Despre adulter, fără patimă

Cu toate constrângerile de ordin moral, social și religios, se pare că tendința spre adulter e în ADN-ul oricăruia dintre noi. Asta ar fi prima realitate de reținut referitoare la infidelitate. Despre adulter s-au scris destule istorioare hazlii, dar și tratate foarte serioase. Cu toate acestea, subiectul este încă în plină dezbatere, iar studiile parcă abia au început, fiindcă oamenii de știință au ajuns recent la niște concluzii cu totul surprinzătoare. Astăzi vom discuta despre adulter, fără patimă.

Comportamentului uman a fost monitorizat pe o perioadă lungă de timp, iar oamenii de știință cred că acum au aflat de ce înșală unele persoane și care este vârsta la care divorțul pare a fi cea mai bună soluție pentru acestea. Referitor la subiecții care au luat parte la studii, se poate spune că circa o treime dintre bărbați și un sfert dintre femei au avut relații extraconjugale. Dar de ce sunt oamenii infideli?

Sigur, cel mai la îndemână răspuns ar fi că, de-a lungul vieții, la fel ca multe specii de animale, oamenii se împerechează cu cât mai mulți parteneri pentru a-și perpetua genele și a avea mai mulți urmași, care, vezi bine, vor asigura supraviețuirea speciei. În cazul animalelor, acest motiv este suficient. Dar în cazul oamenilor nu se poate aplica aceeași unitate de măsură. Să fim serioși, pe un bărbat care își înșală nevasta numai perpetuarea speciei nu-l preocupă.

Noi toți avem extrem de multe rațiuni pentru a ne înșela partenerul oficial, motivele depășind cu mult perpetuarea speciei. Poate să fie vorba despre o atracție sexuală de moment, ori de dorința naturală de a fi apreciați, iubiți sau admirați, faptul că tânjim după o comunicare profundă cu un „suflet pereche”, ori căutăm mai multă intimitate și înțelegere.

Sigur, toate acestea sunt motive valabile care ne mână către infidelitate, de fiecare dată având la îndemână o scuză: ce e frumos și lui Dumnezeu îi place. Dar mulți oameni acționează ca urmare a unor pulsiuni sexuale, pasionale, dar și din plictiseală sau ca să se răzbune în același fel pe partenerul infidel, sau fiind în căutare de adrenalină, de așa-zise senzații tari, gata să-și asume riscurile pe care le presupune o relație nepermisă, blamată, poate, doar de ochii lumii, fiindcă așa dă bine în societate.

Există o genă a adulterului!

Studii recente au concluzionat că vârsta cea mai frecventă la care poate apărea adulterul este cuprinsă între 40 și 45 de ani în cazul femeilor și între 55 și 65 de ani pentru bărbați. Unii presupun că aceasta ar fi, de fapt, mult discutata criză a vârstei mijlocii. Adulterul nu-i o crimă, ci doar distracție, ar spune unii, dar asta numai până când sunt chiar ei cei înșelați. Oricum, măcar aparent, iubirea nu prea are loc în ecuația adulterului.

S-a mai concluzionat și că femeile au un atașament emoțional mai puternic față de amanții lor, decât bărbații, care și-ar schimba ușor amantele, implicându-se mai puțin la nivel emoțional și căutând mai mult satisfacția sexuală. În plus, cercetătorii susțin că, după studii amănunțite, ar fi detectat chiar o genă a adulterului, însă ea nu-i activată la chiar toate persoanele, acestea având o viață de familie liniștită. Totuși, această genă nu ne dictează comportamentul și poate fi reprimată de autocenzură și de codul personal de valori morale.

Sigur, de cele mai multe ori, poate interveni și frâna de ordin familial, copiii unui cuplu reprezentând un factor de care ambii membri țin seama. De exemplu, s-a constatat că în cazul în care există mai mult de un singur copil în cupluri, acestea tind să aibă o rată a divorțurilor mult mai mică decât cele cu doar un urmaș.

În cadrul aceluiași studiu s-a ajuns la concluzia surprinzătoare că religia nu prea are nimic de spus în privința relațiilor adulterine, spre deosebire de diferența de clasă socială. Cercetările au evidențiat faptul că bărbații din clasa de mijloc se aventurează în relații extraconjugale mult mai des și mai devreme decât masculii din clasa socială superioară, a intelectualilor cu un venit ridicat. Cei din urmă scapă caii doar cu înaintarea în vârstă, după etatea de 50 de ani. Sigur, această concluzie este doar o tendință, nicidecum o realitate general valabilă.

Sursa: aici

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
De ce suntem clienţi ai farmaciilor independente

De curând am avut nevoie de un consult medical, fiindcă primăvara răcesc adesea şi obosesc repede. I-am telefonat verişoarei mele, Rodica,...

Dragostea de ţară îi prosteşte pe politicieni

În popor se spune că iubirea prosteşte de-a binelea. Deja a devenit un clişeu. Un nou studiu a arătat că,...

Deochiul, privirea otrăvită

Ajungi acasă cu o durere de cap insuportabilă. Iei o pastilă, ştii că ar trebui să-ţi treacă, dar asta nu...

Close