Super blog

Caine la laptopM-am hotărât să particip la competiţia Super blog 2013 şi m-am înscris în concurs. Este o bună ocazie de a-mi face noi prieteni în blogosferă, să-mi perfecţionez stilul scriind pe teme diverse, impuse de organizatori, în perioada de timp stabilită de aceştia. Consider că acest lucru îmi va stimula creativitatea şi este un prilej excelent de a-mi testa abilităţile specifice unui blogger, într-o întrecere cu alţi prieteni din blogosferă şi, mai ales, cu mine însumi. De altfel, este un concurs de creativitate.

Este o bună ocazie de a cunoaşte branduri interesate de social media şi de a-mi forma noi relaţii. Deloc de neglijat este şi faptul că, dacă mă clasez printre primii 10 finalişti, voi putea câştiga un premiu în bani. Locul întâi este o ţintă pe care cred că merită să te străduieşti s-o atingi, fiind recompensat cu 1000 de euro. Dar fiind prima oară când particip la o competiţie de acest gen, voi fi mulţumit şi că voi căpăta experienţă.

Ceea ce mi se pare avantajos la competiţia Super blog este faptul că poţi să nu te înscrii neapărat la toate probele, acestea fiind opţionale. Însă dacă participi la toate probele, vei primi o diplomă de superblogger, ca un fel de recompensă pentru străduinţă. În acelaşi timp, poţi câştiga nişte premii suplimentare, în funcţie de locul ocupat în clasament.

Primei competiţii anuale Super blog i s-a dat startul în 2008, dar mi-am deschis blogul abia în toamna anului trecut, când întrecerea era în plină desfăşurare. În caz contrar, sunt convins că m-aş fi înscris şi în alţi ani în  competiţie.

Închei urându-le tuturor competitorilor mult succes!

1,5 miliarde de euro anual plătim drept bacşiş!

chelneriţăDe la benzinari şi chelneri la profesori şi doctori, o mulţime de oameni îşi rotunjesc veniturile din bacşişuri. Cel mai adesea, să dai sau să primeşti ciubuc, nu reprezintă un act ilegal. Se dă ciubuc din obişnuinţa luată de la orientali (cuvântul însuşi e turcesc), dar şi drept mulţumire pentru serviciile primite. Se estimează că plătim 1,5 miliarde de euro anual numai drept bacşiş.

Câştigurile multor lucrători din sfera serviciilor depind foarte mult de ciubucurile lăsate de clienți. De exemplu, muncitorii necalificaţi din spălătoriile auto primesc salariul minim pe economie, dar grosul venturilor îl reprezintă bacşişurile, care ajung şi la 100 de lei pe zi.

Taximetriștii, şoferii care le aduc colete clienţilor, lucrătorii din benzinării, mecanicii din service-urile auto, angajatele saloanelor de înfrumuseţare şi de masaj sunt alte categorii de oameni care pot câştiga din atenţiile clienţilor chiar şi peste 100 de lei pe zi. Lucrătorii din hoteluri, restaurante şi cazinouri câştigă grosul ciubucurilor, fiindcă cifra de afaceri estimată în domeniu este de 3 miliarde de euro pe an.

Ciubucul oscilează între 5 şi 20 de procente din preţul consumaţiei, în medie 12%. Asta duce la câştiguri din atenţiile clienţilor de peste 350 de milioane de euro. Rezultatele pentru astfel de calcule nu pot fi decât aproximative. Aşa încât bacşişurile în branşă pot depăşi 450 de milioane de euro.

Cu siguranţă, statul ar vrea să impoziteze şi bacşişurile. Cu 24%, mărimea TVA-ului din România ne situează pe locul 4 în lume, din 120 de state analizate. Două treimi dintre clienţii români care mănâncă la restaurant măcar o dată pe lună, s-au opus acestei iniţiative. Se estimează că se strâng anual 700 de milioane de euro din bacşişuri, fără a lua în calcul sumele pe care le plătim în plus doctorilor şi profesorilor.

                        Cui mai dăm ciubuc, deşi n-ar trebui?

În sănătate, românii oferă benevol atenţii. Toţi pacienţii dau ciubuc tuturor celor ce activează în sectorul medical, de la portari şi brancardieri la doctori specialişti. A devenit o practică atât de comună, încât unii beneficiari ai bacşişurilor le privesc de parcă li s-ar cuveni automat, numai pentru că ei există. Şi sunt cam 300 de mii de cadre sanitare în ţară.

În cele din urmă, din punctul meu de vedere, legea n-ar trebui să se opună acestei practici, dar nici cadrele medicale n-ar trebui să abuzeze de funcţia lor pentru a-i spolia pe pacienţi. Tratamentul necorespunzător al unei infirmiere sau al vreunui medic pe motivul (nerostit, dar ştiut de toată lumea) că n-au beneficiat de bacşiş din partea pacientului, ar trebui aspru pedepsit.

bacşişUnii doctori spun că le returnează bacşişul rudelor unui pacient care a decedat. N-ar trebui să se ajungă la asta. Bolnavii le-ar putea oferi nişte bani în plus medicilor care le-au salvat viaţa, tocmai ca semn de recunoştinţă, numai după ce au beneficiat de actul medical (operaţia sau tratamentul) care se impunea.

O altă categorie de oameni care beneficiază de un bacşiş pe care n-ar trebui să-l dăm îl reprezintă profesorii. E drept că în acest caz, numai cu ocazia unor evenimente speciale, mulţi părinți se asociază şi strâng bani pentru a le cumpăra cadouri dirigentei sau învăţătoarei. Uneori, sumele strânse ajung direct în buzunarele profesorilor.

În general, oamenii ştiu că profesorii au lefuri mici. Ei îi respectă şi-i preţuiesc. Există cam 250 de mii de cadre didactice, dar nu toate primesc cadouri. Personal sunt absolut de acord cu această practică a părinţilor. Dar ar trebui ca profesorii să nu-i favorizeze pe elevii care au părinţi darnici sau care ocupă vreo funcţie importantă.

                                       Bacşişul pe mapamond

Nu se oferă bacşiş în unele ţări: Finlanda, Australia (totuşi, chelnerul acceptă o atenţie de maxim 2 dolari), Noua Zeelandă, Coreea de Sud, Japonia, China (cu excepţia localurilor de lux din marile oraşe). În Danemarca, Suedia şi Estonia, chelnerii nu aşteaptă bacşiş. Numai în zonele turistice din Slovenia se lasă un bacşiş de 10%.

În multe state, restaurantele includ în nota de plată un bacşiş, de regulă, de 10-15% din preţul consumaţiei. În celelalte ţări, chelnerii primesc un ciubuc cuprins între 5 şi 20%. Desigur, există şi excepţii, unii clienţi lăsând ca bacşiş o mică avere.

Jessica Osborne, o altă chelneriţă americană, în vârstă de 20 de ani, angajată la Pizza Hut, într-o localitate din statul Indiana, servea cu regularitate o familie care intra în pizzerie o dată săptămână. Din nefericire, soţul şi copilul femeii au avut un accident mortal. Când femeia a păşit din nou în pizzerie, i-a povestit chelneriţei nenorocirea ei şi, la plecare, i-a lăsat un bacşiş de 10.000 de dolari.

În vacanţe, turiştii obişnuiesc să lase bacşişuri peste tot unde sunt serviţi. În urma unui studiu la care au participat 9000 de turişti din opt ţări, cei mai darnici oameni aflaţi în vacanţă s-au dovedit a fi nemţii, 69% dintre ei oferind bacşişuri. Pe locul doi s-au clasat americanii (57%), iar pe trei, ruşii (53%). Pe ultimul loc s-au situat italienii, numai 23% dintre ei dând bacşişuri în concediu.Women wearing  traditional Bavarian Dirndl pose with beer during 176th Oktoberfest in Munich

Recomandările săptămânii

caine la laptop 1M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări care au apărut în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

Vienela te place aşa cum eşti: „Eu subțirică, tu masiv, parcă necioplit. Eu tăcută, atentă la tine, tu volubil, acaparând discuțiile. Eu cu oroare de bețivi, tu unul dintre cei mai mari. Eu ferindu-mă de bărbații violenți, tu violentând femeile. Cu toate astea, te plac așa cum ești! (…)Ți-am văzut părțile întunecate ale firii, am simțit vulcanul care mocnea câte o scurtă perioadă, ca apoi să erupă cu violență… Curios este faptul că nu m-am speriat și nici nu m-a îngrețoșat comportamentul tău”. Te recunoşti?

Răzvan Ianculescu ne vorbeşte despre temerile noastre: „Panica este o spaimă care te cuprinde subit și violent… Din momentul în care panica preia controlul, omul devine un simplu animal ghidat după instincte. Transformarea este imediată. De cele mai multe ori, memoria nici măcar nu mai înregistrează ceea ce se întâmplă în momentele de panică, pentru că întreaga energie este canalizată către supraviețuire. Mintea și corpul vor lucra doar pentru a ieși din impas…

Să ne imaginăm că ai fost răpit și aruncat într-o pivniță. După primele momente…, vei trece la acțiune. Panica va face din tine (un om liniștit și calculat) cel mai fioros animal de pradă… Începi să gândești un plan de evadare… Din secunda în care ai conștientizat faptul că viața ta este în pericol, vei deveni cea mai performantă armă controlată de panică… Omul se poate aduna și poate redeveni cerebral. Așa cum panica face tranziția de la om la animal, conștientul poate determina procesul invers”.

Dana Fodor ne spune nişte poveşti cu strigoi obraznici: “…Ideile mistice din Evul Mediu, vrăjitoria și leacurile băbești au trăit în paralel cu biserica, medicina, știința și realitățile. Pe la începutul anilor 2000 (ba chiar și mult înainte!), presa din România duduia de articole în care sătenii din anumite localități erau terorizați de… strigoi.

Vă mai aduceți aminte de uluitoarea și îngrozitoarea poveste de la Marotinul de Sus? În loc să-l lase pe nea Petrică să mucegăiască liniștit, aşa cum îi șade bine unui mort, sătenii l-au dezgropat şi i-au băut inima cu apă! Dar asta numai după ce i-au prăjit-o! Scopul moroiului era cam acelaşi peste tot: să se răzbune pe cei vii… El spărgea ferestrele, stingea luminile, întuneca minţile, intra peste oameni în case, fura laptele vacilor…”.

Călin ni-l prezintă pe noul Pinocchio: Nu am să reiau aici lungul şir de minciuni debitate în ultimul an de cel care este… premier al României… Mă voi opri doar la o declaraţie pe care a făcut-o după vizita întreprinsă în Finlanda…

„Cred că avem foarte mult de învățat de la Finlanda… Au 52 de mine în funcțiune…, folosind cianuri…”, a declarat Ponta, care, răspunzând la întrebările ziariştilor, a mai spus: „Nu există altă tehnologie”.

…Declaraţia europarlamentarei finlandeze Satu Hassi sună cam aşa: “Am fost informată că premierul român Victor Ponta a zugrăvit în roz utilizarea cianurii în minele finlandeze. Declarațiile sale par să se bazeze pe o dezinformare totală. În primul rând, există o duzină de mine în Finlanda, nu 52. Cianura este utilizată doar în foarte puține dintre ele”.

Nice pune în discuţie dorinţa de a fi cel mai bun: “Nu oricine poate ajunge numărul 1. Nu este suficient să fii priceput într-un anumit domeniu, să fii talentat, să fii înzestrat, trebuie să și vrei, să-ți propui să devii cel mai bun. Și, poate, îți mai trebuie și o conjunctură favorabilă.

Să luăm ca exemplu blogging-ul. Dacă v-aș întreba acum dacă ați visat vreodată să fiți nr. 1 în blogosfera, cu siguranță ați răspunde că nici prin cap nu v-a trecut ideea asta fantezistă… Poate că cei mai mulți dintre noi ne dorim să avem un oarecare succes în orice am întreprinde… Și mai există un loc pe care ne străduim din răsputeri să-l cucerim și să rămânem numărul 1: inima persoanei iubite”.

Spanac ne anunţă că Alexandru Arşinel a înviat: “Văd că de vreo două zile numai despre Arșinel se vorbește. Că a avut omul un transplant de rinichi. Și de acolo până la moartea lui n-a fost decât un pas. Că rinichiul ăla de l-a salvat de la dializă a fost obținut pe căi ilegale… Ba vedeam pe unul c-a zis ceva de piața de organe, că d-aia au dispărut nu știu câți oameni. Ca să-l facă bine pe Arșinel…

Apoi au apărut repede anunțuri de genul Arșinel a murit… A luat-o și Lucian Mândruță… Că, gata, Arșinel a murit ca actor deoarece le-a răspuns obraznic celor care-l huiduiau întrebându-l de rinichi… De acum înainte numele lui Arșinel va fi egal cu cel al lui Hitler… Ba chiar au ajuns să facă mișto și de farmacia Catena, numind-o farmacia rinichilor mei”.

Alţi oameni smintiţi

A venit şi ultimul weekend de septembrie, cea mai frumoasă lună de toamnă, deci e timpul să ne întâlnim la gazda noastră primitoare, dacă mâine tot îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Elly, noi îţi urăm multă sănătate, împlinirea tuturor dorinţelor şi la mulţi ani! Şi dacă-i veselie, după ce v-am arătat câţi nebuni sunt pe lume, dar şi nişte pisici năzdrăvane, astăzi vă voi prezenta alţi oameni smintiţi. Vă reamintesc faptul că aceştia sunt semenii noştri şi că, chiar dacă-i greu de crezut, au drept de vot.

Asta-i situaţie!
Asta-i situaţie?!

Ah, dragă, ţi-am spus să nu faci exerciţiul ăsta singură, că nu te mai poţi deznoda!
Ah, dragă, ţi-am spus să nu faci exerciţiul ăsta singură, că nu te mai poţi deznoda!

Bagă tare, iubitule!
Bagă tare, iubitule!

Aşa de mare, dragule! Dar ce factură-i asta
Aşa de mare o ai, dragule?! Dar ce factură-i asta?

Bun îi vinu' ghiurghiuliu...
Bun îi vinu’ ghiurghiuliu…

Aşa, tată, să vadă şi mecanicul cât de mulţumiţi suntem de confort!
Aşa, tată, să vadă şi mecanicul cât de mulţumiţi suntem de confort!

Cum vine asta!
Cum vine asta?!

Deci voi vreţi să fiţi gătite. Bine, dar n-o să mai puteţi merge la club!
Deci voi vreţi să mergeţi gătite la club?

Eh, carnet de şofer!
Eh, carnet de şofer!

Chiar mai e nevoie să-mi citeşti CV-ul! Nu vezi cum arăt!
Chiar mai e nevoie să-mi citeşti CV-ul?! Nu vezi cum arăt?!

În fine, un cheesburger normal!
În fine, un cheeseburger normal!

La sutienul ăsta se dă şi o bere gratis!
La sutienul ăsta se dă şi o bere gratis!

Niciun băiat nu vrea să se joace cu mine
Niciun băiat nu vrea să se joace cu mine?

Mi s-a spus că zâmbetul mă întinereşte!
Mi s-a spus că zâmbetul mă întinereşte!

Nu ucideţi câinii!
Nu ucideţi câinii!

Pregătiţi-vă să-l fac praf pe malacul ăsta!
Pregătiţi-vă să-l fac praf pe malacul ăsta!

Prin Arcul de Triumf au trecut mulţi eroi!
Prin Arcul de Triumf au trecut mulţi eroi!

Să ne facem un plan de acţiune...
Să ne facem un plan de acţiune…

Şi cum rămâne cu Roşia Montană
Şi cum rămâne cu Roşia Montană?

Tu poţi lucra când te doare măseaua de minte
Tu poţi lucra când te doare măseaua de minte?

Şi la 200 de ani, să-mi aduceţi unul de ciocolată!
Şi la 200 de ani, să-mi aduceţi unul de ciocolată!

Uite aşa scap de lucrări! Dar îl ţine lampa pe şefu'
Uite aşa scap de lucrări! Dar îl ţine lampa pe şefu’?

Unde nu-i cap, e vai de picioare...
Unde nu-i cap, e vai de picioare…

Oare de ce nu ţi se permite să mănânci aici
Oare de ce nu ţi se permite să mănânci aici?

Cu-cu! Bau!
Cu-cu! Bau!

Happy Weekend!

Dacă te uiţi mult la televizor, mori mai repede

toshiba-3d-glasses-free-tv-fat-manVizionarea vreme îndelungată a emisiunilor TV determină un risc crescut de deces, chiar şi dacă subiecţii unui studiu au făcut mişcare în mod regulat. Concluzia a fost că trebuie să stăm mai puţin de două ore pe zi privind televizorul chiar şi într-o dungă. Riscul de deces a crescut o dată cu petrecerea mai multor ore în faţa micului ecran. De altfel, românii sunt campioni mondiali, petrecând cel mai mult timp în faţa televizorului. Dar dacă te uiţi mult la tevizor, mori mai repede.

Pentru fiecare oră de vizionare TV în plus, riscul de deces în urma unei boli cardiovasculare creşte cu 18%, riscul de a muri de orice cauză se măreşte cu 11%, iar cel de a-ţi pierde viaţa din cauza cancerului se amplifică şi el cu 9%.

Vizionarea emisiunilor TV mai mult de 5 ore zilnic, cum e cazul românilor, creşte riscul de a muri de boli cardiovasculare cu 80% şi cu 46% de orice cauză, în comparaţie cu privitul la televizor două ore zilnic.

Timpul prelungit de inactivitate afectează modul în care organismul uman procesează grăsimile şi alte substanţe, astfel încât contribuie la mărirea riscului apariţiei bolilor cardiace. Aceste concluzii ale studiului sunt valabile şi în cazul altor activităţi sedentare, ca lucrul la calculator şi lectura. Deci nu televizorul în sine e periculos, ci poziţia de stat în şezut pentru a urmări emisiunile.

           Politicienii sunt mai tari decât zombii vampiri

Rezultatele acestui studiu ar trebui coroborate cu concluziile altor studii care au arătat fără putinţă de tăgadă faptul că privitul la televizor îndobitoceşte atât populaţia urbană, cât şi cea rurală, mulţumită programelor TV. De asemenea, dacă telespectatorii îi văd multă vreme pe politicieni pe sticlă, fie că-i vorba de preşedinte, prim-ministru, parlamentari sau aspiranţi la aceste funcţii, devin din ce în ce mai nervoşi, manifestă dereglări ale psihicului, oricum slăbit de foame, şi au accese de demenţă precoce.

Astfel de tulburări grave asupra psihicului s-au înregistrat şi asupra persoanelor care se uită la multe filme de groază, e drept, într-o măsură mai puţin severă. Specialiştii ne sfătuiesc să nu urmărim multe filme de groază şi, mai ales, să evităm pe cât posibil să-i privim sau să-i auzim pe aleşii neamului, oh, ce oroare!

Acest lucru este extrem de dificil, dacă nu imposibil, fiindcă politicienii vor să fie văzuţi şi auziţi cât mai multă vreme, în fiecare zi, fără pauză nici în weekend, probabil neştiind sau chiar tocmai pentru că sunt conştienţi de efectul devastator pe care îl au asupra restului populaţiei. Ori, se ştie că politicienii sunt într-o cârdăşie reciproc avantajoasă cu radioul şi televiziunea. Iar cum românii se droghează cu emisiuni TV şi au devenit dependenţi de televizor, nu mai au scăpare.

Oricum, trebuie să reţinem faptul că efectul vederii unui strigoi, a unei stafii sau al unui zombi însetat de sânge este mai puţin periculos pentru popor decât a urmări aleşii neamului în acţiune pe sticlă. Baubau e pentru prunci. Pentru adulţi există politicieni, cu atât mai îngrozitori cu cât sunt reali.

Un studiu efectuat în 35 de state şi publicat în Germania a relevat faptul că românii au reuşit, în fine, după lupte crâncene, să-i întreacă pe sârbi la timpul pierdut în faţa tembelizorului, deşi vecinii noştri de peste Dunăre erau campionii de necontestat din ultimii trei ani.

telespectator 7Telespectatorii noştri rezistă cu stoicism vizionării emisiunilor TV, chiar şi atât de prosteşti cum sunt, în medie, 326 de minute pe zi, cam 5 ore şi jumătate. Bravos, naţiune! Sârbii ne urmează cu 307 minute, iar americanii sunt abia pe locul trei, cu 292 de minute. Media în UE anul trecut a fost de 237 de minute petrecute zilnic în faţa televizorului.

Vezi unde gasesti noile ceasuri Orient

ceas-2Sunt pasionat de ceasuri. Ce caut la un ceas? În primul rând, e necesar să fie extrem de precis. Apoi, trebuie să aibă un design care să-mi placă şi, nu în ultimul rând, să se potrivească stilului meu de viaţă. Nu se impune neapărat să facă mii de alte lucruri, dar funcţiile suplimentare, desigur, nu deranjează. Toate aceste calităţi le au, în general, ceasurile de firmă. De exemplu, Orient este o marcă vestită prin excelenţă. M-ar interesa ca preţul produsului să fie cât mai mic. În continuare, vezi unde găseşti noile ceasuri Orient, la un raport preţ/calitate foarte bun.

Bineînţeles, putem găsi în diverse magazine un raion dedicat ceasurilor. Pentru a nu pierde vremea căutând un astfel de magazin fizic, îţi sugerez să te foloseşti de internet. În acest fel, poţi colinda prin zeci de magazine online de profil, care comercializează ceasuri de calitate, la preţ redus şi care organizează promoţii. Unul dintre ele este acest magazin, care oferă, pe lângă cele enumerate, fel şi fel de alte avantaje pentru client.

Vei găsi aici o largă gamă de ceasuri moderne, dar care au un aer clasic, sport, automatice etc., de diverse forme, mărimi şi culori. Este imposibil să nu poţi alege ceva pe gustul tău. Te asigur că vei afla toate informaţiile în amănunt despre produsul pentru care ai optat, iar pe site-ul aceluiaşi magazin vei găsi explicaţii pe înţeles despre comandă, livrare etc.

Se apropie ziua de naştere a prietenei mele şi de aici vreau să-i cumpăr prietenei mele un ceas automatic, pentru a nu mai trebui să-l întoarcă în fiecare zi. Îţi voi descrie acest produs, ca să-ţi dai seama că e vorba de un ceas superb. Ceasul Orient Classic Automatic este ca o piesă de ceas-1colecţie. E perfect echilibrat cromatic şi are accente retro specifice, care îi conferă aerul clasic atât de plăcut.

Are mecanism japonez, 21 de rubine, rezistent la apă până la 30 de metri adâncime, arătătoarele au inserţii luminiscente, geamul este safir cristal, cu strat anti-reflexie, iar carcasa şi brăţara sunt confecţionate din oţel inoxidabil. Desigur, ceasul se livrează în cutia originală, fiind însoţit de manualul de utilizare şi de garanţia internaţională de 24 de luni. Face toţi banii, până la ultimul leu.

Istoria lenjeriei corporale

Lenjerie intimaÎn rândurile de faţă vă voi prezenta o scurtă istorie a lenjeriei corporale. Conform Bibliei, cel mai vechi obiect de îmbrăcăminte ar fi datat de pe vremea lui Adam şi a Evei, constând dintr-o foaie din fibre vegetale, care le acoperea părţile intime. Apoi s-au inventat chiloţii.

Printre primii oameni care au purtat chiloţi tanga se numărau şi gladiatorii. Practic, o fâşie albă de lână le acoperea organele genitale şi se prindea pe sub centură. Acelaşi tip de chiloţi purtau actorii şi atleţii greci, dar şi nobilii romani, pe sub celebra lor togă.

Şi femeile romane purtau sub robe un fel de chiloţi în formă triunghiulară, cu partea din spate ceva mai lată şi fixată de o centură.

Cuvântul chiloţi (culottes) e de origine franceză. Din Evul Mediu, până pe la începutul secolului al XIX-lea, francezii aristocraţi purtau un soi de ciorapi pantalon mulaţi pe picior, lungi până undeva între genunchi şi glezne. În Ţările Române, se purtau un soi de pantaloni strânşi pe picior până la genunchi, făcuţi din dimie albă sau pănură, care se numeau cioareci.

În Antichitate, talia şi sânii femeilor se susţineau cu fâşii din piele. Aristocratele Romei purtau ca lenjerie de corp un soi de pieptar. Prin secolul al XVII-lea, a apărut corsetul, având şi rolul de sutien. Respiraţia damelor era îngreunată de balenele care strângeau foarte tare cosetul, fiindcă moda cerea ca femeile să aibă o talie de viespe. Din cauza lipsei de aer, multe cucoane leşinau.

În anul 1907, parizienii n-aveau treabă cu răscoala ţăranilor români izbucnită în Flămânzi, aşa că în publicaţia Vogue magazine a apărut pentru prima oară în istorie cuvântul brassière (sutien, brasieră), care ulterior a devenit un fel de simbol al emancipării feminine.

În 1910, Mary Phelps Jacob, o tânără mondenă, a fost prima damă care a purtat sutien, fiindcă era nemulţumită de greoiul corset cu balene. Ea a legat două batiste din mătase de o panglică din bumbac, sânii fiindu-i aproape fixaţi sub rochie.

Lenjerie sexyPrin anii 1930, moda cerea punerea în valoare a rotunjimilor feminine. Astfel, a apărut sutienul cu cupe, invenţie care a revoluţionat istoria modei. Sutienul actual are la bază aceleaşi pricipii constructive. Deşi sutienul e o descoperire atât de veche, cam 80% dintre femeile de azi poartă o mărime greşită.

Cele mai noi tendinţe ale modei sunt la îndemâna tuturor: le puteţi vedea chiar şi de acasă, în magazinele online. Bineînţeles, veţi descoperi lenjerie intimă într-o largă paletă de modele şi culori, care poate înflăcăra imaginaţia oricărui bărbat. Succes la cumpărături!

Românii folosesc un singur prezervativ pe an

Close-up of a young man and a young woman holding a condomBărbaţii de la noi din ţară utilizează în medie numai un singur prezervativ pe an, ungurii – două, polonezii – 2-3, iar britanicii – 7. Bărbaţii din România afirmă că s-au culcat, în medie, cu 17 femei, pe când româncele mărturisesc că au avut numai 6 parteneri. Mai mult de jumătate dintre români nu şi-au pus prezervativ la prima lor experienţă sexuală.

Bărbaţii români susţin că au avut, în medie, 17 partenere de sex, în timp ce româncele spun că s-au culcat, în medie, cu doar 6 parteneri. Numărul mediu declarat al femeilor cu care s-au culcat bărbaţii autohtoni este egal cu cel al nemţilor şi britanicilor, dar mai mare decât cel al ruşilor (15 partenere) şi al olandezilor (12).

Pe de altă parte, ceea ce n-au luat în calcul realizatorii acestui studiu este faptul că mulţi bărbaţi exagerează numărul femeilor cu care s-au culcat, acesta fiind un motiv de mândrie, pe când femeile, dimpotrivă, sunt tentate să declare un număr mai mic de parteneri de sex, pentru a nu trece în societate drept uşuratice. Este un stereotip colectiv. Aşa că personal mă îndoiesc de veridicitatea studiului, măcar la acest capitol.

Nu mai spun că s-a comparat numărul de prezervative vândute într-un an cu numărul total de locuitori ai ţării respective, neţinându-se cont de numărul real al persoanelor active sexual, care ar avea deci nevoie de acest produs.

21% dintre bărbaţii din România şi 12% dintre româncele care au o relaţie stabilă au mărturisit că şi-au înşelat măcar o dată partenerul “oficial”. De asemenea, 6% dintre bărbaţii români activi sexual afirmă că au în acelaşi interval de timp relaţii sexuale cu cel puţin trei partenere. Adică un bărbat căsătorit are minim două amante în acelaşi timp.

                             De ce, fără prezervativ?

Studiul realizat de un cunoscut producător de prezervative în 35 de state, online dar şi faţă în faţă, arată că 64% dintre bărbaţi şi 68% dintre femei afirmă că au nevoie de mai multe cunoştinţe privind virusul HIV şi SIDA. Lipsa informaţiilor este cu atât mai îngrijorătoare cu cât tot mai mulţi români se expun riscului contactării unor boli venerice încă de la debutul vieţii sexuale. În general, 56% dintre români n-au recurs la nicio metodă de protecţie atunci când au avut prima experienţă sexuală.

De două ori mai multe femei, în comparaţie cu bărbaţii, au afirmat că erau implicate într-o relaţie stabilă, atunci când au avut primul contact sexual (46%, faţă de 24%). De asemenea, de două ori mai mulţi masculi (35%), decât femei (19%) au mărturisit că şi-au pierdut virginitatea într-o relaţie ocazională, nu în cadrul unei relaţii mai vechi. În ce priveşte vârsta medie la care îşi încep românii viaţa sexuală este de doar 15 ani.

Majoritatea celor care n-au folosit nicio metodă de protecţie împotriva bolilor venerice (48%) au mărturisit că au riscat fiindcă aveau totală încredere în partenerul de sex. Cu toate acestea, 38% dintre persoanele care au o relaţie stabilă spun că nu sunt siguri că partenerii lor n-au avut niciodată vreo boală cu transmitere sexuală. Doar 10% dintre cei care au riscat spun că aceasta a fost o greşeală pe care apoi au regretat-o.

În anul 2012, în România s-au vândut numai 21,6 milioane de prezervative, cu 10% mai puţine faţă de anul precedent. Reprezentanţii brandului organizator al studiului cred că în acest an vânzările de prezervative se vor mări cu circa 9%, ajungând la 23,5 milioane de bucăţi.

Însă, cum tot mai mulţi români pleacă “afară” în căutare de lucru sau în speranţa unei vieţi mai bune, foarte probabil, estimările acestea vor fi infirmate. Nu ştiu care este suma totală alocată de firma producătoare de prezervative pentru studiu, dar multe dintre rezultatele acestuia nu sunt relevante.

                                Justificările bărbaţilor

Mai mult de 80% dintre bărbaţii din lumea întreagă fac apel la fel şi fel de tertipuri pentru a nu folosi un prezervativ, plângându-se că se desensibilizează. Cele mai uzitate “scuze” la care recurg aceştia sunt:

“Poţi fi liniştită, n-am nimic”. Este formula cel mai des rostită, cei mai mulţi apelând la ea. Bărbaţii cred că, dacă n-au simptomele vreunei boli, sunt “curaţi”, însă bolile cu transmitere sexuală sunt adesea lipsite de manifestări.

“Eşti atât de excitantă, încât nu mă mai pot abţine!” Peste 70% dintre bărbaţi îi fac complimente de acest fel partenerelor, în speranţa că acestea vor renunţa la precauţii.

“Nu-l suport, e mai bine fără cauciucul ăla”. Cam jumătate dintre bărbaţi recurg la acest tertip. Masculii nu ştiu că multe femei pot avea orgasme multiple cu prezervativ, dacă s-au asigurat că nu vor contacta vreo boală venerică şi nici nu vor rămâne însărcinate. Relaxarea psihică face sexul mai bun.

couple-in-bed-with-condom“Iubito, putem să nu folosim prezervativ?” Cam 2 din 5 bărbaţi le pun partenerelor această întrebare directă, în speranţa că ele vor fi de acord.

“Chiar n-ai încredere în mine?” Peste 30% dintre bărbaţi recurg la acest şantaj emoţional, chiar prefăcându-se jigniţi, numai ca să nu-şi pună prezervativ.

Femeia perfectă e inteligentă!

femeia idealaConform unui studiu recent încheiat, bărbaţii din România preferă femeile care arată bine, sunt inteligente şi au încredere în sine. Bărbaţii chestionaţi aveau vârsta cuprinsă între 18 şi 50 de ani. Poate surprinzător, cam 20% dintre bărbaţi au declarat că pentru ei femeia perfectă este, în primul rând, inteligentă. Se ştie că femeile, în schimb, apreciază cel mai mult sinceritatea la bărbaţi.

Înaintea realizării studiului, se bănuia că bărbaţii preferă femeile frumoase, dar nu inteligente, pentru a le domina mai uşor, dar nu este aşa. Totuşi, frumuseţea fizică este în continuare o calitate apreciată de masculii din România, aceasta fiind asociată cu feminitatea. Femeile trebuie să fie bune gospodine, sensibile şi să aibă simţul umorului.

Conform studiului, o femeie trebuie să fie inteligentă, pentru a abilitatea de a se înţelege bine cu copiii, pe care să ştie să-i educe. Asta îşi doresc în primul rând bărbaţii români de la o doamnă. Aspectul fizic plăcut şi siguranţa de sine urmează la mică distanţă în topul preferinţelor.

S-a concluzionat că tinerii între 18 şi 26 de ani nu sunt prea interesaţi de situaţia financiară a femeilor, ci în primul rând de frumuseţea lor fizică. Totuşi, bărbaţii de peste 26 de ani sunt atraşi în primul rând de femeile inteligente, nepunând preţ pe independenţa financiară a acestora.

amber heard-378035523În cadrul studiului s-au aplicat 300 de chestionare telefonice şi e reprezentativ la nivel naţional pentru eşantionul bărbaţilor majori de până în 50 de ani. Au fost monitorizate 22 de tipologii de femei. Bărbaţii care au răspuns la chestionare au fost tentaţi mai mult de trei tipologii: femeia gospodină, cea sensibilă, precum şi dama amuzantă, acestea având rolurile de mamă, iubită şi prietenă.

Femeia ideală pentru bărbaţii români e modernă şi de succes: are inteligenţă, farmec şi este pregătită să facă faţă oricărei situaţii. De subliniat şi preferinţa bărbaţilor pentru femeile “de casă”, centrate pe familie.

Cui nu-i convin concursurile din blogosferă?

tumblr_m3ev9fnVVy1qhsuv2o1_500Personal n-am nimic împotriva concursurilor din blogosferă. De fapt, cui nu-i convin aceste concursuri? Ele au darul de a-l face cunoscut pe organizator. De asta îşi bate el capul cu aşa ceva. Nu-i uşor să găseşti sponsori, adică firme dispuse să-şi facă reclamă pentru propriile produse ori servicii, chiar dacă oferă drept premii nişte nimicuri comparativ cu cifra lor de afaceri.

Atunci când patronii magazinelor online vor înţelege că e bine să aloce minim 5% din cifra lor de afaceri în reclame (şi online, că doar e specificul lor!), premiile vor fi mai tentante, organizatorul va putea atrage şi bloggeri cu Page Rank mare şi, într-adevăr, va deveni foarte cunoscut. Deocamdată, nu s-a depăşit faza amatorismului, chiar şi în cazul unor firme cunoscute. Mentalitatea lor a rămas aceeaşi: reclamă înseamnă să dea bani la radio, televiziune şi presa scrisă care mai e pe piaţă, indiferent că nimeni nu bagă în seamă aceste reclame.

Aşa că la astfel de concursuri cu premii meschine vor participa în continuare aproape numai bloggeri cu Page Rank mic, care vor scrie mai multe materiale la acelaşi concurs, fiindcă au observat că numai cantitatea este apreciată şi mai puţin sau chiar deloc calitatea. De asta nici nu participă bloggeri cu Page Rank mare. Sunt surclasaţi la cantitate de cei cu Page Rank mic.

Mai mult, chiar dacă în regulament scrie clar că premiile sunt oferite de sponsor şi organizator, în realitate, cel din urmă, care este blogger la rândul lui şi se pricepe foarte bine la activitatea asta, nu are nimic de spus, iar sponsorul hotărăşte absolut singur premianţii. Aici este şi vina organizatorilor, care nu-şi impun punctul de vedere. E foarte adevărat, este uşor să stai pe margine şi să comentezi, ca mine, acum, dar mai greu e să faci ceva constructiv.

Repet, atâta timp cât sponsorii vor tăia şi spânzura în blogosferă pentru sume derizorii, vor avea parte de puţine advertoriale valoroase, vizibile pentru mulţi cititori. Câţi vizitatori unici pe zi are un blog cu PR 2? Puţini, până în 250. În schimb, câţi are un blog cu PR 4 sau 5? Minim 500-600. Când sponsorii vor pricepe un lucru atât de simplu, vor pune accent pe calitate, aşa cum e normal.

Acum să nu se creadă cumva că bloggerii cu PR mic ar scrie prost. Dimpotrivă, sunt proaspeţi, plini de idei, entuziaşti şi unii chiar scriu bine, însă nu au expunere, fiind prea puţin cunoscuţi. Pe cei care m-au întrebat câte ceva, i-am ajutat cu unele sfaturi, aşa cum şi eu am fost ajutat la început.

Dar ei scriu despre un acelaşi subiect de două, trei sau chiar mai multe ori pentru a participa la un singur concurs, iar valoarea postărilor se diluează, cel mai adesea, un lucru absolut firesc. Din punctul lor de vedere aşa şi trebuie să procedeze, fiindcă e preţuită cantitatea. Însă, subliniez, acest lucru este anormal.

Când citeşti materialul premiat, de cele mai multe ori, te cruceşti: este o poezie şchioapă rău (autorul neauzind de iambi în viaţa lui), o scurtă povestire SF absurdă reguli(în care extratereştrii vin să cumpere nu ştiu ce bijuterii de la un anumit magazin online pământesc, la care produsele sunt cele mai frumoase şi ieftine din galaxie) ori o descriere a magazinului, folosind cuvintele şi expresiile găsite în prezentarea online. Dar, vezi bine, autorul a fost original femeie la monitorşi, pe deasupra, s-a prezentat cu mai multe advertoriale în concurs…

Aşa că n-am nimic împotriva concursurilor din blogosferă şi, în concluzie, voi mai participa la foarte puţine, atâta vreme cât regulile scrise şi nescrise nu se vor schimba.