Când o să învăţăm cu toţii româneşte? Îmi pun această întrebare de când am intrat în blogosferă. Am citit unele articole interesante prin subiect sau datorită informaţiilor oferite. Unele erau scrise cu sensibilitate, dar greşelile gramaticale le stricau toată poezia, le făceau ferfeniţă. Vrând să aflu mai multe despre autori, vedeam că aceştia menţionau că ştiu câteva limbi: engleză, franceză, spaniolă etc. Mă întrebam cum ar putea şti atâtea graiuri, când limba română nu le e necunoscută, ci cel mai aprig duşman.
Foarte adesea am întâlnit pleonasme de genul şi-a adus aportul, în loc de şi-a adus contribuţia. Însă cele mai multe pleonasme îngrămădite într-o singură frază le-am aflat nu din blogosferă, ci de la ministrul Apărării patriei, Mircea Duşa: “…Vom efectua şi zborul cu trupurile neînsufleţite ale cadavrelor celor decedaţi”. E unic! Superb! Dar se putea şi mai bine: din grabă, a omis folosirea cuvintelor morţi şi fără viaţă. Nu ştiu cum se va apăra distinsul domn ministru de acest crâncen duşman, limba română… Dar venind de la un politician, nu mă miră nimic. Bine că nu-i blogger.
Greşelile de limbă care îmi sar în ochi în blogosferă sunt cuvintele uzuale scrise greşit, ca: a înoda, în loc de a înnoda;
noştrii sau voştrii, în loc de noştri sau voştri;
(ochi) albaştrii, în loc de albaştri;
copii noştri, în loc de copiii noştri şi proprii noştri, în loc de propriii noştri;
mi-ar place, în loc de mi-ar plăcea;
înşeală, în loc de înşală şi şeade, în loc de şade;
trăznet în loc de trăsnet şi zmuls, în loc de smuls.
De asemenea, unele nume proprii se scriu adesea pocit. Dau doar câteva exemple: Maddona sau Madona, în loc de Madonna, Haşdeu sau Hajdeu, în loc de Hasdeu (dar se pronunţă cu „ş”),
Mulfatar sau Mulfatlar, în loc de Murfatlar.
Nu mai vorbesc de greşelile de punctuaţie, fiindcă sunt foarte multe. Am o singură recomandare: toate semnele de punctuaţie, oricare ar fi ele, se lipesc de cuvântul din faţa lor.
Am scris toate acestea nu pentru a arăta ce bine stăpânesc eu româna, ci pur şi simplu pentru că mă îngrozeşte să văd cum ni se siluieşte limba. Dacă cineva învaţă gramatica predată în clasele V-VIII, nu-i ruşinos, ci folositor. Limba română nu ne e duşman, ca să-l călcăm în picioare. Dar dacă cineva nu vrea s-o înveţe, poate ajunge ministru… Ptiu, ucide-l-toaca!
Cand gresesc, sa stii ca am scuze serioase: am terminat acum mult timp scoala, nu am fost cea mai buna din clasa si ma cam lasa memoria. :)))
La tine chiar că n-am văzut greşeli de genul ăsta.
Dar poate nu văd eu bine şi tu mai ai timp să greşeşti. 🙂
Recunosc ca mai am greseli, dar ma ajuta nevasta la corectat. Sincer, incerc sa reduc anumite erori la minim, insa din graba sau neatentie nu imi iese mereu 🙂 .
Desigur, graba joacă rolul ei.
Unele din prostiile de mai sus pot fi corectate cu un simplu search pe Google. Apoziția e prost delimitata de prea multi bloggeri, virgula lipsește când îți e lumea mai dragă, literele mâncate sunt semn că ne e foame…şi tot aşa.
literele sunt mâncate din neatenţie.
Apoziţia deja e o chestie foarte grea…
Ma Javro, iar o spun, a mia oara : nu mai visa la cai verzi pe pereti. Ce vezi tu acum nu e decat inceputul. Pentru pitipoancele si cocalarii (=adolescentii) actuali nu mai are importanta limba romana, ceea ce conteaza e SEXUL PE BANI. Pentru a deveni curva si “peste” nu-ti trebuie limba, decat…..aparat reproducator. Facebook o dovedeste…
Ca de obicei, răspândeşti idei nocive.
Exact în acest text am spus că semnele de punctuaţie
se lipesc de cuvântul din faţa lor. În cazul tău,
cele două puncte trebuiau lipite de “oară”.
De asemenea, printre semnele de punctuaţie se regăsesc
unul, două şi trei puncte. Cinci puncte nu se folosesc.
Folosesc cate puncte vreau, in functie de cat vreau sa pun pe ganduri cititorul. E singura regula de care I don’t give a fuck.
Scrie cum vrei, după propriile tale reguli.
La tine e altă problemă: eşti misogin peste măsură.
Nu înţeleg de ce nu laşi să se vadă calităţile
umane pe care le ai, indiferent de voinţa ta.
Dacă nu te-ai mai lua de femei, probabil că
ai căuta alt cal de bătaie. Mă întreb care-i ăla.
Ar găsi… adolescenții 😀 Dar asta e o discuție de particular, nu de comentarii la o postare admirabilă! 🙂
Ada, uite un citat din intelepciunea populara :
“Femeia e o comoara, de aceea trebuie ingropata.”
Nu te mai lua de cititoarele mele pe blogul meu!
Poţi intra pe blogul lor, să le spui tot ce-ţi trece prin cap.
Prostia romaneasca. Asta poate fi un studiu de carte, asa de mare e… Asta ar fi al doilea motiv de a uri faptul ca m-am nascut in Ro.
Misogin ? Asa le spune mai nou oamenilor care spun verde in fata ce au de spus, mai ales daca ce spun este adevarul ??! Hm, interesant..
Multumesc ca mi-ai adus la cunostiinta ca “trasnet” se scrie cu “s”, si nu cu “z”. Recunosc, chiar nu stiam 🙂
Bianca, iartă-mă că trebuie să-ţi spun că mai faci o eroare.
Se scrie (şi se pronunţă) cunoştinţă, care e altceva decât
conştiinţă sau ştiinţă. Ţi-o spun cu toată simpatia. 🙂
Când nu eşti sigură de ceva, caută în DEX. Îl găseşti pe net.
:))) Te iert, te iert :))
Am si uitat ce am vrut sa scriu, dar cu asa vorba de ministru…… ma dor falcile de ras.
Da, dar ar trebui să ne apuce plânsul…
De acord. Și altele. Uite că, la trăznet(*), aș fi greșit și eu. Dar, apropo, cum e corect: coperte sau coperți? Mă roade asta și mă chinui să evit pluralul în conversații.
Cele mai multe pleonasme vin din presă acum. Vor să accentueze ceva, dar nu reușesc decât să pocească limba. Altele vin din diferența de generații – mă înnebunesc cei care scriu cu „î” în mijlocul cuvântului sau, mai rău, cu „â” la început sau sfârșit.
Azi, spre exemplu, un profesor de sport – asistent la Bac ne indica ce să scriem în partea de sus a foii de examen: „pentru examenul de BacalaOreat”. Mă băgase în ceață, numai că sub rândul ăla era menționată și formularea „pt examenul de bacalaUreat”. Alții nu au văzut, nu au fost atenți și au scris aiurea. Clase de uman…
Ambele forme de plural pentru copertă sunt la fel de bune.
Personal folosesc “coperţi”, dar nu-i greşit nici “coperte”.
La fel, şi “cearceaf”, şi “cearşaf” sunt corecte. Asta era dilema altcuiva.
Când eşti nesigură de ceva, consultă DEX-ul. Caută-l pe net.
Da, îl consult. Dar are și el greșelile lui 😀
Mulțumesc!
Just. În DOOM 2 găseşti modificările necesare.
Tot pe net îl găseşti.
Cate o mica greseala tot mai scapa din cand in cand, important e sa le recunoastem, ca mai apoi sa le corectam. Nici eu nu inteleg acele persoane care isi trec pe facebook cate 3,4 limbi cunoscute, si limba romana o pocesc in ultimul hal.
Îţi dai seama cum pocesc limbile străine…
Eu ţin la corectitudinea mea gramaticală şi simt ruşinea până în măduva osoasă când se întâmplă să am câte-o scăpare. Tocmai de-asta m-am obişnuit să-i corectez pe cei care mai greşesc din când în când fără nicio urmă de răutate.
Dar dacă dau de oameni care, efectiv, îşi bat joc de limba română…îi judec.
Rukifer, veşnicul apărător al drepturilor şi integrităţii limbii române, ta-na!
Aşa, aşa! Poate o aperi şi de invazia de englezisme…
La mine e o varza totala. In primul rand, din cauza prostului obicei de a lungi frazele pana in panzele albe, virgulele imi dau batai de cap intotdeauna. In plus am o problema cu “voiam”, “niciun”, “nicio” si altele de genul asta. Stiu ca variantele alese de mine sunt incorecte sau cel putin inca in dezbaterea minunatei Academii Romane, dar nu ma simt bine daca nu le folosesc. Asa ca mi le asum si, la nevoie, cred ca o sa iau de buna gluma Vienelei. 😀
Virgule puse anapoda sau lipsă acolo unde ar trebui…
Ce să spun, măcar de-ar face toţi numai greşelile astea.
Nu ma simt vinovata. Decat poate din neatentie sa-mi mai scape cate ceva. Minor, sunt convinsa.
Am vazut si eu destule greseli care ma enerveaza dar nu mai exemplific.
Tu, Vienela, IanculescuHimself şi încă puţini ştiţi româneşte.
Cam puţini. În ultima vreme am văzut venind bloggeri noi.
Cu toţii sunt foarte tineri şi neştiutori de carte…
Mi-a placut articolul. Online-ul s-a impartit in doua. Cei care scriu corect si restul.
Mie mi se pare ceva normal sa vorbesc/scriu corect. Nu e ceva iesit din comun si nici greu.
Nu sunt impotriva celor care nu stiu sa scrie corect, dar am intalnit bloggeri care sustin cu tarie faptul ca limba romana scrisa corect nu este ceva obligatoriu. Asta ma sperie.
Bravo, ai pus punctul pe “i”.
Mulţumesc pentru aprecieri!
Când lucram la un trust de presă, patronul mă întreba de ce trebuie să scriem corect româneşte, din moment ce majoritatea românilor scriu incorect. Pofim educaţie!
Știi ce e mai grav? Că unii comentează pe diferite bloguri, forumuri de te doare capul. Grave atentate la exprimare! Și-i corectează pe alții cu o asemenea agresivitate, încât rămâi mut, inclusiv în scris. 🙂
Nici aşa nu-i OK, dar consider că e bine ca din când în când să intervii şi să dai nişte recomandări generale, cu speranţa că cineva o să reţină unele greşeli de exprimare şi nu le va (mai) folosi. Să ştii că am văzut şi la a-listeri destule greşeli, chiar dacă unii dintre ei sunt foşti jurnalişti. Nu mai spun de inventarea unor cuvinte, cum ar fi “măh” în loc de “mă” ori “dap”, în loc de “da” sau de violarea limbii române cu englezisme acolo unde nu-i cazul. N-am nimic cu neologismele, dar de ce să foloseşti cuvinte englezeşti, când ai echivalent în limba maternă? Unele s-au înrădăcinat şi vrând-nevrând le folosesc şi eu (weekend, de exemplu).