de euro.

Gesticulaţia sa este foarte complexă, inspirată din misticismul ortodox rus. Ridică mâinile, face spume la gură, iar banii curg.”

Că există o taxă pentru fiecare loc de cerşit, nu mă îndoiesc. Mă întreb însă cui i se plăteşte? Probabil, bulibaşei din zonă, că doar nu vreunei administraţii financiare sau ADP-ului. Oare trebuie să ai deja banii pentru taxă sau, mai curând, ţi se permite să-i plăteşti mai târziu, după ce ai intrat deja în pâine? Totuşi, 50.000 de parai? De asemenea, nu cred că Unguru ştie că are o pălărie vintage.

1. “Harieta conduce în topul cerşetorilor din Bucureşti, atât la venitul lunar, cât şi în privinţa talentului nativ. Harieta primeşte din partea experţilor noştri punctajul maxim atât pentru text, cât şi pentru ţinută, gesticulaţie şi tupeu. (Oare există experţi în cerşetorie în redacţia unui ziar?!)

Harrieta activează de circa 4 ani în zona cimitirului Bellu, mizând pe o diformitate pentru a atrage banii miloşilor. Trecătorii intervievaţi de noi i-au dat Harietei în medie vârsta de 65 de ani. De fapt, Harieta are 23.

1 Se poate lăuda cu peste 23.000 de euro lunar, are conturi la mai multe bănci, iar în timpul liber merge la mall, la fitness şi se gândeşte să se apuce de tae-bo, pentru a-şi păstra condiţia fizică. Tonusul muscular de invidiat o ajută să stea în poziţia din imagine până la 12 ore pe zi, însă Harieta susţine că efortul merită.”

Când încerc s-o asociez pe băbuţa din poză cu Tae Bo, mă apucă râsul. Conform Wikipedia, Tae Bo este un sport care combină mișcările împrumutate din artele marțiale (taekwondo) și pe cele de aerobic executate în viteză pentru îmbunătățirea formei fizice a practicanților. O fi adevărat că Harieta ocupă locul întâi cu coroniţă în topul câştigurilor din cerşetorie, dar şi munceşte câte 12 ore zilnic…

Sunt convins că majoritatea celor relatate în materialul pe care vi l-am prezentat e conformă cu realitatea. De asemenea, numele amintite sunt reale şi obţinute, foarte probabil, de la Poliţie, ceea ce conferă un plus de autenticitate. De altfel, n-am văzut niciun milog care să stea să-i faci poze… Totuşi, am dubii în ceea ce priveşte numărul real al milogilor şi al sumele vehiculate. Oricum, numărul cerşetorilor din Bucureşti a crescut între timp, iar în ce priveşte sumele obţinute de milogi s-ar putea să fie mai mari sau mai mici, dar nu sunt cuantificate de Fisc ca să le putem lua de bune.

De asemenea, nu se pomeneşte nimic despre persoanele din spatele acestor cerşetori, cele care beneficiază din plin de pe urma prestaţiei acestora, ceea ce mi se pare suspect. Ziaristica nu se face cu jumătăţi de măsură. De fapt, mulţi dintre cerşetori sunt bolnavi (au de la tuberculoză la SIDA), unii sunt analfabeţi şi nici măcar nu au acte de identitate, fiind cunoscuţi numai după poreclă. Desigur, printre ei sunt răufăcători recidivişti, dar nu chiar aceştia beneficiază de vacanţe în locuri exotice. Mai curând persoanele din anturajul lor.

Personal, într-o seară, am văzut cum un 4×4 a oprit în dreptul unui cerşetor aflat într-un scaun rulant. Din maşină au coborât doi zdrahoni negricioşi care l-au luat pe cerşetor cu cărucior cu tot şi l-au aşezat în maşina încăpătoare. Vezi bine, ziua lui de lucru se terminase. A doua zi, aceeaşi maşină urma să-l aducă în acelaşi loc din poarta unui cimitir. Acolo e locul lui de muncă.

Majoritatea oamenilor de ştiinţă cred în existenţa lui Iisus!

l_icoana-fecioara-maria-cu-pruncul-iisusÎn ultimii 200 de ani, istoricii şi filosofii au cercetat tradiţiile legate de existenţa lui Iisus, încercând să afle în ce măsură legendele legate de El sunt adevărate. Actualmente, majoritatea oamenilor de ştiinţă cred în existenţa lui Iisus Hristos.

În afara Evangheliilor, prima informaţie indirectă despre Iisus este dată de Flaviu Iosif, un istoric evreu care a trăit pe la sfârşitul secolului I. În scrierea sa, Flaviu Iosif amintea despre condamnarea la moarte a lui Iisus, care se făcea vinovat pentru încălcarea legilor romane ale vremii. Acest text vestit, numit “testinomium flavianum”, n-a putut fi contestat de niciun sceptic.

“Pe atunci, în timpul guvernării lui Pilat din Pont, a trăit Iisus, un bărbat atât de înţelept, încât nu se ştie dacã era om cu adevărat. El a realizat isprăvi uluitoare şi a fost maestrul unui popor care l-a acceptat de bunăvoie. A atras de partea Lui mulţi evrei şi greci, fiind Mesia. Când Pilat a auzit că Iisus Hristos era apreciat şi iubit mai mult decât el, l-a condamnat la moarte prin crucificare. Dar a treia zi, Iisus a înviat, lucru pe care profeţii îl anunţaseră deja, iar secta creştinilor, cum a fost numită după numele Lui, nu a dispărut nici pânã în zilele noastre.”

În istoriografia romană, în documentele din secolul al II-lea, se găseşte o ştire despre Iisus. Tacit a povestit că, atunci când Nero a incendiat Roma, a încercat, de fapt, să-i extermine pe creştini. “Creştinii credeau în Iisus, care a fost condamnat la moarte de către Pilat din Pont, care voia să fie singurul conducător acceptat, în timp ce poporul Îl iubea mai mult pe Iisus.”

Textele evreieşti datând din secolele II-V, îl menţionează pe Iisus Hristos ca fiind născut de Fecioară şi ca având mulţi discipoli. Textele menţionează multe vindecări uimitoare şi alte fapte miraculoase al căror protagonist a fost Iisus.

Bineînţeles, se prea poate ca unele amănunte din Evanghelii să fie înflorite de discipoli, iar acest fapt este aproape unanim acceptat de istorici. Cu toate acestea, documentele scrise rămase până în zilele noastre susţin existenţa istorică a lui Iisus Hristos.

La nivelul anului 2011, existau 2.264.492.000 de creştini în întreaga lume, ceea ce reprezintă 31% din numărul total al locuitorilor planetei. 1,2 miliarde persoane, adică mai mult de jumătate din numărul total de creștini, sunt catolici (dintre care 17 milioane de greco-catolici). Toate au la bază credinţa că Iisus Hristos s-a născut, a predicat, a murit şi a înviat.

Creștinismul e una din cele trei religii monoteiste contemporane, alături de iudaism și islam. Considerând împreună catolicii, protestanţii și ortodocşii sub denumirea globală de “creştini”, religia acestora e actualmente cea mai importantă din punct de vedere numeric la nivel mondial.

Peste 63% dintre credincioși sunt adepţii unei religii avraamice, adică a unei religii monoteiste, care provine din vechile tradiţii ce datează din seminţia lui Avraam. Toate religiile avraamice recunosc într-o măsură mai mare sau mai mică Sfânta Scriptură a Vechiului Testament.

În total în lume, 43% dintre credincioşi sunt creștini, 16%, musulmani, 5%, evrei. 10% din populaţia globului o reprezintă hindușii, iar 6% sunt urmași ai budismului. Circa 312 milioane de oameni sunt de religie ortodoxă (răsăriteană şi orientală).

Numele Iisus era relativ comun în Palestina secolului I d.Hr. În ebraică el suna Iehosua sau Iesua, fiind transliterat Iesous în greacă. Limba latină l-a preluat ca Iesus (Jesus) (sec. I-II dHr.). Citirea Iisus este de dată mai târzie. Iehosua înseamna în ebraică “Iahve va salva, va mântui” sau “Iahve este mântuire”.

Numele lui Iisus a fost vestit prima oară de îngerul Gavriil. Apoi semnificaţia numelui apare în Matei 1,21: “Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de pacatele lor”. Numele primit se traduce “Iahve (Dumnezeu) mântuieşte”.

Hristos nu constituie numele propriu-zis al Mântuitorului, ci e un supranume.
Icoana f[c[toare de minuni a lui Iisus Hristos.Se găseşte in biserica Sf.Impărati Constantin şi Elena ,din Atena, Grecia.
Cuvântul “creștin” vine din limba latină populară, de la christianus, derivat de la Hristos, deoarece Iisus din Nazareth e considerat de creştini ca fiind Mesia și fiul lui Dumnezeu. Cuvântul “Hristos”, în limba greacă Christós, adică “Cel uns”, este traducerea din limba ebraică a cuvântului “Masiah”.

Iniţial, în Israel regele era numit “Masiah”, pentru că la ceremonialul de investire era uns cu untdelemn de către un preot. Mântuitorul S-a prezentat pe Sine ca fiind Mesia.

Porcii de la Digi rămân porci!

Cum am scris două articole pe această temă, simt nevoia să comentez afirmaţiile unui blogger respectabil, Emil Călinescu, un prieten, sper. Consider că porcii de la Digi rămân porci, indiferent cum se va termina disputa lor cu Discovery. Voi lua pe rând spusele colegului nostru, ca să nu omit ceva.

1. Ştiu că pentru a transmite canalele Discovery firmele de cablu plătesc. Culmea e că toate plătesc şi nu s-a plans nimeni de preţ sau că ar fi mică audienţa! În afară de RCS-RDS. Situaţia celorlalte canale despre care aminteşte Emil (Taraf tv, Mynele tv ş.a.), n-are legătură cu subiectul. Sincer, o dată la câteva luni, mă uit pe Taraf TV, ca să râd un pic. Doar un pic, fiindcă mai mult de jumătate de manea începe să mă enerveze. Apropo, nu ştiu nimic despre Mynele tv. Trebuie să fac scandal că porcii de la Digi nu-l difuzează…

2. E adevărat, majoritatea bătrânilor se uită la telenovele, dar rămâne un segmet important din clientelă care doreşte (şi) altceva.

3. Nu cred afirmaţiile celor de la RCS, că doar 1% din clientelă ar fi urmărit canalele Discovery. Sunt direct interesaţi în disputa asta. Dacă spunea asta un terţ neutru, cifra ar fi fost credibilă.

4. Într-adevăr, RCS are nişte pretenţii faţă de clienţi, dar clienţii nu primesc nimic în contrapartidă. Dacă te-ai abonat la ei, trebuie să rămâi abonat o perioadă pentru care ai dat cu subsemnatul. Ar trebui, în schimb, ca firma de cablu să nu taie din canalele pe care le transmitea la ora încheierii contractului cu abonatul. Logic, nu?

porc5. Sigur, dacă tot nu mai dai o căruţă de bani pentru canalele Discovery, tu, firmă de cocină, ar fi trebuit să reduci preţul abonamentului. RCS spune că va cumpăra altceva, care să înlocuiască Discovery, vezi Doamne, din aceeaşi nişă. De asta oare s-au infiinţat canalele Digi pe aceeşi nişă cu Discovery? Prostii! E clar că RCS vrea să elimine concurenţa! E atât de evidentă manevra asta şi totuşi avem loc s-o dăm la întors… Ce face UPC chiar nu intră în disputa asta. Remarc doar oportunismul celor de la UPC (care au anunţat că includ canalele Discovery în pachetul de bază, gratis), ceea ce nu înseamnă că îl aprob. Dar, repet, nu face obiectul disputei porcii de la Digi versus Discovery.

6. De acord, pentru includerea în grilă a programelor gratuite ar trebui să plătim o sumă modică, fiind pachetul de bază, iar pentru celelalte pachete de programe fiecare abonat ar urma să plătească separat. Indiferent de firma de cablu.

7. Ce s-a întâmplat cu Boom (firmă care, personal, cred că a falimentat şi din alte cauze decât cele vizibile) şi gustul unui blogger, subiecte amintite de bloggerul nostru cu greutate, din nou, nu fac parte din dispută, indiferent cât de interesant ar suna.

8. Da, s-au făcut porcării şi în ce priveşte televizarea meciurilor din Liga 1. Ar fi trebuit ca toate celelalte firme de cablu să poată cumpăra dreptul de transmisie de la Digi şi Dolce, dar porcii de la Digi n-au fost de acord cu asta. Au dorit monopol şi l-au obţinut, în afara puţinelor partide din Liga 1 transmise (exclusiv, vezi bine!) de Dolce. De fapt, acela a fost primul semn că Digi urmăreşte să deţină monopol pe un segment cât mai mare de piaţă. (Aici nici Dolce n-a fost fair play.) Excluderea canalelor Discovery din grila RCS de programe e un pas firesc în aceeaşi direcţie, obţinerea monopolului. Mai rău e faptul că s-a şi creat un precedent. Şi, dacă sunt lăsaţi, vor extinde monopolul şi în sport (că doar nu degeaba au 3 canale de sport).

9. Nu sunt de acord că bloggerii ar fi mânaţi de spiritul de turmă. Dimpotrivă, cred că majoritatea celor care spun că urmăresc Discovery, n-o fac pentru că, vezi Doamne, dă bine la nivel declarativ, ci pentru că ei chiar vizionează canalele Discovery. Altfel, în alte privinţe, mai toţi românii suntem mânaţi de spiritul de turmă, desigur. E de ajuns să vezi rezultatele recentelor alegeri parlamentare.

10. Şi eu cred că din cauza manelelor sunt porci cei de la RCS, cum sugerează alţi bloggeri… Vezi bine că şi componenţa actualului parlament e cauzată direct de manele: ne-au prostit pe mulţi dintre noi, dacă am votat să ne conducă nişte răufăcători dovediţi. Nu ajungeau pungaşii din vechiul Parlament, şi-au adus acoliţi, astfel încât avem de două ori mai mulţi parlamentari pe care trebuie să-i plătim fiindcă ne mint.

Sper că nu crede nimeni că acuz întregul Parlament că e corupt şi pus pe furat. Dar m-a distrat propoziţia cu care îşi făcea campanie electorală un candidat: “Eu fur mai puţin decât ei”… Habar n-am dacă a ajuns ori nu parlamentar, dar mă gândesc că o fi ştiind el ce-o fi ştiind, dacă a făcut o astfel de afirmaţie.

Închei spunând că, dacă aţi apucat să-mi citiţi rândurile, înseamnă că n-a prea fost sfârşitul lumii, cum am prezis (şi) noi. De aici rezultă că trebuie să fim citiţi în fiecare zi. Nu de alta, dar trebuie să salvăm şi noi lumea, nu numai Bruce Willis şi Chuck Norris…

La Fidelityshop găseşti parfumul iubirilor trecute

Cum Crăciunul bate la uşă, voiam să-i dăruiesc prietenei mele, Alice, un cadou mai deosebit. Soră-mea e cea mai bună prietenă a ei, o cunoaşte, poate, chiar mai bine decât mine, fiindcă faţă de ea nu are secrete. Aşa că m-am consultat cu ea.

– I-ai un parfum bun, de firmă, neapărat original, nu vreo copie meschină din piaţă, şi te-ai scos!

– Ştii bine că nu mă pricep la d-astea şi nici nu ştiu de unde să iau, am protestat eu.

– Ascultă-i pe ăştia mai bătrâni (e cu un an mai mare decât mine): Cumpără dintr-un magazine online, ca să nu alergi pe străzi ca un disperat! De acolo-mi cumpăr şi eu. Îşi răsuci un zuluf şi adăugă, nostalgică: la Fifelityshop găseşti parfumul iubirilor trecute…

– Haida! Dacă mă iei cu nostalgia, mă pierzi! Dar despre ce vorbeşti?

– Păi nu ţi-am zis, găgăuţă? se învioră ea deodată. Fidelityshop nu-i altceva decât magazinul online al unei firme, S.C. Todo 7 S.R.L., pe numele ei, care comercializează produse cosmetice orginale într-o gamă foarte largă. Pot spune că se oferă o gamă completă pentru fiecare esenţă. Ţi-l recomand fiindcă ştiu că eşti zgârciob, iar aici cheltuieşti puţin pentru un parfum original de firmă. Stai să-ţi arăt pe net! Să căutăm Fidelityshop… Ce bine sună! Ăsta-i numele de scenă, ţi-am zis.

– Dacă-i mai ieftin, sună bine… Dar altceva în afară de parfumuri n-au ăştia?

– Sigur că au! Dar, dintre toate produsele, cel mai multe din stoc sunt parfumurile. Uite, există toate tipurile de parfumuri, din vreo 100 de branduri faimoase, dar şi mai puţin cunoscute. Dar tu i-ai ceva cu un brand renumit, fii băiat deştept măcar o dată în viaţă! Aici poţi găsi parfumul perfect, indiferent de preferinţe. Fidelityshop e un magazin care funcţionează din 2010, dar deşi este relativ nou, e foarte serios…

– Serios?

– Da, spre deosebire de tine, care nici prea nou, nici prea serios nu eşti. Nu ştiu ce găseşte Alice la tine! Nu râde, mojicule, ştiu că te gândeşti la prostii! Uite, există aici nu numai parfumuri, ci şi produse cosmetice de înfrumuseţare şi întreţinere, ca geluri de duş şi creme de corp. Toate sunt garantat originale, la preţuri neaşteptat de mici. Parfumurile de lux sunt scumpe, dar la Fidelityshop, iată, sunt mai ieftine decât în alte magazine. Există şi produse cosmetice de lux pentru înfrumuseţare: fonduri de ten, rimeluri, pudre, rujuri lichide şi solide, anticearcane şi alte cosmeticale de care are nevoie Alice pentru a se înfrumuseţa.

– Alice e frumoasă şi fără smacuri de-astea!

– S-o crezi tu, ignorantule! Habar n-ai câte sacrificii facem noi, doamnele, ca să vă fim vouă pe plac!

– Bine, dar dacă în cazul Alicei pomezile astea îşi fac efectul şi devine atât de atrăgătoare, de ce în cazul tău nu dau rezultate?

– Termină cu prostiile şi bagă la cap: există şi parfumuri pentru bărbaţi. Un parfum poate fi fresh, dulce sau lemnos. Ia-ţi notiţe! Uite, poţi alege şi pentru tine un set cu parfum. Seturile conţin geluri de duş, deodorante sau truse de voiaj.

– Lasă-mă pe mine! Pe vremuri, străbunii noştri de sex masculin nu se parfumau cu nimic. Ştii cum le făceau pe dame să cadă pe spate? Se ştergeau la subsori cu o bucată de pânză fină, cum ar fi batistele de azi, şi o treceau pe sub nasul femeilor…

– Ah, ce scârbos! se cutremură soră-mea.

– Ba deloc. N-ai auzit de feronomi? E, se pare că ăştia-s responsabili de atracţia dintre sexe…

– Bine, numai tu eşti citit! Nu divaga! Hai, pentru Alice alege un parfum femei care se încadrează în preferinţele ei, dar trebuie să fie aşa, mai special. Caută unul cu o sticlă deosebită. Poţi să-i oferi şi trusa completă de machiaj, care conţine multe nuanţe de fard, blush şi ruj, ba chiar şi pudră compactă.

– Mda, sigur, ei poate i-ar plăcea prostii de-astea, dar eu nu suport gustul de ruj. Ai văzut, de asta nu prea foloseşte. Mai bine îi iau un parfum bun.

– Poţi alege un set de parfum care să conţină, pe lângă parfumul dorit, şi loţiune de corp, gel de duş sau parfumuri de geantă, toate cu aceeaşi aromă. Ştii cu ce parfum îşi dă? De un’ să ştii? Uite, ia-i Paco Rabanne Lady Million, o apă de toaletă floral-fructată! Are un parfum fresh, suav şi persistent. Are note de arbore de lămâie, de zmeură, e minunat… Şi uite cât costă: sub 200 de lei! Prin alte părţi, nu-l găseşti sub 350. Alege-i şi un ambalaj special sau o punguliţă de cadou drăguţă!

– Azi ai făcut ceva util pentru societate. E mişto Fidelityshop ăsta. Cum ziceai? Aici găseşti parfumul iubirilor trecute, nu-i aşa? Aşadar, parfumul ăsta îi poate aminti Alicei şi de vreun fost prieten, după câte înţeleg…

– Tu eşti prost sau te prefaci? Păi ăla îşi dădea cu parfum de damă?! Las-o jos şi uite ce mai scrie aici despre livrare. Dar îţi spun eu, ştiu foarte bine. Comenzile se fac uşor, toate produsele având descrierea detaliată şi specificaţii. Totul e ca pentru proşti, te descurci şi tu. Livrarea se face prin curier, dar poţi să ridici personal produsele comandate de la sediul firmei. Dacă îţi iei şi tu un parfum, sau mie, că şi la mine trebuie să ajungă Moş Crăciun, comanda va depăşi 300 de lei şi ai transportul gratuit. Vezi ce bine e să ai o soră?

CE DUMNEZEU ÎNSEAMNĂ BLOGGER ÎNCEPĂTOR?!

Nişte bloggeri inimoşi au avut o idee generoasă: înfiinţarea unui grup de sprijin pentru bloggerii începători. Mi-am spus că, iată, bloggerii cu experienţă sunt generoşi cu colegii lor prospăt intraţi în blogosferă. Emme a fost cea care a avut iniţial această idée, după câte îmi dau seama. Bravo ei! Dar să vedem ce înseamnă sprijin, până unde merge sprijinul şi ce avantaje decurg pentru începători din această poveste. Şi, mai ales, ce Dumnezeu înseamnă blogger începător?!

Le-m pus această întrebare unor bloggeri care susţin că vor să dea o mână de ajutor şi fac parte din acel grup de sprijin iniţial. Niciun răspuns. Unul dintre bloggerii cu experienţă a venit cu ideea de a lansa un concurs pentru începători, la care au dreptul să participe acei oameni care au blogul de cel puţin 3 luni şi minim 15 articole pe acesta. OK, foarte frumos. De aici am tras concluzia că nu eşti blogger începător dacă n-ai un blog de măcar 3 luni şi, vezi bine, n-ai publicat 15 articole. Logic, nu?

Ulterior, Blogatu a declarat că înfiinţează şi el un grup de sprijin pentru începători. Foarte bine, bravo (şi) lui! Îi citesc pe toţi bloggerii care susţin că au experienţă şi nu numai. Dar văd că de la o idee, iniţial generoasă, la punerea ei în practică e o cale tare lungă. Deocmadată, nu ştiu dacă un om care şi-a înfiinţat un blog de două zile şi n-a apucat să publice decât un articol, se poate numi blogger începător. Sau nici măcar blogger nu este? Am văzut că un blogger se autointitulează începător, deşi are blogul de 4 ani! Oare vechimea blogului are importanţă în descifrarea acestei taine mari?

Sau nu vechimea deschiderii blogului contează, ci câte articole ai scris? Dar trebuie să ai acele articole puse neapărat pe blog? Acum câteva zile, Chinezu ne-a anunţat că Andrei Pleşu vrea să-şi deschidă un blog. Frumos din partea amândurora. Acum stau şi mă întreb dacă acest nou blogger, pe nume Andrei Pleşu, se poate numi începător, fiindcă nu şi-a publicat articolele şi romanele pe blog. Sau, să luăm cazul unui ziarist cu ani buni de experienţă în presa scrisă. Acest jurnalist şi-a deschis un blog acum o lună. Desigur, nu şi-a urcat pe blog toate ştirile, articolele, interviurile, anchetele, generic, toate materialele scrise de-a lungul anilor, dar a scris pe el mai mult de 15 articole noi. Acest individ e începător?

Şi mă mai întreb ceva: un blogger cu, să zicem, trei ani experienţă şi peste o sută de articole scrise (cu tare multe greşeli gramaticale, că ăsta-i nivelul lui) este mai blogger decât un publicist cunoscut care şi-a deschis un blog de două zile?

Nu vreau să supăr pe nimeni şi ţin cu tot dinadinsul să menajez toate orgoliile, dar doresc cu modestie să vă cer să mă luminaţi: ce înseamnă începător?

Şi, dacă nu sunt prea obraznic, mă gândesc să înfiinţez un grup de bloggeri care se întreabă: ce Dumnezeu înseamnă blogger începător?! Sunt cap de listă, aştept aderenţi care să-mi sprijine iniţiativa.

Porcii ne sting lumina mai mult în weekend!

Cu siguranţă, ai auzit adesea afirmaţia: “Porcii ne-au oprit iar lumina”. N-o să te întreb de câte ori ai avut vorbe de duh pentru cei de la Enel, Electrica sau alte firme de gen. Şi ei au râs. După care iar ţi-au tăiat lumina. Presupun că ai observat: ca un făcut, porcii ne sting lumina mai mult în weekend! Nu ştiu ce au cu noi. Poate de oftică: ei trebuie să lucreze, iar noi suntem liberi.

Într-o vreme, în fiecare sâmbătă seara, rămâneam în beznă. Dacă-mi făceam toaleta, riscam să mă frec pe ochi cu periuţa de dinţi. Se ştia, dacă se oprea lumina, înseamnă că era sâmbătă seara. Totuşi, uneori, mai uitau, dar remediau repede greşeala. Cred că a doua zi venea şeful porcilor şi-i lua cu duhul blândeţei: „Bă, care ai fost ieri de serviciu şi n-ai tăiat lumina?! Tai-o acum, dacă vrei să nu-ţi tai io din salariu!” Şi porcul de serviciu se conforma urgent: rămâneam în beznă duminica seara.

Ei bine (vorba vine), sâmbăta asta şi-au reluat vechiul obicei. Tocmai mă uitam pe e-mailuri, să văd ce-au mai scris alţii, să le dau un like, să le răspund, eventual, când jap, o palmă peste ochii. N-am văzut stele verzi, n-am mai văzut nimic. Am bâjbâit mergând spre fereastră şi m-am uitat pe geam: nişte lumini aprinse hăt, departe. Toată strada era cuprinsă de beznă. Bag seama că şeful lor s-a întors din concediu şi, conştiincioşi, porcii şi-au făcut datoria.

Ai mei tocmai plecaseră de acasă, la cumpărături. Şi intraseră în lift, să coboare. Imediat mi-a trecut prin cap că au rămas în ascensor. Îţi dai seama cum te simţi într-un lift care a înţepenit brusc între etaje şi s-a făcut beznă? Am aflat telefonic că tocmai ieşiseră din bloc şi se felicitau că au fost mai iuţi de picior decât curentul electric.

Apoi le-am dat telefon urgent, porcilor, le-am învăţat numărul pe de rost. Dar, ca de multe ori în astfel de cazuri, a sunat tot timpul ocupat: “Ne pare rău, numărul apelat e ocupat”, zicea o tanti-robot, după care repeta acelaşi lucru în engleză, ca să fie sigură că a înţeles tot românul.

N-o să-ţi spun câte chestii mi s-au ars prin casă, atunci când a pornit din nou lumina, că ţi s-a întâmplat şi ţie. De data asta, la prima vedere, nu mi s-a pârlit nimic: electrocasnicele mele s-au călit. Nici n-a durat mult aşa-zisa pană, o juma de oră.

De ce “aşa-zisa”? Păi, omule, dacă era o simplă pană, nu dura numai o juma de oră! Nici nu apuca echipa de electricieni să ajungă la faţa locului. Şi, în cele din urmă, îi prindeai la telefon. Şi-ţi ziceau că ştiu, e o avarie în zonă şi că o echipă de intervenţie remediază urgent problema, nu durează mai mult de două, trei ore. Şi atât dura, dacă nu şi mai bine. Abia asta era o pană.

Nu ştiu cum or fi făcut. Şeful porcilor le-o fi zis: “Bă, ia duceţi-vă doi dintre voi şi tăiaţi lumina, că-i sâmbătă! Pe urmă, daţi-vă şi voi pe gheaţă, plimbaţi-vă, fumaţi o ţigară şi, după vreo juma de oră, daţi drumu’ la lumină!” Îţi dai seama cum arată un porc cu ţigara în rât?

Dacă apuci să vorbeşti cu ei şi-i intrebi de ce se tot opreşte lumina, porcii îţi răspund savant: „Furnizarea energiei electrice poate fi momentan sistată, datorită (chiar aşa, datorită, adică mulţumită, graţie!) faptului că sunt foarte mulţi consumatori care…”. Mai bine ţi-ar fi spus că a venit curentul electric cu bulbuci şi s-a ars nu ştiu ce transformator.

Acum, de ce-ţi povestesc tărăşenia asta? Păi mă gândesc aşa: dacă pe porci îi apucă subit dorul de muncă şi vor să depăşească planul? Aşa că ne taie lumina în devans cu o zi, chiar vineri, pe 21 decembrie, ca să fie siguri că şi-au făcut datoria la locul de muncă, în ciuda sfârşitului lumii. Îţi dai seama câţi oameni vor intra în panică? De asta-ţi spun, trebuie să prevenim populaţia: “Fraţilor, nu-i sfârşitul lumii! Porcii iar ne-au oprit lumina!”

Ia-ţi nu doar anvelope de iarnă, ci şi performanţă!

Am stabilit să petrec revelionul împreună cu Dan, un bun prieten, la cabana lui din Buşteni. Ca să facem ultimele pregătiri, trebuia să facem un drum până acolo. Am plecat cu automobilul lui, Renault Megan. Carosabilul era umed, dar existau şi porţiuni acoperite de gheaţă. Dan tocmai îşi echipase maşina cu nişte anvelope de iarnă luate de la Michelin România.

– Te-a curăţat de economii! Ai vrut să fii boier: la maşină franţuzească, anvelope franţuzeşti! Eşti primul şofer pe care l-am auzit că şi-a luat anvelope pentru Formula 1…

– Astea nu-s pentru raliu, băiete, ştiu că tu crezi că la Dacia ta poţi pune orice încălţări. Dar ascultă ce-ţi spun: ia-ţi nu doar anvelope de iarnă, ci şi performanţă! Eu i-am pus gume bune, cu etichetă!

– Ce etichetă? Parcă ai terminat patru clase, la ce-ţi mai trebuie caiete, creioane, etichete? Prietene Dan, ţi-ai luat şi ghiozdan? Mă inspiri, fac versuri fără vrere…

– Nu, fraiere, n-ai auzit de noile reglementări europene legate de anvelope? Sigur că nu… De la 1 noiembrie 2012, toate anvelopele comercializate în UE trebuie să aibă lipită o etichetă care să indice rezistenţa la rulare, nivelul zgomotului exterior şi distanţa de frânare pe carosabil umed…

– Zău? Păi am citit undeva nişte ştiri auto, cică 70% dintre accidente au loc pe suprafeţe uscate…

– Ei, vezi, tocmai ăsta-i şpilul. Dincolo de performanţele prevăzute de etichetarea anvelopelor, Michelin oferă mai multe performanţe într-o gumă de maşină. Asta vreau şi eu: siguranţă la drum sporită, un raport preţ/calitate mai bun, viaţă mai lungă a anvelopelor (cu etichetă, că tuşim!) şi economie de combustibil. Şi apoi, de trei ani încoace, anvelopele de iarnă MICHELIN Alpin 4, de care mi-am luat eu, obţin cel mai bun calificativ la testele anuale făcute de ADAC, asociaţia auto din Germania.

– Normal, nevoile şoferilor merg mai departe etichetă, l-am susţinut eu.

– Şofer eşti tu, fraiere, eu sunt conducător auto! Siguranţa e în centrul atenţiei băieţilor de la Michelin. Ei proiectează şi fabrică nişte anvelope care să ofere siguranţă în toate condiţiile de rulare, eficienţă energetică optimă şi randament kilometric sporit. Şi gândeşte-te că toate astea influenţează direct costul total al folosirii maşinii. De asta prefer să mergem cu maşina mea, nu cu a ta: avem o siguranţă mai mare şi plătim mai puţin.

– Înţeleg. Longevitatea gumelor din comerţ diferă foarte mult…

– Aşa, boule, bagă-te! Băga-te-ai în mă-ta de dobitoc! Dan se descărca pe şoferul unei basculante care ne-a tăiat brusc faţa. Vezi? Dacă n-aveam anvelopele astea, intram în idiotul ăla.

– Aha, tu nu eşti şofer, tu eşti un driver stilat, conducător auto, nu-i aşa? Ba eşti un nefericit birjar! Dar lasă-l pe măgarul ăla, spune-mi care-i treaba cu eticheta asta şi ce vrea ea…

– Mă, la nivel declarativ cel puţin, eticheta ar trebui să ducă la eficientizarea energetică a transportului rutier şi la reducerea emisiilor de CO2, la îmbunătăţirea siguranţei rutiere şi la micşorarea zgomotului asociat transportului rutier. Noua reglementare e importantă pentru că obligă afişarea datelor privind eficienţa energetică a anvelopelor şi eşti un cumpărător avizat.

– Mă, eu pricep greu, dar şi uit repede, aşa că se compesează! Ce scrie pe renumita etichetă?

Dan dădu din mână, a nerăbdare:

– Pe etichetă e afişată clasa de performanţă a anvelopei, pe baza a trei criterii: rezistenţa la rulare, arătându-se consumul de carburant şi nivelul emisiilor, pe clase de la A la G; frânarea pe suprafeţe umede, măsurată prin distanţa de frânare pe carosabil umed, pe clase de la A la F, precum şi nivelul de zgomot la exterior, măsurat in decibeli, cu trei clase. Mai mult, aceste informaţii trebuie incluse sau ataşate la factură, permiţând cumpărătorilor să compare anvelopele pe baza celor trei criterii de performanţă.

– Bun. Şi tu la ce ţi-ai luat anvelope Michelin, în afara fuduliei?

– Mă, la tine, la ţară, fudulii înseamnă testicule. Vezi, asta ai, dacă-ţi iei anvelope Michelin! Rolurile cele mai importante ale cauciucurilor sunt aderenţa şi manevrabilitatea. Aici intervine Michelin: reuşeşte să ofere cele mai bune performanţe. Mai mult, anvelopele Michelin au cea mai longevivă bandă de rulare şi îmbunătăţesc eficienţa energetică a maşinilor. Uite, rulând cu anvelope de clasa A, cheltuim cu 300 de euro mai puţin decât dacă am fi mers cu o maşină echipată cu anvelope de clasa G. Noi mergem cu 80 km/oră. Distanţa de frânare a maşinii mele, care are cauciucuri de clasa A, pe carosabilul ăsta umed, e cu 16 metri mai mică decât dacă maşina ar fi avut anvelope de clasa F. Anvelopele mele care au câte o singură linie neagră sunt de două ori mai silenţioase decat anvelopele care au câte două linii negre.

– Dane, adevărul e că anvelopele constituie singurul punct de contact al maşinii tale cu carosabilul…

– Exact! De-aia mi-am luat anvelope Michelin. Am dat un ban în plus, dar le folosesc mai multe ierni şi sunt sigur de performanţele lor. Gândeşte-te că pentru Michelin lucrează vreo 6000 de specialişti, pe patru continente, care sunt chitiţi pe două coordonate: inovaţia (pe care o obţin prin cercetare) şi dezvoltarea.

– 6000 de cercetători sunt o forţă, mă băiete. Numai în patria noastră cercetătorii au fost exterminaţi…

– Da, dar asta-i altă poveste. Ştii cât alocă anual Michelin în cercetare şi dezvoltare? 592 de milioane de euro! Mi-am făcut lecţiile, m-am uitat pe un blog auto, înainte să-mi iau cauciucuri. Vreo 350 de profesii sunt implicate în procesul de cercetare şi dezvoltare. Sunt o droaie de ingineri, experţi în mecanica fluidelor, biologi, metalurgişti, acusticieni şi chiar agronomi.

– Înseamnă că au şi instrumentar beton…

– Păi, omule, aparatele Michelin pot face analize la o temperatură a mediului ambiant cuprinsă între -30°C şi +50°C şi la viteze de până la 450 km/oră. De asta vezi anvelope Michelin în Formula 1. Sunt cca 700 de metode de măsurare şi testare utilizate de Michelin, de la analize nanometrice la teste pe anvelope gigantice, cu diametrul de peste 4 metri şi cântărind mai mult de 5 tone… Hai că am obosit vorbind, bine că mai avem puţin şi ajungem!

– Da, dar mi-ai împuiat capul cu informaţii auto, aşa că m-ai şi lămurit ce anvelope de iarnă să-mi iau.