De ce atâta ură şi venin?

Blogul ne ajută să socializăm. Iniţial, nu pentru asta mi-am deschis un blog. Sunt mai reticent faţă de semeni. Dar, pur şi simplu, aveam nevoie să scriu. Şi totuşi, a trebuit să socializez şi eu. Ce am găsit în blogosferă mi-a confirmat aşteptările, dar numai în parte. Am văzut iubire faţă de semeni, compasiune, dorinţă de a ajuta. Dar şi intoleranţă, răutate, invidie. Pe acestea din urmă nu le înţeleg. Dar ambele tipuri de sentimente mi-au depăşit aşteptările. Motiv de bucurie, dar şi de tristeţe. Am o întrebare simplă: de ce atâta ură venin?

Mda, întrebare simplă, însă răspunsul e greu de dat. Ce răspuns ai putea găsi pentru a justifica intoleranţa? Am scris că nu-i înţeleg pe homosexuali, nicidecum că i-aş urî. Am fost prieten aproape o viaţă cu un homosexual. A avut doi copii, pe care i-a crescut foarte bine. Dar a avut decenţa să-şi ascundă întotdeauna orientarea sexuală. După ce am aflat, credeţi că sentimentele mele faţă de el s-au schimbat în vreun fel? Absolut deloc. M-a mirat pe moment, dar am trecut peste.

Am scris că nu ar fi bine pentru un copil să fie adoptat de un cuplu de homosexuali, nu pentru că aceştia n-ar putea fi părinţi buni, iubitori şi protectori, ci fiindcă micuţul va fi exclus de ceilalţi copii din mijlocul lor. Cum va creşte acest copil? Pentru asta am fost etichetat drept intolerant, ba chiar fascist! Probabil că acel iubitor de gay, care se dă drept heterosexual, nu cunoaşte sensul acestui cuvânt. Am întâlnit şi un fanatic religios, care m-a acuzat că l-aş servi pe Satana! Dumnezeule mare!

Se tot organizează concursuri pentru bloggeri. Am văzut că unii câştigători nu numai că au fost contestaţi, ci chiar atacaţi de alţi concurenţi. Ce vină avea omul, dacă alţii l-au ales câştigător, chiar dacă unuia sau altuia i se pare că propriul său material e mai bun? E drept, de multe ori nu înţeleg nici eu cum sunt desemnaţi câştigătorii, dar nu i-am atacat pe aceştia.

La început, credeam că-mi voi face mulţi prieteni în blogosferă. Simplul fapt că suntem bloggeri ne apropie într-atât încât ne tutuim cu toţii, indiferent că unii avem 15 ani, iar alţii 70. M-am gândit: fie şi aşa, s-a adoptat stilul relaxat al americanilor, nu-i nicio problemă, mă adaptez. Şi chiar mi-am făcut prieteni, chiar dacă nu ne-am văzut niciodată faţă în faţă.

În ceea ce priveşte scrisul meu, reacţiile au fost foarte diverse. Cineva mi-a spus că am scris un articol foarte prost, altcineva mi-a zis că sunt un geniu. Presupun că vi s-a întâmplat şi vouă să întâlniţi exagerări de acest gen. Există comentarii extrem de diverse. Unele sunt scrise pentru a cere lămuriri, altele, pentru a cere socoteală. Unele sunt impertinente, altele haioase, după cum sunt şi oamenii.

Fiindcă scriu, nu vorbesc, bloggerii îşi pot alege cuvintele. Am observat două tendinţe contradictorii. Unii devin mai sinceri, fiindcă n-au de ce să se cenzureze, marea majoritate necunoscându-ne personal. Aşa că îşi pot spune ofurile pe blog, ca şi când ar face un soi de terapie la psiholog. Astfel se eliberează, iar blogul lor chiar îi ajută psihic şi emoţional.

Alţii, în schimb, îşi ascund adevăratul eu, blufează, vor să treacă drept altfel decât sunt. Desigur, asta nu înseamnă neapărat că o fac cu intenţii rele, dar nesinceritatea lor te poate duce cu gândul că unii dintre ei vor să profite într-un fel sau altul de pe urma celor cu care iau contact. Mai curând accept un om intolerant şi chiar plin de ură, dar cel puţin e sincer în nemernicia lui. Dar un făţarnic e detestabil şi potenţial periculos.

Nu vreau să spun că blogosfera m-a dezamăgit, cu toate că, în parte, este adevărat. Dar îmi spun că poate şi eu am dezamăgit-o. Nimeni nu-i perfect, însă trebuie să ne vedem propriile imperfecţiuni, pentru a le transforma în calităţi. Fiindcă putem face asta. Cu toţii suntem un amestec de noroi şi stele. Parcă Rebreanu a scris asta. Dar de ce să ne tot etalăm noroiul, în loc să încercăm să scăpăm cumva de el?

Comments

comments

19 Comments

  1. Greenleaffy 04/07/2013
    • Javra 04/07/2013
  2. Andreea D. 04/07/2013
    • Javra 04/07/2013
  3. Axlandra 04/07/2013
    • Javra 04/07/2013
      • Axlandra 04/07/2013
        • Javra 04/07/2013
  4. O fată 04/07/2013
  5. cotos 04/07/2013
    • Javra 04/07/2013
  6. adelinailiescu 04/07/2013
    • Javra 04/07/2013
  7. elly weiss 06/07/2013
  8. D-Petre 07/07/2013
    • Javra 07/07/2013

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Airsoft, singurul război amuzant

În vara acestui an, un prieten de-al meu, Petre, m-a invitat la el, să-mi petrec concediul de odihnă. El locuiește...

Două săptămâni de infern sexual

Omul trece şi prin întâmplări jenante, care îl marchează şi pe care nu le uită niciodată. De o astfel de...

Coana Mita Biciclista mi-a pus aer conditionat!

In urma cu putin timp am scris despre faptul ca am deschis un nou birou in Bucuresti. Lasasem povestirea in...

Close