Cine a ales pe cine?

cuplu pe covorDupă două zile, Laur era în apartamenul lui Ion, la un pahar de bere. Cei doi erau colegi de an şi ieşiseră de la cursuri. Cu toate că se logodise de curând cu Amalia, Laur nu se gândise că unele tabieturi ale sale s-ar putea schimba. Inconştient, credea că ce îi face lui plăcere e bun şi pentru ea. Prietenii lui vor fi şi ai ei. Deşi nu discutaseră amândoi despre asta, lui i se părea firesc ca nimic să nu schimbe.

Până la urmă, cine a ales pe cine? Din punctul lui de vedere, el căpătase fata pe care o râvnise. La un moment dat, a încercat să privească lucrurile prin prisma ei. Şi atunci, natural, i s-a părut că ea îl alesese. Concluzia: alegerea a fost a amândurora.

Întotdeauna se simţise ca acasă la Ion. Se împrieteniseră în liceu. Fuseseră colegi de bancă, intraseră la aceeaşi facultate şi făcuseră armata împreună. Vreo două săptămâni, Laur şi Amalia locuiseră la Ion. Acesta avea o pietenă, Mioara, care lucra. Cei doi băieţi erau cumva în aceeaşi situaţie. Iubitele lor lucrau, ei învăţau. Sau ar fi trebuit să înveţe. Ion chiulea cu regularitate, mai ales când se îndrăgostea. Cel puţin, până când Ion a cucerit-o pe Mioara, Laur şi-a luat notiţe la cursuri cu indigo, ca să aibă şi Ion după ce să înveţe în sesiune.

– Ia zi, Neală, care-i treaba cu fata pe care ţi-a pasat-o Amalia? întrebă Laur, după ce sorbi din paharul de bere.

Ion ridică din umeri, îşi aprinse o ţigară şi deschise geamul.

– Niciuna, răspunse el. După ce îşi turnă bere în pahar, adăugă: N-vem texte. Nici nu voia s-o conduc acasă. Dar mi-am făcut datoria şi am condus-o până la poartă. Mi-a arătat unde stă. La mansardă. E drăguţă, dar îmi pare un pic sărită. Nu mai spun că nu m-a băgat deloc în seamă şi a refuzat să danseze cu mine. De fapt, n-a dansat deloc…

Mama lui Ion intră în cameră şi le dădu bineţe.

– Neluţu, dă-i lui Laur o scrumieră, mamă! spuse ea.

– Staţi liniştită, tanti, ne descurcăm noi, interveni Laur.

– Nu-i dau nimic, lasă-l să sufere! răspunse Ion.

Mama lui Ion ieşi din cameră. Îl îndrăgea pe Laur. Era unul dintre cei mai vechi prieteni ai lui Ion şi socotea că e cel mai serios dintre ei.

– Zi aşa, ai speriat-o şi pe fata asta, reluă Laur.

– N-am speriat-o eu, băiete, era gata speriată când mi-aţi făcut cunoştinţă cu ea. Şi apoi, tu n-ai văzut că te-a sorbit din priviri tot timpul? Îmi venea să-i zic: “Lasă-l, fată, că e dat!”.

Laur râse scurt.

– Termină, mă, cu prostiile! Mai bine ai face o cafea!

– Cred că face maică-mea. Aşa că asta-i cu gagicile. Nu se simt bine în prejma mea… Toate trag la tine! Şi-n liceu era la fel…

– Ei, da! Şi cu Mioara ce se mai aude? Poate, te împaci cu ea…

– Aia-i altă speriată! Nu mai zic că mă-sa nu mă înghite! N-aveam, mă, cu cine vorbi. Mă atrăgea numai fizic. Era sexi, aşa! Mă rog, o fi şi acum, dar n-am mai văzut-o. Şi dacă ai şti cât am umblat după ea… Sau nu ţi-am povestit cum am căzut cu burlanu’, de umblam după aia ca un moşneag? Vreo două săptămâni, dacă tuşeam sau râdeam, mă săgetau nişte dureri de nu-ţi pot povesti…

– Cum ai căzut cu burlanul, care burlan?

– Acum câteva luni, în iarnă, era un frig de crăpau pietrele. Băusem câteva beri şi mă cam machisem. Mi se făcuse dor de Mioara. Dragoste mare, na! Aşa că m-am dus la ea acasă. Stă într-un soi de vilă cu două etaje, la etajul 2. A, da, ştii, că ai fost cu mine acolo. Era după 11 noaptea, nu mergea să bat la uşă. Şi, ce-mi vine mie, m-am gândit să mă caţăr pe burlan, era chiar lângă fereastra ei. Îmi ziceam că-i bat în geam, că era lumină la ea, şi-mi dă drumu-n casă. Numai că, atunci când mai aveam cam o jumătate de metru până la fereastra ei, s-a rupt nenorocitu’ ăla de burlan. Nu i-am dat drumu’ şi m-am prăbuşit în zăpadă cu el peste mine. Nu râde, mă, ştii ce nasol a fost?

– Păi dacă erai aşa de în limbă după ea, cum de v-aţi despărţit?

Ion mai desfăcu o bere, turnă în pahare şi-şi aprinse o ţigară. Atunci intră mama lui cu o tavă pe care se aflau două ceşti cu cafea. Lăsă tava pe masă şi ieşi.

– Nu pot spune o singură cauză… S-au adunat mai multe. Nu voia să se mute cu mine, că n-o lăsa scorpia de mă-sa. Cât aţi stat voi, tu şi Amalia, aici, atât a stat şi ea. Şi era beznă-n capul ei. În afară de sex, n-aveam nicio tangenţă cu ea. Odată i-am zis că n-a citit nimic în viaţa ei. Ştii ce mi-a zis? Că a citit aia, şi aia… Începuse să le numere pe degete! Nu râde, mă, că-i de plâns! Aşa că asta-i cu Mioara… Nu ştiu ce se întâmplă de dau numai de ciudate. Şi Anca asta-i ciudăţică, da’ după cum se uita la tine… Vezi ce faci!

– Termină, Neală! Poate că nu te-a plăcut pe tine, dar asta nu înseamnă că trebuia neapărat să-i placă cineva, spuse Laur, se ridică şi îşi luă mapa. Plec, trebuie să ajungă şi Amalia acum…

Pe drumul spre casă, Laur se gândi la Anca. Atunci când îi spusese Ion că fata nu-l scăpase din ochi, chiar se iritase. De unde până unde? Prostii! Mda, învăţătoare, stă singură, cu chirie, într-o mansardă. Acum, se simţea puţin măgulit, dar şi jenat de presupusa atenţie cu care-l privise Anca.

De ce acceptă Paypal doar carduri Visa?

George dăduse de bani, comercializând pe ebay. Totul cinstit, la vedere. Vânduse niște timbre vechi. Avusese șansa să i le cumpere un colecționar și-i dăduse o groază de bani pe ele. Numai că acum nu putea să scoată banii de pe card. Nu-i intraseră pe card, ci pe contul de Paypal. Nu putea să-i scoată, orice ar face. Nu acceptau decât carduri bancare Visa. El avea Mastercard. Dar oare de ce Paypal acceptă doar carduri Visa?

Ce să facă? Banii îi trebuiau, muncitorii deja erau pe terminate cu zugrăvitul casei, în câteva zile terminau tot, George era cu banii pe zero. Paypalul nu voia decât Visa…

Ce-i interesa pe muncitori că avea el banii blocați pe net, atâta vreme cât nu erau în mâna lor? Ei făcuseră o treabă și voiau să fie plătiți. Bașca ceva pe deasupra, deoarece terminaseră mai repede și făcuseră treabă bună, chiar peste așteptările clientului.

George și-a adus aminte de ce făcuse Gelu, anul trecut. Îi trebuiau niște bani în câteva zile. Avea să-i restituie peste două luni. Și ideea lui salvatoare a fost un card de credit.

Zis și făcut! George se îmbrăcă repede și vru să iasă pe ușă, dar se opri în prag.

„Unde plec mă, așa, ca prostul, câine surd la vânătoare? Când totul e pe net, ce caut eu afară?” Își făcu o cafea și se instală confortabil în fața monitorului. După 10 minute și câteva clickuri, era fericit. Parcă niciodată nu făcuse rost de bănuți atât de repede.

Își făcuse cercetările pentru un card de credit bun. Așa că acum se duse glonț unde trebuia. Și, în o jumătate de oră, s-a ales cu banii.

A doua zi a putut plăti muncitorii. Zugravi atât de buni nu avusese nici vecinul de la etajul 3, care și acum, după 2 ani, se lăuda cu meseriașii pe care îi reamenajaseră locuinţa.

„Uite mă, își spuse George, e bun și netul ăsta la ceva, nu doar la dat jos seriale cu zombi și căutat jocuri şi muzică…”

Câini şi pisici

Dacă până acum am scris despre câini şi pisici, astăzi m-am hotărât să vă prezint nişte… câini şi pisici!

Ah, ce fericita sunt
Ah, ce fericită sunt!

Am obtinut brevetul de astronaut
Mi-am luat brevetul de astronaut…

Cum astai coafura de pitipoanca
Cum, asta-i coafură de piţipoancă?!

Cum se numeste dansu asta
Aşa se dansează Gangnam Style!

Cum sunt prea pudrata
Cum, sunt prea pudrată?

Despre ce catastrofa citesti
Despre ce catastrofă citeşti?!

E, sa vedem daca se mai da cainele ala la mine
E, să vedem dacă se mai dă câinele ăla la mine!

Esti prea pasionala, draga
Eşti prea pasională, dragă!

Hai, pa!
Hai, pa!

Iesi! Tu nu stii sa bati la usa
Ieşi! Tu nu ştii să baţi la uşă?!

Ma ajuti sa levitez si eu
Ajută-mă să levitez şi eu!

Mananca mai repede, putoare!
Mănâncă mai repede, putoare!

Nam iesit bine in poza asta
Hai c-am ieşit bine în poza asta!

Nu acum, iubitule, sunt obosita
Nu acum, iubitule, sunt obosită!

Te dezbraci azi
Te dezbraci azi?

Tii bine geamu
Ţii bine geamu’?

Trebui sa ne sculam sa bem laptic
Trebuie să ne sculăm, să bem lăptic!

Zambeste nu stii cine se poate indragosti de zambetul tau
Zâmbeşte! Nu ştii cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău!

Noua lege a agriculturii a dus la grave lupte de strada

Noua lege a agriculturii a dus la grave lupte de stradă!

Happy Weekend!

Vina lui Nichita Stanescu

Fereastra de mansardaAdrian este un prieten vechi care m-a vizitat acum cateva zile. E unul dintre putinii amici cu care, nu stiu cum se face, dar ajung sa discut lucruri despre stiinta, in general, sau barem niste amanunte pur tehnice. In loc sa vorbim si noi, ca baietii, despre fotbal si femei, ne repezim sa dezbatem pe un teren, in mod normal, mai putin interesant pentru altii. Asa si acum, bineinteles. Habar n-am de ce, m-am pomenit ca-i spun ce nemultumiri am fata de jaluzelele pe care le am la ferestre. Cu ocazia asta, am aflat care e vina lui Nichita Stanescu.

Cum se intampla in astfel de cazuri, dupa ce si-a desfacut o cutie de bere, Adrian m-a intrebat un lucru care il interesa pe el: daca stiu sa existe storuri pentru ferestre de mansarda. I-am spus ca exista niste accesorii pentru protejarea mansardei impotriva razelor de soare sau a luminii, in general. Dar unde avea el fereastra de mansarda? Stiu foarte bine casa lui, doar l-am vizitat adesea, si parca avea un soi de pod deasupra casei.

– Adi, te intereseaza pentru tine?

– Da, baiete, vreau sa-mi mansardez casa. Schimb acoperisul si ma gandesc ca trebuie sa pun niste ferestre acolo…

– Aha, da, e adevarat, cel mai bine ar fi sa ai atat geamuri de mansarda in plan vertical, cat si in planul acoperisului. Astfel ti-ai asigura o  cantitate optima de lumina in mansarda.

– Si de aer, stii cum e. M-a apucat asa, deodata, pofta sa fac chestia asta. Oricum voiam sa schimb acoperisul, ca-i vai de mama lui. S-a nimerit ca ascultam melodia aia pe versurile lui Nichita Stanescu:

Ploua infernal,/ şi noi ne iubeam prin mansarde./

Prin cerul ferestrei, oval,/ norii curgeau în luna lui Marte.

– Da, melodia lui Alifantis, preferatul meu…

– Asa… Adrian isi aprinse o tigara si relua: E, si mi-am zis ca vreau si eu o fereastra de mansarda prin care sa vad cerul. Iac-asa!

– Adi, tu razi de mine, ma? De unde stii ca m-am interesat de ferestre de-astea pentru tanti Margareta? Ei, care! Tanti Margareta aia mica, de are un metru 48 si poarta 33 la picior, ca o fetita. Pai sigur c-o stii. E bine, acum vreo doua saptamani mi-a zis ca vrea sa-si schimbe ferestrele mansardei si m-a rugat sa ma interesez de ceva si ieftin, si bun, ceea ce vrei si tu, bag seama, nu?

– Habar n-aveam, baiete, ti-am zis, e vina lui Nichita Stanescu…

– Mda, asa o fi. Am facut cercetari temeinice pe piata si, de departe, cea mai buna oferta care mi s-a facut vine de pe site-ul “ferestre de mansarda“. Da, nume mai bun nici ca gaseau. La ei, oricum preturile sunt mai mici decat la alte firme, fiindca clientului i se face un discount care variaza in functie de cantitate, de dimensiunea ferestrelor, de model etc. In afara de asta, daca faceti comanda in aprilie, aveti instalare gratuita pana la sfarsitul lui mai, pentru ferestre Velux. Faceti o singura comanda si v-ati scos!

– Suna bine ce zici! Adrian isi stinse tigara si relua: Garantie, ceva?

– Sigur! Ferestrele, 10 ani, montajul, intre 2 si 5 ani, iti spun ei cat e. Ferestrele astea sunt geamuri termopan cu tamplarie de lemn, care se monteaza, de obicei, in planul acoperisului. Ferestrele pot fi montate pe orice fel de profil de invelitoare a acoperisului (plat sau ondulat) si pe orice material (tabla, tigla etc.). Baietii au un parc auto si lucreaza in toata tara… Mai bei o bere?

– Da, sigur, dar sa-mi notez: ferestre Velux, zici tu… Sunt bune, nu?

Am sorbit un pic de bere si i-am raspuns cu o unda de ironie:

– Poate iti spune ceva faptul ca au peste 65 de ani de experienta… Sunt si ferestre Fakro, acolo, la fel de bune.

– Aha! Altceva?

– Trebuie folosite neaparat rame de etansare si se recomanda utilizarea kit-urilor de izolare termica si a celor bariera de vapori. Au si plase de tantari, daca vrei… Au si piese de schimb, la o adica.

– Asta-i bine. Se pot actiona electric ferestrele?

– Depinde, unele da, altele nu. Cel mai bine e sa iei legatura cu ei. Vezi, toate lucrurile astea le am proaspete in cap, fiindca m-am interesat pentru matusa-mea, dar poate mai ai intrebari.

– Pentru tine mai am o singura intrebare: mai dai o bere?

Dacă ne-am folosi 50% din capacitatea creierului, am putea levita

O ipoteză în vogă a oamenilor de ştiinţă este că doar 7% din numărul total al neuronilor din creierul uman de azi determină inteligenţa omului din secolul 21. 93% din numărul total al neuronilor din alcătuirea creierului definea inteligenţa hominizilor. Cei mai mulţi neurologi au concluzionat că evoluţia creierului s-a încheiat, iar capacitatea noastră intelectuală nu mai poate creşte. Dar mulţi cercetători cred că ne putem utiliza mai eficient neuronii “adormiţi” pentru dezvoltarea altor capacităţi.

De exemplu, se presupune că dacă ne-am folosi 50% din capacitatea creierului, am putea levita şi comunica telepatic. De asemenea, ne-am dezvolta foarte mult capacităţile telekinetice şi am putea mişca după voie obiectele cu puterea gândului. De altfel, cercetătorii în domeniul paranormalului sunt convinşi că unii vizionari şi profeţi religioşi puteau să-şi utilizeze creierul într-o proporţie mult mai mare decât restul oamenilor, astfel lămurindu-se caracterul supranatural al faptelor şi prevestirilor lui Iisus ori Mahomed.

Creierul nostru e mai inteligent decât noi!

Pare a fi o butadă, dar e foarte aproape de adevăr. Dacă am reuşi să ne folosim 15% din potenţialul creierului, foarte probabil am fi nişte genii. De altfel, neurologii nemţi spun că Mozart sau Beethoven au reuşit această performanţă. Desigur, şi ruşii se laudă cu Iuri Gagarin sau Mendeleev ai lor. Aşa putem extrapola şi am explica genialitatea altor vârfuri în domeniul lor de activitate. Totuşi, conform altor cercetători, gradul de folosire a minţii umane e mai mare decât se crede.

Dacă am putea să utilizăm 25% din puterea creierului, am avea control total asupra organelor noastre interne  şi a tuturor muşchilor, am reuşi să facem calcule matematice complexe, pentru care acum folosim calculatorul, şi am învăţa o limbă străină în maxim trei zile. Sună SF, nu-i aşa?

Dacă ne-am folosi curent de 75% din capacitatea creierului, cercetătorii sunt convinşi că în cel mult cinci minute am învăţa concomitent trei limbi străine, cum ar fi greaca veche, chineza şi sanscrita. Şi numai atât: în acest timp, am compune câteva capodopere, am levita şi am rezolva nişte calcule matematice atât de complexe, încât nici nu ni le putem închipui.

Dacă am reuşi să ne folosim 100% capacitatea creierului, se apreciază că n-am mai avea nimic de aflat, am fi un fel de zei şi probabil ne-am plictisi de moarte… Dar să revenim cu picioarele pe pământ! Se pare că inteligenţa a apărut absolut întâmplător şi, deocamdată, ne putem folosi doar 5-7% din potenţialul creierului. Nu se ştie de ce, dar asta-i situaţia: creierul e un uriaş adormit pe care nu suntem în stare să-l trezim.

Cercetătorii spun că limbajul articulat ar fi răspunzător pentru apariţia raţiunii şi a planificării pe termen lung. Asta ne-ar deosebi de animale. Astfel s-ar fi dezvoltat şi conştiinţa, pe care unii o mai numesc şi cunoaştere de sine. Curios, dar deocamdată nu ştim dacă aceasta e apanajul umanităţii sau e prezentă şi la alte animale. De asemenea, nu ştim dacă oamenii au avut întâietate la conştiinţă.

Specialiştii afirmă că evoluţia creierului s-ar fi terminat în vreo  două milioane de ani şi s-ar fi desăvârşit acum 100.000 de ani, fiinţele cugetătoare de atunci fiind perfect identice cu oamenii de azi. Dar nimeni nu-i în stare să explice de ce nu ne puten folosi mai mult de 7% din capacitatea creierului.Femeie-leviteaza-deasupra-apei 2

Portofoliu Web Design profesional

Blogger Profi ClubVarul meu Ghita si-a construit niste sere mari, moderne, ca sa cultive rosii in tot cursul anului. A bagat o multime de bani in sistemul de irigatii, samanta de soi, termoreglare, tot ce avea nevoie. M-am intalnit cu el la un botez in familie. Mi-a povestit ce a facut cu banii obtinuti din vanzarea unui teren. Era multumit, avea o productie frumoasa, dar nu stia ce sa faca mai departe. Cum isi poate face marfa cunoscuta si dorita? Si atunci i-am raspuns automat ca trebuie sa-si faca un site profesionist. I-am spus de ce ai nevoie de o firma cu un portofoliu Web Design profesional, in general, orice produse ori servicii ai comercializa.

Ghita, varul meu, voia sa-si sumece manecile si se apuce sa invete care-i treaba cu internetul, cu site-urile, pentru ca la sfarsit sa-si poata face reclama ca lumea… L-am privit cu intelegere si o urma de malitie:

– Ma Ghita, nu merge asa, nu-i deloc simplu… Tu stii sa cultivi rosii, sa obtii o recolta buna la hectar, sa te tocmesti, lucruri de-astea, la care eu unul nu m-as baga. Vezi tu, stiu ca-ti plac lucrurile bine facute. Eu am mai multa tangenta cu munca pe calculator, dar nici la crearea unui site nu m-as baga, vericule. Cu toata bunavointa, n-as putea face o treaba profesionista. Iar ca sa inveti tu toate astea, crede-ma, iti ia cativa ani…

– Care ani ma, baiete?! Eu trebuie sa-mi vand marfa urgent! Da’ eu prind repede. Stiu sa intru pe internet, sa caut pe Google, asa ca… Doar am invatat sa conduc tractorul in trei ore!

– Lasa-ma, Ghita cu tractorul! Nu merge sa te apuci de asta. Dar stiu cui sa te adresezi. IT Exclusiv e firma de care ai nevie. Au preturi mici acolo, fiindca vor multi clienti si nu sunt intermediari. Iti explica ei ce cuprinde un portofoliu Web Design, ce servicii iti pot oferi: creare site web si magazin online daca e cazul, promovare site si optimizare SEO in cele mai bune motoare de cautare, implementare baza de date, cataloage online, bannere, design logo, programare web, aplicatii web, portale web si cate si mai cate. Hotarati impreuna ce si cum. Du-te acolo, ca n-ai regreti! Ai parte de Web Design profesional, ca alti peste 150 de clienti, cu totii multumiti…

Putem învăţa în timp ce dormim!

cuplu cu un trandafirCercetătorii israelieni au aflat că putem învăţa în timp ce dormim! În timpul somnului învaţăm să asociem informaţii culese prin intermediul a diverse simţuri şi să le reţinem. Astfel, în apropierea unor subiecţi care dormeau au fost emise unele tonuri muzicale, iar ulterior au fost pulverizate substanţe cu diverse mirosuri, de la cele de deodorant şi şampon, la cele de peşte stricat şi de carne în putrefacţie.

Mirosurile au declanşat un reflex de adulmecare, constatându-se că reacţia era mai puternică în cazul mirosurilor plăcute. Când subiecţii au auzit numai acordurile muzicale, au adulmecat mai intens la auzul sunetelor ce erau asociate cu mirosurile plăcute.

A doua zi de dimineaţă, niciunul dintre subiecţi n-a fost conştient că a învăţat ceva. Cercetările arată că putem obţine informaţii fără să ne dăm seama şi în stare de inconştienţă. Dar cei care au luat parte la experiment au învăţat numai un răspuns foarte simplu şi încă nu-i clar dacă putem memora informaţii complexe în timp ce dormim.

Visăm frumos dacă mirosim trandafiri în somn

Se pare că visele plăcute sunt influenţate de mirosul florilor. Cercetătorii germani ne îndeamnă să ţinem trandafiri în dormitor. În cadrul unui studiu, subiecţii care dormeau într-o cameră cu trandafiri erau treziţi şi rugaţi să povestească ce au visat. Visele subiecţilor erau mai plăcute decât de obicei.

Analizele ulterioare au arătat că mirosurile influenţează emoţiile din timpul visului, deşi nu fac parte din acesta, fiindcă subiecţii n-au visat trandafiri. Atunci când mirosul florilor a fost înlocuit cu cel de ouă stricate, cei mai mulţi subiecţi au declarat că au avut vise care le-au indus sentimente negative.

Avem nevoie de 5 ore de somn

Până de curând se credea că avem nevoie de 7 ore de somn însumate în fiecare zi, dar noi studii au relevat că numărul necesar al orelor de somn este de 5. După 14 ani de studii, un grup de cercetători din California a concluzionat, datorită unei măsurări obiective a duratei somnului, că cea mai ridicată rată a supravieţuirii s-a înregistrat la doamnele care obişnuiau să doarmă în fiecare noapte între 5 şi 6 ore şi jumătate.

La studiu au participat 450 de femei cu vârsta cuprinsă între 50 şi 81 de ani. Pe parcursul acestor 14 ani, 86 de femei au decedat, tocmai dintre cele care dormeau mai mult sau mai puţin de 5 sau 6 ore.

Femeile suferă mai mult dacă dorm prost

 La un alt studiu au participat 210 persoane care nu sufereau de tulburări ale somnului. S-a ajuns la concluzia că 40% dintre aceste persoane au un somn de proastă calitate. Femeile cu probleme de somn aveau un nivel ridicat de stres psihologic şi un nivel mai mare de furie, ostilitate şi depresie, comparativ cu bărbaţii aflaţi în aceeaşi situaţie.

De asemenea, s-a constatat că femeile cu probleme de somn aveau şi niveluri mai ridicate ale insulinei şi glucozei, dar şi de fibrinogen, un agent de coagulare a sângelui, asociat cu accidentul cerebral.

În timpul somnului suntem paralizaţi

Glandele secretă un hormon care ajută la inducerea somnului, iar neuronii trimit semnale coloanei vertebrale, ceea ce duce la relaxarea şi chiar paralizia temporară a trupului. E bine de ştiut că atunci când sforăim, nu visăm.

În visele noastre apar fel şi fel de personaje pe care, cu siguranţă, le-am întâlnit măcar o dată în viaţă. Figurile lor aparţin unor oameni reali, deşi nu ni-i mai amintim. Oricare dintre noi am văzut sute de mii de chipuri, deci avem o rezervă aproape nesfârşită de personaje pe care să le visăm în diverse iposteze. De exemplu îl putem visa pe vânzătorul de la care am cumpărat o singură dată pâine, în urmă cu 20 dfe ani, cum ne fugăreşte cu un cuţit în mână, sau pe funcţionara de la un ghişeu care ne-a dat informaţii în urmă cu 7 ani, cum ne sărută pătimaş…

Bijuteriile cu perle nu se demodeaza niciodata

Se apropie o mare sarbatoare a crestinatatii, Floriile. Intre persoanele apropiate o am pe Florentina, o buna prietena a iubitei mele. De aceea m-am sfătuit cu ea ce cadou să-i luăm. Alice, prietena mea, opta pentru pentru niste desuuri sexi. I-am amintit ca acel cadou venea din partea amandurora si parca nu era potrivit. Alice a ridicat din umeri şi m-a întrebat ce altceva. I-am raspuns ca-i putem lua foarte bine niste bijuterii. Atunci ea s-a înviorat şi a dezvoltat ideea: “Ai dreptate, bijuteriile cu perle nu se demodeaza niciodata!”

– Dar cine a pomenit de perle, frumusico? Sunt satul de material plastic pe post de perle! Cum sa-i daruim asa ceva?

– N-ai pomenit tu de perle, ci eu! Nu fi ignorant, Bibiloi! Perlele sunt foarte frumoase. Cele mai valoroase şi cel mai adesea utilzate pentru confectionarea bijuteriilor sunt perlele alb-argintiu, roz, crem, auriu, bleu-gri şi negru.

– Nu sunt ignorant, si mie imi plac perlele, dar presupun ca sunt foarte scumpe…

– Ha, zgarciobule! Nu-s foarte scumpe niste coliere cu perle, nu te pronunta pana nu vezi! Si apoi, gandeste-te ca cea mai parte dintre perle, daca nu chiar toate, sunt perle de cultura. Poate ca doar o scoica din 10.000 are o perla de calitate…

–  Ce inseamna de calitate? Cate grame trebuie sa aiba?

– Of, iubi, esti habarnist rau! Sau si habarnist, si rau! Greutatea perlelor nu se masoara in grame, ci in grani. Un gran are 0,05 grame. Perlele de cultura se obtin implantand un nucleu in fiecare scoica. Insa numai 10% dintre scoici acceptă nucleul introdus. O parte dintre ele mor din cauza acestui intrus, iar altele dau afara musafirul nepoftit…

– Bine, draga, bine! Ce-i luam Florentinei si de unde?

– De unde, e simplu. Accesam pe calculator, uite aici, cadourisiperle.ro si hai sa cautam niste seturi de bijuterii

Set perle– Ah, acest set e supreb! Set Romantik, alcatuit din colier, bratara si cercei, cu perle roz aproape sferice si albe, in forma de bob de orez!

– Da, ai gust, iubi, de-aia m-ai ales pe mine! Componentele metalice sunt placate cu argint, iar tortitele cerceilor sunt din argint 925. Colierul are cam 41 cm, iar bratara, 19 cm.

– Da, e un set frumos foc, dar tu esti mai frumoasa si nu te daruiesc nimanui…

Dacă n-am visa, am lua-o razna

Duo in asternut dormindVisele fac parte nu numai din viaţa umană, ci şi din cea animală, există fără voia noastră şi chiar avem nevoie de ele. Cercetătorii au observat că subiecţii treziţi la începutul fiecărui vis, dar care dormeau, totuşi, opt ore de somn pe noapte, au avut stări de iritabilitate, halucinaţii, dificultăţi de concentrare, ba chiar au dat şi semne de psihoză, după numai trei zile de experimente de acest gen.

Când subiecţilor li s-a permis în fine un somn neîntrerupt, cu vise, creierele lor au recuperat timpul pierdut, visând mult mai multă vreme, pentru refacerea cerebrală. Concluzia e că dacă n-am visa, am lua-o razna.

Gândim bine dacă dormim pe săturate

Somnul cu vise apare mai ales dimineaţa şi e vital pentru rezolvarea problemelor care apar ulterior la şcoală sau la serviciu. În timp ce visăm, atunci când o parte a creierului e activă iar ochii se mişcă rapid sub pleoapele închise, creierul e într-o stare de relaxare care îi permite ca după trezire să rezolve probleme depozitate în subconştient.

În timpul unor teste efectuate pe un lot de 80 de subiecţi, cercetătorii canadieni i-au lăsat să doarmă pe săturate în perioada dimineţii, când aceştia, de obicei, se trezeau devreme pentru a ajunge la serviciu. Cercetatorii i-au pus să rezolve diverse probleme imediat după ce s-au trezit. Subiecţii au dat randament maxim după ce au fost lăsaţi să doarmă cât au vrut. Atunci când li s-a dat acelaşi gen de probleme după-amiaza, numai 40 % dintre ei au reuşit să le rezolve.

Şi oamenii fără vedere visează

Persoanele care orbesc după ce s-au născut văd imagini în vise, un lucru absolut normal. Persoanele care s-au născut oarbe nu pot urmări filme onirice dar, surprinzător pentru mulţi, au vise la fel de intense, deşi se desfăşoară la nivelul tuturor celorlalte simţuri: miros, auz, gust, pipăit şi emoţie. Pentru un om care poate vedea e greu să-şi imagineze astfel de vise. Creierului are nevoie acută de somn şi de vise.

Orice persoană visează, cu excepţia unor cazuri de tulburare psihologică foarte gravă. Surprinzător, bărbaţii visează mai mult despre alţi bărbaţi, dar femeile nu au preferinţe. Dar şi bărbaţii, şi femeile au reacţii fizice de natură sexuală în timp ce visează, indiferent dacă visele au o tentă sexuală sau nu.

Somnul ajută ţinerea de minte

Un somn de numai 6 minute contribuie la îmbunătăţirea performanţelor la testele de memorie. Somnul foarte scurt îmbunătăţeşte vizibil procesarea memoriei. Un grup de cercetătorii germani şi-a propus să afle cât de scurt poate fi un pui de somn care să aibă o influenţă benefică asupra memoriei.

Mai mulţi studenţi au fost subiecţi şi au fost rugaţi să ţină minte un set de cuvinte, după care au primit o pauză de o oră, înainte de a rezolva un test de memorie. În timpul acestei pauze, unii studenţi au dormit pentru circa 6 minute. S-a constatat cu surprindere că studenţii care au dormit pentru scurt timp au avut rezultate mai bune la test.

Nu reţinem decât 10% din ce visăm

La cinci minute după ce ne trezim, am şi uitat jumătate din ce am visat, iar după zece minute, 90% din vis ni s-a şters din memorie. Într-o dimineaţă poetul S.T. Coleridge s-a trezit şi a pus pe hârtie descrierea visului, aceasta devenind un foarte apreciat poem englezesc, Kublai Khan. După ce a scris cel de-al 54-lea vers, a fost întrerupt de cineva. Coleridge a încercat apoi să-l finalizeze, dar nu şi-a mai amintit visul, iar poemul a rămas incomplet. Şi Mary Shelley a creat Frankenstein; or, The Modern Prometheus tot în urma unui vis.

Unii oameni au numai vise alb-negru

Aproximativ 12% dintre persoanele văzătoare visează numai în alb şi negru. Restul visează (şi) colorat. Cu toţii visăm cam despre aceleaşi lucruri: despre experienţe sexuale, întârzieri, moartea unei persoane dragi, zbor, şcoală ori serviciul, alergare îngreunată, eşec, urmăriri, dinti căzuţi, victorie, accidente etc.

Sigmund Freud a încercat să dea o interpretare viselor. De exemplu, nuntă în vis ar simboliza moartea cuiva apropiat, ca şi căderea dinţilor, ursul pe care l-am visat are corespondent un prieten în viaţa reală etc., etc. Sunt mii de simboluri cu şi mai multe interpretări, apărând o mulţime de cărţi despre tălmăcirea viselor.