E necesară fidelitatea?

Am un prieten, istoric şi paleontolog pasionat, căruia, la un pahar de vorbă, i-am pus o întrebare, doar ca să deschid discuţia: “Horică, e necesară fidelitatea?”.

Imperturbabil, el mi-a răspuns:

– Bineînţeles! Şi nu de azi, de ieri, ci de peste un milion de ani!

Eu am protestat:

– Îţi amintesc de haremuri… Mai există şi azi!

– Adevărat. Strãmoşii noştri aveau haremuri; le dãdeau un sentiment de putere. Dar, cu timpul, bãrbaţii au devenit fideli. Însă numai din interes. Omul a descoperit plãcerile vieţii de cuplu în urmã cu vreo 1,7 milioane de ani…

– Stai puţin! Bărbaţii voiau să aibă cât mai mulţi urmaşi, deci ancestralul îi împingea cãtre poligamie… Chiar şi tu te-ai despărţit de Steluţa şi ai luat-o pe Diana! Şi iar divorţezi…

Nerăbdător, Horia mi-a tăiat vorba:

– Lasă-mi femeile în pace, că încurci lucrurile! Homo sapiens a avut mai multe perechi. Strãmoşii noştri erau poligami. Acum 3 milioane de ani, strămoşii omului de azi trãiau în savana africanã, unde hrană exista destulă: fructe, rãdãcini…

– Hominizii ăia aveau şi bere?

– Nu, dar noi avem. Mai ia o sticlă şi taci! Deci hrană exista din abundenţã, dar era disparatã, ceea ce crea condiţii prielnice pentru poligamie. Bărbaţii rivalizau pentru cucerirea unui grup de femei şi a unei poziţii dominante. De fapt, acest comportament se poate observa, astãzi, la gorile.

– Vezi? Mai bine gorilă decât inginer… Eu am doar o prietenă.

– Cum spuneam, revoluţia sexualã a strămoşilor a început în urmã cu 1,7 milioane de ani, poligamia trasformându-se în monogamie. Datoritã consumãrii de carne, hrană greu de obţinut, bãrbaţii au fost nevoiţi sã se unească, pentru a putea vâna animale mari. Fiecare bãrbat voia sã aibã câte o femeie, cãci, fiind cu toţii înarmaţi, nimeni nu putea pretinde dominaţia asupra unui grup de femei.

– Aha! Suntem fideli, pentru cã vrem sã mâncãm carne!

– Te-ai prins! Bãrbaţii plecau împreunã la vânãtoare, lãsându-şi singure femeile, care se îngrijeau de copii şi de prepararea mâncãrii. Asta s-a perpetuat: femeia la bucãtãrie, iar soţul la vânătoare… de bani, adică la serviciu. Pentru strămoşi era un lucru de la sine înţeles: ar fi fost greu de imaginat ca o femeie cu burta la gură sã plece la vânãtoare de mamuţi!

– Sigur! Dacă îşi rupea o unghie?!

– Vrând, nevrând, bãrbaţii le-au lãsat femeilor controlul asupra alimentelor, iar ei şi-au pierdut din autoritate. Totuşi, femeile îi aşteptau, fiindcã bărbaţii aduceau vânatul. De când au început sã mãnânce carne, creierul oamenilor s-a dezvoltat mult…

– Zău? Păi, mai mănâncă şi tu un grătar!

Horică îşi aprinse tacticos o ţigară şi reluă:

– Desigur, la trãinicia cuplului a contribuit şi faptul cã femeia şi-a perfecţionat trucurile de a seduce şi pãstra un bãrbat, oferindu-i sex pe săturate. Astfel, femeia îşi ţinea bãrbatul lângã ea. Noi am reuşit, prin cultura noastră (nu-i vorba şi de tine!), sã învingem ancestralul, să iubim o singură femeie…

– Auzi, lasă vrăjeala şi spune-mi ce-ai avut cu Steluţa!

– Ah! Omul rãmâne poligam din instinct. Însã poligamia e îngrãditã de diverşi factori. Şi s-a impus monogamia. Mai mult, încã mai existã obiceiul pãstrãrii virginitãţii pânã la cãsãtorie. De exemplu, în Statele Unite, sunt peste 200.000 de abstinenţi sexual.

– Doamne, bine că nu sunt american! Să-i spun şi prietenei mele!

– Da, dar acum cei mai mulţi francezi le sunt fideli partenerelor. Ori, cu pânã câteva decenii în urmã, francezii însuraţi aveau, de regulă, cel puţin câte o amantã. Se pare că italiencele sunt cele mai infidele femei, spun unele studii, iar în Germania…

L-am întrerupt, iritat nu ştiu nici eu de ce:

– Te rog să revii în România!

– Bine! Natura poligamã a învins: s-a înfiinţat divorţul, omule! Actualmente, divorţeazã de zece ori mai mulţi oameni decât cu 50 de ani în urmã. Asta şi pentru că femeile s-au emancipat. Ele sunt independente din punct de vedere material şi nu mai suportă infidelitatea bărbaţilor…

– Bravo ţie, Steluţo! l-am întrerupt eu, pregătindu-mă de plecare.

Mda, teoria ca teoria. Horia are două divorţuri şi jumătate la activ, dar tocmai el vrea să mă convingă că trebuie să-i rămân fidel unei singure femei!

Dacă accept acest lucru, n-o fac pentru că aşa-mi spune un savant: dacă mi-aş înşela prietena, n-ar fi fair play din partea mea… Păi nu?

Comments

comments

20 Comments

  1. elly weiss 22/01/2013
    • javra 22/01/2013
  2. Călin 22/01/2013
    • javra 22/01/2013
  3. IanculescuHimself 23/01/2013
    • Javra 23/01/2013
      • IanculescuHimself 23/01/2013
        • Javra 23/01/2013
  4. D-Petre 23/01/2013
    • Javra 23/01/2013
  5. adelinailiescu 23/01/2013
    • Javra 23/01/2013
  6. Adriana 23/01/2013
    • javra 23/01/2013
  7. Cosmin 23/01/2013
    • Javra 23/01/2013
  8. carolina 23/01/2013
    • Javra 23/01/2013
  9. Intuneric 24/01/2013
    • javra 24/01/2013

Leave a Reply

Read more:
Cum mi-am caftit prietena

În noaptea de vineri spre sâmbătă, am bătut-o zdravăn pe partenera mea de viață, Alice. Sincer, nici nu știu cum...

Ascar, cea mai bună opțiune de rent-a-car

Dacă ar fi să ne gândim la marile metropole ale lumii, Bucureștiul nu ar fi un oraș prea întins, însă,...

Vorbe de spirit despre recunoştinţă

Din când în când vă înfăţişez lumea şi diversele ei aspecte în viziunea oamenilor de spirit, care au formulat motto-uri,...

Close