Am calculator şi acces la internet de vreo şapte ani. După ce mai mulţi prieteni m-au bătut la cap să-mi fac un jurnal online, în 2012 am lansat actualul meu blog, care e hostat cu plată. După ce eram habarnist la administrarea unui blog, din 2012 încoace am învăţat căte ceva despre SEO, Google, Facebook şi altele. Cugetând, am ajuns la concluzia că fără internet viaţa mea ar fi goală.
Primul meu contact cu internetul a însemnat prima navigare pe Google. Voiam să capăt o informaţie şi un prieten mi-a spus că trebuie să intru pe Google. Mai apoi mi-am deschis blogul şi am început să-mi scriu gândurile. Am aflat de Facebook, Twitter, Instagram şi, desigur, de hosting. Mai apoi am învăţat că pentru a-mi face blogul cunoscut trebuie nu doar să postez pe nişte grupuri de pe Facebook şi Twitter, ci că mi-ar prinde bine un curs SEO.
E drept, nici azi n-am apucat să mă apuc de un astfel de curs, deşi m-ar ajuta foarte mult, dar timpul nu-i pierdut. Acum am deja unele noţiuni, pe care le-am asimilat din nevoia de a mă descurca mai bine în relaţia cu propriul meu blog, pe care trebuie neapărat să intru zilnic, să-l bibilesc şi de care trebuie să am grijă ca de un copil.
Am cugetat la ce ar înseamna pentru viaţa mea lipsa internetului. Pot rezuma povestindu-vă cum m-am simţit câteva zile fără internet, într-o vreme fiind abonat la o firmă de cartier, care avea uneori disfuncţionalităţi pe perioade de la câteva ore, la câteva zile. Pe scurt, a fost groaznic!
Bineînţeles, şi acum mi-ar fi foarte greu fără internet. N-aş mai putea citi zilnic ştirile, decât dacă aş urmări emisiunile informative la radio şi televizor, deci la anumite ore. Asta ar însemna pierdere de timp şi rupere de lume. Oricum, la internet va avea acces toată lumea. Acesta este viitorul lui.
Fără internet, n-aş mai putea cumpăra ceea ce am nevoie decât dacă m-aş deplasa la un magazin fizic. Aş pierde timpul şi n-aş putea vedea toată marfa şi toate magazinele existente în ţară şi nu numai. Şi apoi, o mulţime de cumpărături le fac pe nişte site-uri străine.
Fără internet, nu mi-aş mai putea programa vacanţele, călătoriile ori sejururile. Ar trebui să pierd timpul deplasându-mă la nişte agenţii de voiaj fizice şi, desigur, n-aş putea acoperi toată aria de oferte.
Fără internet, n-aş avea un blog şi n-aş mai putea participa la concursurile organizate special pentru bloggeri, cum este şi cel la care particip cu acest articol, ratând şansa de a câştiga nişte premii valoroase. În plus, nici nu m-aş mai putea documenta pentru ceea ce scriu.
Fără internet, nu m-aş putea face cunoscut datorită blogului, dar nici să lucrez n-aş mai putea, serviciul meu depinzând, practic, de accesul la internet. Pot spune că internetul mi-a schimbat în totalitate viaţa. În bine!
Fără internet, n-aş avea la dispoziţie atâtea şi atâtea mijloace de distracţie. N-aş avea un acces facil şi gratuit la jocuri, muzică de ultimă oră şi o mulţime de filme care merită văzute. De asemenea, n-aş mai putea citi cărţi online şi ar trebui să mi le cumpăr de la o librărie fizică, care ar implica cheltuieli şi alergătură. N-aş mai putea lua legătura imediat cu rudele şi prietenii fără internet şi nu ne-am putea vedea pe skype.
Fără internet, n-aş avea atâţia noi prieteni, aş fi mai sărac sufleteşte. Şi apoi, pe prietena mea actuală am cunoscut-o prin intermediul internetului. I-am văzut pagina de Facebook, mi s-a părut a fi o persoană interesantă şi am dorit s-o cunosc mai bine. Am luat legătura cu ea, în cele din urmă ne-am întâlnit, relaţiile noastre s-au strâns, am devenit un cuplu şi în viitorul apropiat ne vom logodi.
Urmează să ne căsătorim şi dorim să avem doi copii, o fată, Iulia, şi un băiat, Augustus, fiindcă se vor naşte vara. Iulia va deveni doctoriţă, fiindcă va iubi oamenii, iar Augustus va intra în politică, fiindcă se observă o vădită lipsă de oameni cinstiţi în acest domeniu. Dacă nu mă credeţi, întrebaţi DNA-ul! Fără internet, Iulia şi Augustus nu s-ar naşte niciodată. Medicina românească ar fi lipsită de o doctoriţă strălucită, iar ţara întreagă, de un politician şi (de ce nu?) de un preşedinte cinstit şi destoinic. Măcar pentru acest motiv, trebuia să existe internetul!
Acum, poate vă daţi seama că afirmaţia făcută în titlu are completă acoperire: fără internet, viaţa mea ar fi goală! Sunt convins, şi a voastră ar fi anostă, lipsită de culoare şi de veselie, dacă n-aţi avea internet.
Hm , interesanta provocarea ta, cred ca voi incerca si eu sa raspund pe propriu-mi blog la intrebarea asta. Tind sa cred ca ai dreptate, fara net viata noastra ar fi(mai) goala. :))
Poţi fi sigură. Încearcă să stai o săptămână fără internet şi vezi cum te simţi…
Pt mine Internetul e ff util si dpdv profesional in plus de ca travel agent. Insa uneori imi acapareaza ptea mult timp pt ca ajung sa studiez si sa citesc de pe el si despre chestii cu care nu am nici in clin nici in maneca. De ex aseara, in urma unui mic articol de pe Facebook in care era postat un joc cu intrebarea “Care e ingerul tau pazitor ?”, am stat sa caut portrele ingerilor Mihael, Gabriel, Rafael, si Uriel, si am cheltuit vreo 45 de minute mai intai sa aleg portretul preferat, pe urma sa citesc si despre ei asa fugitiv de pe wikipedia, pe urma sa postez portretele lor pe Facebook, si nu stiu de ce al lui Uriel nu iesea si a trebuit sa folosesc alt url, etc. Zau, desi din aceasta activitate as putea zice ca poate vreo 10-15 minute macar m-am distrat, ca totusi portretele acelor ingeri chiar sunt ff interesant artistice, plus a fost asa interesant- informativ de citit cum ca si crestinii si evreii si musulmanii ii cunosc pe acesti ingeri, dar in rest mai mult a fost pierdere de vreme, plus zau, la ce imi poate folosi mie personal ca stiu aceste lucruri. Dar desigur nu e Internetul de vina, ingerii nici atata, ci numai eu sunt de vina ca nu folosesc Internetul in mod optim responsabil.
Eşti tare la autocritică…