Calitatea şi stilul mobilei de la StejarMasiv

masa-din-lemn-masiv-Georgia-1-1024x1024Cu puţin timp în urmă mă gândeam la obiectele din lemn pe care le am în casă. Am constatat că deţin foarte puţine astfel de lucruri. Numai o masă extensibilă cu 4 scaune pliante din lemn masiv. Ar mai fi două tocătoare, un sucitor şi câteva linguri. În cataloagele cu mobilă din lemn masiv, preţurile erau prohibitive. Am căutat pe net şi am găsit piese de mobilier din lemn foarte frumoase. M-au impresionat calitatea şi stilul mobilei de la StejarMasiv.

Pe site-ul acestui magazin am văzut piese unicat splendide, măsuţe de cafea moderne făcute pe comandă, cu scaune în acelaşi stil, o masă de consiliu impunătoare, mobilă săsească pictată manual, o combinaţie de lemn masiv cu MDF, având un preţ mai scăzut decât dacă mobilierul ar fi fost în totalitate din lemn masiv, elemente sculptate din lemn în spirală, un set Aspen de mobilă Amish sobru, un dormitor cu design german cu linii geometrice precise (nemţii, de altfel, sunt cei mai mari producători de mobilă din Europa) şi câte şi mai câte.

Mai mult decât atât, pe acest site am găsit articole interesante în care se vorbeşte deschis despre faptul că mobila făcută din PAL şi MDF nu înseamnă deloc tâmplărie, semănând mai mult cu lăcătuşeria, fiindcă nu se intervine în niciun fel în modelarea lemnului şi culoarea fibrei. Ei da, aşa este. Mobilierul meu e rece şi impersonal, lipsit de eleganţă şi stil. Când îl ating, îmi retrag repede mâna. Mobila mea, chipurile, modernă, e moartă.

Am rămas peste noapte la Doru, un vechi prieten, şi am dormit foarte bine. A doua zi de dimineaţă, am privit cu atenţie patul în care avusesem un somn atât de odihnitor. Era din lemn masiv, foarte probabil, stejar. Am mângâiat tăblia şi, iniţial, am simţit-o rece, dar imediat parcă lemnul a prins viaţă şi am avut senzaţia de căldură. Soţia mea m-a întrebat dacă m-am îndrăgostit de patul acela. Foarte serios, i-am răspuns afirmativ.

Pe StejarMasiv.ro am găsit astfel de mobilier cald, viu, de o eleganţă calmă. Pe lângă un dormitor care are un pat confortabil ca al lui Doru, am remarcat o masă din stejar auriu Georgia, cu picioare în formă de trapez, solidă, foarte modernă, dar de o eleganţă aparte. De altfel, iniţial masa fusese făcută după un concept nou, pentru un client străin.

Fusese prezentată pentru că avusese parte de o şedinţă foto foarte reuşită, iar priceperea fotografului trebuia răsplătită, dar s-au primit multe comenzi ferme pentru ea. Nu-i de mirare că mă atrage şi pe mine. Cu siguranţă, voi simţi viaţă în lemnul acestei mese deosebite.

Un artist vestit spunea că într-un bloc din marmură se ascunde o sculptură frumoasă. Sculptorul nu face altceva decât s-o descopere, înlăturând cu grijă surplusul de material. Similar, mobila din lemn masiv sălăşluieşte într-un stejar. Vedeţi cum se leagă lucrurile? Arborele are o viaţă mai lungă sau mai scurtă. Transformat în mobilier, trăieşte mai mult şi ne înfrumuseţează viaţa…

BMW

Vad ca in ultimul timp tot mai multi tineri prefer sa-si cumpere Bmw pentru ca lor le place sa agate. Si – cred ei ca in acest fel o sa cucereasca tot mai multe fete – dar ei nu stiu ca pentru acest lucru masina fiecaruia dintre ei trebuie sa arate cel putin bine. Pentru acest lucru trebuie sa fii pus la curent cu tot ce inseamna material pentru covorase bmw bune, huse pentru masina si, nu in ultimul rand, accesorii pentru masina. Doar in acest fel baietii au success la fete. Si, din fericire, am vazut ca unii chiar au comandate astfel de covoare. Din intamplare, am ajuns pe site-ul celor de la PTC si am vazut cu cateva zile inainte sa merg sa dau un examen ca atat vecinul meu de bloc cat si varul meu au acelasi model de covor. Si amandoi mi-au zis ca le-au cumparat de la PTC Auto pentru ca au fost foarte ieftine si mai ales, de buna calitate. A fost o adevarata surpriza pentru mine acest lucru, pentru ca de obicei un lucru bun nu-l mai gasesti la un pret rezonabil, sa nu mai zic ieftin. In acest fel, pot si eu sa va recomand PTC AUTO ca fiind un magazine de unde poti sa-ti cumperi fel si fel de covorase de la BMW pana la VW sau RENAULT, pentru ca – nu-i asa – gusturile nu se discuta.

Recomandările săptămânii

caine la laptop 1M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări apărute în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

Ana Q. visează la un sac de bani picaţi din cer: „Pentru că nu m-aş simţi confortabil să mă trezesc c-o grămadă de bani peste mine, fără să mă gândesc, în paranoia mea sumbră, că urmează cumva să mor sau să aflu că am cancer şi universul încearcă cumva să compenseze, o să i-o iau înainte făcând tot felul de acte de caritate şi donaţii… Aş dona caselor de copii, azilelor de bătrâni, aş investi în Spitalul Judeţean din Ploieşti, să nu te mai simţi ca pe vremea Inchiziţiei, dacă dă ghinionul peste tine şi ajungi să fii internat pe acolo…

Părinţilor mei le-aş cumpăra o casă frumoasă la munte şi una la mare, ambele cu grădini frumoase şi încăpătoare, unde să-şi petreacă serile… Prietenelor mele le-aş lua abonamente la sală, sute de cosmetice, vouchere de mii de euro, să-şi cumpere haine, abonamente la cosmetică, spa şi bilete de avion all incusive în cele mai exotice ţări… Aş pleca într-o călătorie în Asia şi apoi una în SUA şi una în America de Sud. Aş fi zis şi-o croazieră, dar mi-am amintit că am rău de mare şi n-aș rezista”.

Adelinailiescu se minunează de complexitatea corpului omenesc: „Nu ştiu cine i-a dat lui Dumnezeu proiectul şi autorizaţia de construcţie când l-a zămislit pe om! Deşi pare că a fost implicat doar ceva lut sau chirpici şi apoi s-a mai valorificat o coastă, n-a fost deloc treabă de amator… Când cantitatea de apă din organism scade cu 1%, îţi este sete, când scade cu 10%, mori…

În corpul uman sunt peste 1200 km de vase de sânge, iar capilarele unui adult puse cap la cap ar ajunge pentru a înconjura Pământul de aproape 4 ori; numai un plămân conţine 300 de miliarde de vase capilare, care, adunate, s-ar întinde pe o distanţă de 2400 km… Testiculele unui bărbat produc 10 milioane de spermatozoizi pe zi, suficient pentru a repopula întreaga planetă în doar 6 luni”.

Răzvan Ianculescu ne spune povestea unui strop de apă: „Am fost gheaţă, dar zeul Soare m-a binecuvântat cu căldură. Astfel am renăscut într-un lac de munte. Acolo am copilărit… Mulţi spun că eu reprezint sursa vieţii pe Pămâmânt, dar încă nu sunt convins că aşa stau lucrurile. N-am făcut nimic special ca să fiu ceea ce sunt şi chiar nu pot să fac nimic pentru a schimba asta. Natura… decide cât şi cum voi trăi. Îmi place să cred că eu, la fel ca oricine altcineva, reprezint doar o rotiţă mică, parte din marele mecanism al vieţii…

M-am evaporat. Am părăsit corpul în care am fost obişnuit să trăiesc. Am lăsat în urmă lacul, cu promisiunea că într-un viitor îndepărtat mă voi reîntâlni cu cei dragi… Nu prea mai ţin minte mare lucru din călătoria spre cer. Ars de zeul Soare, m-am dezintegrat având impresia că această călătorie, pe care bătrânii o denumesc Renaştere, nu este nimic altceva decât moartea, pur şi simplu. Lunga şi dureroasa călătorie m-a teleportat într-un loc pe care mi-l imaginam cu totul şi cu totul altfel”.

Alexandra Cristea ne descrie cu sarcasm o zi din viaţa unei tinere de astăzi: „Ora 7.00: Lady Gaga îţi răsună în ureche, strigându-l pe un anume Alejandro. Te trezeşti buimacă, cu părul ciufulit, ochii lipiți și pantalonii răsuciți ca un sac de cartofi pe şoldurile tale. Întinzi mâna, încercând să nimereşti telefonul pe care l-ai aruncat aseară sub pernă, după ce ai scris un ultim ‘noapte bună!’ pe Facebook.

Ora 7.20: Îţi aduci aminte că nu ai făcut nicio poză primăvara asta… Îți scoţi trusa bună de machiaj din sertar şi te ascunzi din nou sub masca de femeie fatală. Iei telefonul şi îți faci 10 poze: 4 în oglinda din camera ta, 3 în oglinda din baie şi 3 în oglinda de pe hol; toate cu privirea într-o parte, de parcă nu știai că mâna ta va declanșa blitzul în secunda aia. Ora 8.00: Ai întârziat… dar a meritat, căci ai primit deja 10 like-uri la poza numărul 11…”

La pescuit

Va spuneam mai demult ca daca ar fi sa merg la peste, as merge doar cu prietenii. Ei bine, se pare ca tocmai am spulberat mitul. Saptamana trecuta am primit o invitatie de la rudele mele, incepand de la tata pana la unchi si var cum ca daca vreau sa merg cu ei la peste pentru doua zile. Asta ar fi insemnat sa dormim o noapte fie in masina, fie in cort. Mie nu mi-e frica sa dorm in cort, dar le-am zis ca pentru masurile mele de siguranta o sa dorm in masina. Si categoric asa a fost. Am dormit in masina. Dar nimic nu s-a comparat cu momentele la peste. Si inainte sa mergem la pescuit m-am uitat de niste articole pescuit pe Big Fish. Trebuie sa stiti ca au unele din cele mai bune produse. Si, pe deasupra, si foarte ieftine. Am dat cativa lei pe doua undite, pentru ca am vazut ca au primit marfa noua si am vrut sa o testez. Asa ca, nu am ezitat sa dau si cu cele undite cumparate de la acestia. Si, intr-adevar, era din fibra de carbon si se cunostea la mana atunci cand o aruncai. Cum se cunostea? De fiecare data cand scoteai nailonul si acele din apa si mai aruncai o data nu simteai mai nimic. Totul era usor. Si asa si trebuie daca este o undita buna. Si unditele bune se gasesc la Big Fish.

Cum îţi iei permisul de conducere din prima încercare

scary-drivers-500-granny-driving-dog-scared1wtmkSora mea a dat examen de vreo 4-5 ori, până să se aleagă cu permisul auto categoria B. După fiecare nereuşită, îmi povestea cum a fost şi de ce a ratat. Desigur, altcineva era de vină. Ba ba poliţistul n-a fost înţelegător, ba a fost extrem de timorată fiindcă examinatorul se uita urât la ea etc. De fiecare dată i-am spus să continue, fiindcă ştiu că-şi poate lua permisul de conducere. S-a ambiţionat şi, după lupte grele, a învins.

Sora mea, Mădălina, având carnet de şofer deja, şi-a cumpărat o maşină nou-nouţă, Dacia Logan. Bineînţeles că am apelat la ea şi maşina ei, fără pic de jenă sau înţelegere frăţească, ori de câte ori am avut nevoie şi am constatat că era prudentă la volan. În cele din urmă, m-a întrebat de ce nu-mi iau eu însumi permisul, ca să n-o mai deranjez pe ea, fiindcă îmi va împrumuta maşina.

Sincer, mă gândisem şi eu la mişcarea asta, dar parcă aveam nevoie de un imbold pentru a acţiona în consecinţă. Şi uite că imboldul venea din exterior, nu trebuia să fac eu un efort de voinţă pentru a mă convinge că trebuie să dau examen. Aşa că i-am răspuns:

– Bine, Mădă, voi da examen, ca să te fac fericită! Dar spune-mi tu cum se ia permisul auto!

– Ei, asta-i! Te înscrii la o şcoală de şoferi şi înveţi să conduci, după care dai examen de n-şpe ori (ca mine) şi, dacă nu renunţi, poate li se face milă de tine, văzându-te greu de cap dar perseverent…

Zis şi făcut. M-am înscris la o şcolă auto, am răspuns la zeci de chestionare auto indicate de Mădălina, care, e drept, mi-au folosit foarte mult, am dat examen iniţial la şcoala auto, ca să se convingă profesorul că n-o să am probleme, după care m-am prezentat la examenul cu poliţia.

Toţi cursanţii şcolii la care am fost eu am luat „sala” din prima. Apoi am dat „traseul”. Ne-am urcat în maşina de concurs 3 elevi. Eu eram ultimul care veneam la volan. Primii doi candidaţi au fost picaţi din diverse motive. Mă luasem de gânduri: oare ar fi trebuit să urc în maşină cu 200 de euro şi să cobor fără ei, dar cu examenul luat, aşa cum mă sfătuiseră unii?

Examinatorul, un ofiţer înalt, cu figură de adolescent, stătea pe scaunul din dreapta şi se uita la mine. În alte împrejurări, dacă cineva m-ar fi privit insistent, l-aş fi întrebat care-i treaba. Dar acum eu mi-am potrivit tacticos oglinda retrovizoare, aşa cum îmi recomandase instructorul, mi-am pus centura şi am încercat să mă liniştesc. Eram cam crispat şi ştiam că nu-i bine.

                                 Să nu-l contrazici pe poliţist!

M-am adunat, mi-am afişat forţat un aer nonşalant şi am pornit. Rapid, chiar m-am liniştit. Era într-o sâmbătă de iarnă, iar circulaţia era foarte lejeră, nu mă şicana nicio maşină în trafic. Erau mai multe mijloace de transport în comun decât automobile. Totuşi, era soare şi luminozitatea mare mă deranja.

Într-un rând, am nimerit la marele fix o mică groapă din mijlocul drumului. N-o văzusem, probabil, din cauza soarelui. Mi-am înghiţit înjurătura, dar am costatat cu voce tare:

– Am luat-o!

La un moment dat, o bătrână voia să traverseze, iar eu o observasem şi mă pregătisem să frânez. Dar ea mergea tare încet şi s-a oprit în dreptul stratului de flori care despărţea cele două sensuri. Văzând că se mocăie, mi-am continuat drumul. Altă intersecţie, altă întoarcere peste linia de tramvai (au fost vreo 5-6 astfel de intersecţii) şi, ca un făcut, altă bătrână stătea pe zebra de pe carosabil, de parcă se ascundea înadins în spatele unui morman făcut din zăpada adunată de pe drum.

De data asta am oprit, cedându-i trecerea. Însă baba rămăsese locului şi se uita aiurea. Am claxonat uşor, dar bătrâna n-a reacţionat. Am coborât geamul portierei şi am strigat la ea:

– Ce faci, mamaie, mai travesezi azi?

– Da’ şe-ai cu mini, copchile?

– Păi, vreau să trec şi nu pot, că sunt cu un poliţist lângă mine şi mata trebuie să treci prima…

Bătrâna a ridicat din umeri, dar s-a retras câţiva paşi, aşa că am repornit. După alte două întoarceri peste linia de tramvai, examinatorul mi-a spus să trag pe dreapta şi m-am conformat. Automat, am constatat că parcarea laterală nu mi-a ieşit grozav, dar nici n-avea cum altfel, din cauza mormanelor de zăpadă de lângă trotuar. Foarte liniştit, poliţistul s-a uitat în foile lui şi a cuvântat:

– De două ori n-aţi acordat prioritate…

– Cui, babelor?! am intervenit, nervos.

Poliţistul m-a privit cu asprime:

– O dată femeii în vârstă care s-a oprit la stratul dintre sensuri, ca să nu daţi peste ea…

Deodată mi-am amintit ce mă sfătuise instructorul: „Să nu-l contrazici pe poliţist! Spune-i că are dreptate, chiar dacă tu crezi că n-are!” şi l-am întrerupt grăbit:

– Ah, da, îmi amintesc, aşa este, aveţi dreptate…

Şi uite aşa mi-am luat permisul de conducere din prima încercare!dogs-drivers-1

Noi, românii, ne vom civiliza vreodată?

fightingMeciul tur dintre Steaua şi Dinamo din semifinala Cupei României la fotbal s-a încheiat cu victoria clară a echipei din Ghencea. Meciul, care ar fi trebuit să fie un derby, avea o câştigătoare previzibilă şi n-a fost suspans niciun moment. Dincolo de bucuria unora şi amărăciunea celorlalţi, mă întreb dacă noi, românii, ne vom civiliza vreodată.

Urmăresc, uneori, partide interesante şi de prin alte campionate, dar manifestări huliganice de asemenea amploare ca în România, rar mi-a fost dat să văd. Locuiesc în apropierea Stadionului Naţional şi, cu o zi înaintea meciului, am avut proasta inspiraţie să iau metroul spre casă, de la Gara de Nord.

Trenul a staţionat vreo 20 de minute, fiindcă un grup de suporteri stelişti (dar la fel de bine puteau fi şi dinamovişti sau rapidişti) erau îmbarcaţi şi strigau cât îi ţinea gura huo la adresa adversarilor. Dacă s-ar fi limitat la atât, tot ar fi fost bine. Dar asta nu se putea fiindcă, de, pasiunea e mare! Aşa că un şir de trivialităţi a putut fi auzit de toţi călătorii, între care erau destui copii. Un bodyguard îi privea neputincios de la o distanţă sigură şi îşi chema colegii în ajutor prin staţie.

În cele din urmă, strigătele s-au potolit şi trenul a plecat. Aceşti suporteri veniseră din provincie, probabil, ca să-şi cumpere bilete la meci. N-am văzut dacă au intervenit jandarmi şi poliţişti şi nici dacă s-au operat arestări. Cert e faptul că acel grup de fanatici era alcătuit din liceeni. Niciunul nu cred că depăşea 19 ani.

Şi, fiindcă nu mă învăţasem minte, în ziua meciului am făcut o nouă călătorie cu metroul, de la Dristor 2. În staţie erau extrem de mulţi tineri gălăgioşi. Deocamdată erau veseli. Nici măcar beţi nu păreau a fi. În fine, a sosit trenul şi s-a umplut cu călători. Deodată, au început să se audă tropăieli, de parcă ar fi luat-o la galop o herghelie întreagă.

Tinerii pe care îi observasem în staţie ţopăiau pe loc ca apucaţii şi strigau cât îi ţinea gura că cine nu sare ori e câine, ori e prost de moare. Trenul se clătina pe şine şi asta îi aţâţa şi mai mult. Noroc că la prima staţie, Piaţa Muncii, trenul s-a golit, suporterii bulucindu-se ca nişte vite să iasă, să ajungă la stadion. Vă daţi seama cum s-au putut da în stambă la încheierea partidei.

             „Dă mă cu spray-u’!” „Na, fir-aţi să voi să fiţi!”

Nu ştim să ne bucurăm, dar nici să pierdem nu ştim. Am scris despre noi, românii, deşi nu mă identific cu suporterii care ajung pe stadion. Îmi place fotbalul, dar n-am fost în tribune, să asist pe viu la o partidă, decât de două ori în viaţă. Spectacolul făcut de suporteri, de obicei, e degradant. Nu mai spun că mulţi nu se duc să vadă meciul, ci doar pentru a-i înjura pe susţinătorii echipei rivale şi să se bată cu ei. De obicei, se lasă cu ciocniri violente între suporteri şi între aceştia şi jandarmi.

Cineva mi-a povestit că un jandarm cu care era prieten i-a istorisit că la un meci aveau printre ei şi un începător, iar cei cu vechime voiau să-şi facă treaba, dar şi să-l îndrume pe cel nou. La un moment dat, într-o încăierare cu suporterii, un jandarm i-a strigat să dea cu spray-ul. Novicele a luat în ambele mâini butelia cu gaz iritant lungă şi grea şi a început să-i altoiască pe fani în stânga şi-n dreapta, de parcă ar fi lovit cu ghioaga! A apucat să otânjească vreo doi, trei, până când a priceput că trebuie să folosească altfel spray-ul…

E nevoie să mai spun că liceenii anilor terminali au avut rezultate catastrofale la simularea de bac? Ei bine, numai 36% dintre elevii clasei a XI-a au primit note de trecere, în timp ce la clasa a XII-a au trecut 42%. Se prefigurează un bacalaureat cu rezultate la fel de jenante ca anii trecuţi. Desigur, liceenii n-au când să înveţe, ei se duc pe stadion, să-şi descarce energia zbierând ca nişte animale şi înjurând ca la uşa cortului.

brazil-5Unii elevi sunt arestaţi pentru trafic de droguri de risc sau sunt duşi la spital în comă alcoolică. Repet: unii. Nu înseamnă că toţi liceenii de azi sunt beţivi, traficanţi ori scandalagii. Din păcate, ies în evidenţă cei cu deviaţii de comportament, nu elevii silitori, participanţi la olimpiade, care ne fac mândri că suntem români…

Compania DDD te scapa de gandacii de bucatarie

cockroach_sCele mai nesuferite fiinte de pe pamant mi se par a fi carcalacii, asa-zisii gandaci de bucatarie. Imi provoaca o reactie incontrolabila de repulsie. Fata de alte insecte daunatoare n-am aceleasi sentimente, desi nu pot spune ca-mi plac. Totusi, pe toate celelalte le poti extermina mai usor, dar in cazul gandacilor de bucatarie, trebuie neaparat sa apelezi la specialisti in dezinsectie. Una dintre cele mai cunoscute firme de profil este compania DDD, care te poate scapa de gandacii de bucatarie si de orice alti daunatori.

Gandacii de bucatarie au o rezistenta incredibila. Un studiu a concluzionat ca daca un cataclism planetar ar distruge intreaga omenire, destui gandaci de bucatarie ar fi bine mersi. Oare de ce? In primul rand, carcalacii se inmultesc cu o rapiditate umitoare. O femela poate “naste” nu mai putin de 40-60 de pui deodata. Si e repede in stare sa repete isprava. Mai mult decat atat, femelele sunt capabile de partenogeneza, deci, la o adica, se pot reproduce si fara ajutorul vreunui mascul!

In al doilea rand, gandacii de bucatarie au o formidabila putere de adaptare. De exemplu, la un moment dat, cercetatorii au pus la punct o noua metoda de starpire, care consta in amestecarea unor substante zaharoase, folosite pe post de momeala, cu niste otravuri cu actiune lenta. O vreme, aceasta metoda a functionat fara probleme, iar oamenii de stiinta se felicitau pentru descoperirea lor. Insa, dupa cativa ani, gandacii de bucatarie s-au obisnuit sa nu se mai atinga de substantele zaharoase. S-au adaptat rapid, in doar cateva generatii.

O alta calitate neobisnuita a acestor insecte nesuferite consta in faptul ca circa 10% dintre ele ar supravietui unui nivel de radiatii echivalent cu cel degajat de bomba de la Hiroshima! Testele au aratat ca n-ar muri nici la o luna de la expunerea la radiatii nucleare.

Aceste mici bestii cunoscute sub numele de gandaci de bucatarie sunt in stare sa-si tina repiratia timp de sapte minute. Isi inchid orificiile prin care iau oxigen din aer si pot rezista atata timp fara sa respire. Si inca ceva: incredibil, dar carcalacii pot trai si fara cap! Chiar daca sunt decapitati, ei pot respira prin orificiile despre care vorbeam si rezista fara mancare timp foarte indelungat.

Dupa ce am descris atatea calitati neobisnuite pe care le au, parca nici nu-ti vine sa-i omori. De altfel, cei mai multi dintre noi avem impresia ca parca ii ingrasa insecticidele obisnuite cu care incercam sa le venim de hac. Iar combaterea gandacilor de bucatarie chiar e o problema. Compania DDD are insa ac de cojocul oricaror fiinte nedorite: gandaci, plosnite, capuse, furnici, purici, muste, paianjeni, greieri, soareci, sobolani si alte rozatoare, pasari, animale salbatice si orice alti daunatori. Nu-i asa ca-i grozav? Cockroach-In-Kitchen 1

Simboluri care şi-au schimbat semnificaţia

Multe dintre simbolurile actuale au apărut ca semne în scris, ca marcă a unui ordin sau casă regală sau ca simplu mod de a transmite mesaje, care să nu fie uşor de descifrat. În funcţie de epoca şi de obiceiurile sau obsesiile vremii, oamenii au folosit anumite simboluri pentru a reprezenta evenimente general valabile. În continuare vom vedea unele simboluri care şi-au schimbat în timp semnificaţia.

Simbolurile au rămas pentru posteritate, însă semnificaţia lor a suferit transformări peste ani. Astfel, vedem azi anumite semne care iniţial aveau un cu totul alt sens. Un prim organism care a preluat şi prelucrat simbolurile şi simbolistica este biserica. În numele religiei, orice simbol pagân care nu putea fi eliminat sau combătut, a fost asimilat şi i s-a atribuit altă semnificaţie.

Ouăle roşii de Paşte

Ouă încondeiateSărbătoarea pascală este reprezentată de ouăle pictate în roşu cu motive florale sau agrare care celebrează Învierea lui Iisus Hristos. Asta ştim cu toţii, însă adevărul din spatele ouălor roşii este altul. În religie ouăle roşii de Paşte reprezintă jertfa de sânge a Mântuitorului, însă în perioada pagână majoritatea triburilor şi statelor din Europa celebrau venirea primăverii prin încondeierea ouălor. Oul în sine este un simbol al vieţii şi fertilităţii, iar simbolurile pictate pe el reprezentau diferitele munci agricole.

Dar obiceiul vopsirii ouălor se pare că a apărut la chinezi din timpuri străvechi, cu vreo două mii de ani înaintea naşterii lui Iisus. Şi la chinezi oul era privit ca un simbol al echilibrului, al fertilităţii şi al reînnoirii naturii, astfel încât, fiind vopsit, reprezenta un cadou foarte potrivit. Ulterior, ouăle roşii au căpătat valenţe religioase precise. Se spune că în ziua răstignirii şi morţii lui Iisus, toate ouăle din lume s-au înroşit.

Crucea întoarsă

st-peter-crossUtilizată astăzi de către satanişti, crucea în sine şi în special cea întoarsă este, de fapt, un simbol creştin: crucea Sfântului Apostol Petru. Astăzi orice tânăr cu tendinţe rebele îşi afişează o cruce întoarsă pe tricou sau ascultă formaţii care promovează mesaje satanice şi arborează cruci întoarse. Însă puţini oameni cunosc de la ce a pornit acest simbol.

Crucea este, evident, un simbol religios, dar iniţial pe ea erau torturaţi oamenii periculoşi pentru regim. Acel antic instrument de tortură a unui regim opresiv a fost adus la rang de simbol creştin. După mulţi cercetători, crucea întoarsă însă provine de la catolici. Fiind pioşi şi smeriţi, catolicii nu s-au simţit demni de a purta simbolul crucii, aşa că, în semn de umilinţă, au început să poarte crucea întoarsă. Aşa că dacă vedeţi un puşti cu o cruce întoarsă la gât, vă puteţi gândi că e plin de smerenie…

Simbolul păcii

Semnul păciiPromovat intens în perioada hippy în occident, simbolul păcii a fost receptat de-a lungul timpului ca fiind un semn denigrator la adresa creştinismului. Mulţi au interpretat “the peace sign” ca fiind o cruce cu braţele frânte şi întoarsă spre pământ, reprezentându-l pe Apostolul Petru răstignit cu capul în jos, la ordinul lui Nero, ca semn al dispreţului faţă de creştini. În vechime, acesta era un semn teutonic şi reprezenta moartea.

Hippy au apărut în Statele Unite abia în anii ‘60. America câştigase un război şi se băgase în altul, mai devastator pentru ei. Generaţiile tinere, doritoare de pace şi influenţate de lipsa prohibiţiei la droguri, au hotărât să se revolte împotriva deciziei guvernului de a acţiona în Vietnam. Astfel, protestele lor au început în stradă, în universităţi, în spaţii publice şi toate arborau semnul “peace”, ceea ce reprezintă azi simbolul păcii.

Runele

Runele (rhune) reprezintă vechea scriere nordică din perioada vikingă. Acesta este practic tipul de alfabet utilizat în acea perioadă de către vikingi, iar descoperirile arheologice atestă acest lucru. Vârsta şi originea runelor stârneşte şi azi controverse.

RuneUnii cercetătători afirmă că runele erau folosite ca sistem alfabetic din secolul al II-lea d.Hr., în divinaţie. Ele au fost utilizate ca scriere religioasă secretă, din secolul al VII-lea î.Hr. “Rhuna” însemna secret în limba gotică, în timp ce verbul “runen” desemna a murmura tainic, a descânta.

Apoi, din păcate, multe rune au fost asociate cu simbolurile naţionaliste, după al doilea război mondial. Naziştii s-au folosit de ele pentru a-şi crea o imagine fără cusur şi, astfel, în ochii popoarelor, runele sunt acum nişte simboluri fasciste. Totuşi, e greşit să le asociem cu politica şi războiul, având în vedere că sunt doar un tip de alfabet religios.

Simbolul alb-roşu al bărbierilor

Bărbierii aveau în faţa frizeriei un semn cu roşu şi alb, care arăta aproape ca o acadea. Puţini ştiu însă că înseamnă sânge şi halat alb. În trecut, când medicina era rudimentară, bărbierii nu doar aranjau mustăţile şi bărbile bărbaţilor, ci ei mai practicau şi unele mici operaţii, pentru cei care sufereau de diverse dureri. Unii bărbieri te scăpau şi de barbă, şi de amigdale sau de un dinte cariat. Aceştia ştiau să pună şi ventuze.

Semnul bărbierilorDe multe ori, pentru a scăpa de un necaz sau farmec, trebuia să pierzi o cantitate de sânge. De asemenea, culorile simbolului bărbierilor mai erau interpretate ca fiind feşele albe năclăite de sânge, puse la zvântat în bătaia vântului. După ce se uscau, erau spălate şi se refoloseau. Acest lucru nu poate decât să ne facă să ne simţim bine că trăim în epoca informaţiei şi a internetului.

Adevărul e că pe mine aceste două culori mă duc cu gândul la brânză şi o salată de tomate cu ridichi şi ardei gras roşu. Brânza sunt nevoit s-o cumpăr din piaţă, dar legumele mi le voi cultiva singur. Voi cumpăra seminte profesionale legume şi sunt convins că voi avea o recoltă bogată.

Cel mai fericit om de pe pamant

cantar_bebelusi_bodyform_laica_ps3004_mica-500xauto_0Sunt cel mai fericit om de pe pamant de cand mi-a nascut sotia. Acum cateva zile a venit pe lume primul meu copil si de-abia astept sa stau tot timpul cu el. De mult ne doream si eu, si sotia un copil, iar acum visul ni s-a implinit. Suntem foarte bucurosi ca a venit pe lume un baietel foarte frumos care seamana cu mine si are ochii mamei sale.

O sa ne bucuram de toate momentele pe care le vom petrece impreuna si vom incerca sa ii oferim cea mai buna educatie. Oricum, pana va mai creste este destul de mult timp si acum, in perioada critica, in care are nevoie in permanenta de ajutor, noi trebuie sa ii fim alaturi si sa facem tot ce trebuie pentru a creste sanatos.

Peste cateva zile doctorul ne va da acordul sa il luam acasa si deja i-am pregatit camaruta unde isi va petrece majoritatea timpului. Totul arata superb, exact ca o camera pe care orice copil si-o doreste. Chiar ieri am comandat si un cantar bebelusi, fiindca vom avea mare nevoie de unul.

Sotia mi-a spus sa caut un cantar special, insa prin magazinele de specialitate n-am gasit. Mi-am incercat norocul pe net si astfel am dat peste un site de comenzi online, de unde am achizitionat acest cantar. Cand este vorba de copilul meu, nu mai conteaza banii, insa de aceasta data am reusit sa cumpar cantarul de bebelusi la reducere.

Imi place cand gasesc produse la reducere fiindca pot sa economisesc niste bani. Am investit foarte mult ca sa fac camera speciala pentru bebe, asa ca in unele privinte va trebui sa fac economie. Eu, de multe ori, comand de pe internet produse, fiindca sunt mult mai ieftine si gasesc oferte promotionale.

Toate lucrurile pentru camera copilului tot de pe net le-am comandat, fiindca am si un serviciu care nu-mi permite luxul de a pierde timpul prin magazine. Sper sa gasesc de fiecare data tot ce am nevoie pentru copilul meu. Comandand online, primesc garantii mai bune fata de magazinele fizice si primesc marfa direct acasa, simplu si rapid.

Cum să fii îndeajuns de prost încât să devii șef

Boss shouting at employeeCând mă uit în jur, observ prostia în habitatul său natural. Ţara geme de oameni inteligenți care n-au nicio șansă de afirmare, fiindcă sunt sufocați de masele inepte, a căror prostie uimește. Sunt unul dintre personajele scenei umane românești care, de multe ori, se îmbată cu apă rece, atunci când e vorba despre capacitatea omenească de percepere a realității și de potențialul real al cetățeanului. Veţi vedea cum să fii îndeajuns de prost încât să devii şef.

Iată o scurtă poveste, în care eroul este Spânul, parcă prostit de suflul modernităţii, iar antieroul este tânărul Făt-Frumos (a nu se face confuzia cu vestitul crai de Dorobanţi). Povestea începe cam așa: a fost odată o fată proaspăt ieșită de pe băncile universitare, care şi-a încercat norocul în câmpul muncii. Ca o imensă jignire la tendinţa actuală de ocupare a unui loc de muncă pe principiul „mă cunoşti, te cunosc, de mâine începi lucrul”, Măria a fost acceptată fară a cunoaşte pe nimeni, adică fără să aibă trusa de pile la ea.

„Ce bine! Ştiam eu că mai există loc sub soare şi pentru cei care nu au trusa de prim-ajutor în spate”, gândea Măria. Din păcate, degeaba ai cu ce, dacă nu ai cu cine. Anticipăm sfârşitul, totuşi, experienţa trăită de ea a fost constructivă, micile impedimente fiind măştile de şefi sub care se ascundea o prostie nemărginită.

România pare a fi raiul proștilor. Se ştie că există tendinţa de nestăvilit de a ocupa un post mai înalt decât competenţa ta. În fiecare zi trăim nefastul moment de a-i da socoteală unui şef mediocru, iar umilul tău ego se agaţă de ultimele picături din perfuzia celor cu scaun la cap. Dar să revenim la Măria noastră şi să continuăm cu admirabila sa experienţă în Ţara lui ŞpăGuţă.

Toate bune şi frumoase până în momentul avansării la postul de şef. Ca orice cetăţean cu frica Sfintei Legi, Măria a făcut progrese semnificative. Învaţă asta, învaţă aia, studiază cealaltă, pune-ți la muncă neuronii. Degeaba! Postul a fost adjudecat de un novice. Motivul? Ştie să tacă, să alunge scama înainte să cadă pe augustul veşmânt al marelui boss şi se gudură pe langă membrele inferioare ale acestuia mai ceva ca Grivei. Bietul Grivei! Dacă ar şti el că are stofă de şef…

Avansarea a venit, iar tragicul de-abia acum începe. Angajaţii cu potenţial sunt lezaţi de incompetenţa prostului ajuns şef, marele boss e imposibil de trezit din ameţeala guduratului din jurul său, iar firma promovează doar neprofesionişti, fiindcă proştii îi sprijină pe alţii mai proşti decât ei, care nu reprezintă o ameninţare pentru scaunul lor. Expresia „Binecuvântaţi cei săraci cu duhul” nu a fost niciodată mai adevărată ca acum…article-2529313-0F3D0E1100000578-11_634x423