În urmă cu puţină vreme, am făcut pe blogul meu mai multe încercări de a vedea ce ar putea atrage mai mult onor cititorul, indiferent dacă are un blog sau nu. Concluziile pe care le-am tras în urma acestui studiu empiric, dar relevant măcar în parte, mi-au confirmat unele temeri, dar au şi scos la lumină nişte adevăruri neşteptate. Surprinzător pentru mine este faptul că, de exemplu, înjurăturile aduc mai mulţi cititori, nicidecum laudele, că kitschul, prostul gust, în general, pare a fi mai căutat decât adevărata artă.
Știam că manelele sunt preferate muzicii clasice, dar în naivitatea mea, credeam că această tendinţă nu se manifestă în chiar toate aspectele vieţii. Mă aşteptam ca, de exemplu, un comentariu pertinent să fie preferat bârfei mărunte. Ei, aş! Cum de-am putut gândi atât de imatur? Sclipiciul are mult mai mulţi adepţi decât consistenţa.
Nu mi-am permis să folosesc înjurături, imprecaţii ori cuvinte licenţioase pe blogul meu. Le detest. Dar mi-a spus un blogger că postările lui în care înjura alți oameni au avut o mai mare audienţă decât articolele serioase, bine documentate.
Literatura n-are căutare
Am încercat să scriu ceva mai amplu, care necesita mai multe capitole. După fiecare capitol postat, îi preveneam pe cei care comentau că s-ar putea să fie ultima dată când scriu pe tema asta. Vreo două, trei fete s-au arătat nemulţumite de perspectivă şi m-au îndemnat să scriu în continuare. Văzând numărul comentariilor primite, după trei capitole, m-am oprit.
Ştiam că poezia n-are şanse nici măcar online. M-am convins că nici proza nu are prea mulţi solicitanţi. Desigur, mai curând la circ, decât la teatru! La un moment dat, am scris un articol despre succes, în care prezentam cuvintele pe această temă pline de miez ale unor minţi luminate. Audienţa a fost mai mare şi mă întrebam ce se întâmplă, ba chiar mă gândeam că, în fine, am început să scriu pe gustul mai multor cititori.
Vreo săptămână, zece zile m-am lăsat legănat de aceste dulci iluzii. Când şi când, reciteam fugitiv articolul şi cu atenţie comentariile, tot încercând să văd ce nu vedeam. Deodată, a pâlpâit o luminiţă în capul meu: mi-au căzut ochii pe ilustraţia pe care o folosisem. În poză era o domnişoară cu pumnul strâns, în semn de bucurie a victoriei. Dar avea sânii goi! Măi să fie! Nu cumva ăsta-i secretul?
Reușita e topless
Ca să văd dacă ăsta-i adevărul, am scris un articol despre nevoia adolescenţilor de a avea secrete. Una dintre pozele ilustraţiei înfăţişa o domnişoară topless. Din nou, audienţă mare… M-am gândit să nu mă iau după aparenţe. Probabil că problematica serioasă abordată, stilul sobru, informaţia în sine, numărul adolescenţilor din blogosferă, lucrurile astea au atras.
Tot experimentând, după câteva zile, am căutat să scriu pe o temă care nu se adresa neapărat adolescenţilor, şi anume dorinţa sexuală, desigur, având motiv ca ilustraţia să reprezinte niscai domnişoare dezbrăcate. Din nou, mare audienţă, mare! Şi atunci m-am edificat şi asupra gustului acestor cititori.
Dar nu m-am potolit, şi am scris un alt articol, deloc frivol, despre posibila alienare a adolescenţilor, atât de huliţi că nu prea învaţă carte. Voiam să fie un semnal de alarmă pentru părinţii acesora, pe care chiar îi înţeleg că pot fi depăşiţi de situaţie. Pe de altă parte, voiam să-i determin pe părinţi să-şi îndrume odraslele, să le spună că, de pildă, piercing-urile sunt nu doar inutile, ci şi neavenite, potenţial periculoase.
Bineînţeles, în ilustraţie erau nişte domnişoare cuminţi şi setoase de învăţătură, cu piercing-uri în sfârcuri. Ca de obicei, am avut mulţi cititori. Unul dintre ei m-a întebat mai în glumă, mai în serios, la ce să se uite, la poze sau la text. Un altul a mărturisit că venise pentru gagici goale, dar rămăsese pentru text.
Facebook acceptă înjurăturile, nu şi sânii goi
Nu m-a lăsat onorabilul Facebook, care, la prima vedere, credeam că-mi atrage atenţia că sunt un element periculos, care răspândeşte pornografia! În cele din urmă, m-am lămurit. Puritanii domni şi doamne de la Facebook considerau că domnişoarele topless din poze sunt minore.
Aha! Şi asta înseamnă că pervertesc sufletul minorilor care şi-ar putea arunca ochii pe articolul meu? Ori s-ar supăra fetele în cauză? Dacă s-ar uita la televizor, ar vedea o mulţime de fete topless pe malul mării. La ştirile de la ora 19, deci la o oră de vârf.
Trebuie să fii sadic ca să te excite un sân maltratat cu un piercing, dar asta-i părerea mea. Acum sunt perfect edificat că frivolitatea se poartă intens şi în blogosferă. Dar nu judec pe nimeni. Să nu aud poveşti cu formatori de opinie, cu datoria sacră de a educa cititorul, că trebuie să-l servim nu cu ce doreşte, ci cu ce considerăm noi că-i bine. Poate că hotărăşte Facebook şi ce avem voie să scriem…
Până acum nu l-am văzut pe tovarăşul Facebook cuprins de mânie proletară la adresa postărilor pline de înjurături şi descrieri fără perdea. L-au deranjat sfârcurile. Dacă textul era pornografic, avea o logică reacţia numitului Facebook, deși nu sunt de acord cu cenzura de niciun fel.
Cu ani în urmă, am văzut un film despre gustul telespectatorilor. Mă rog, în film, nimeni nu putea da o reţetă a succesului, dar ceea ce îi plăcea unei maimuţe avea priză la public. E, o astfel de maimuţă mi-ar trebui şi mie. Aş face-o cu drag animal de companie! Desigur, dacă ar şti să citească… Altfel, ar fi ca Facebook, s-ar uita numai la poze!
Poa’ să vrea cititorul şi poze cu păsărele în flăcări, eu nu voi posta fotografii de genul doar de dragul lui. :)) Chiar observasem că apar imagini cu “chestii” care-ţi sar în ochi la tine în postări şi mă gândeam că testezi piaţa… 😀 am intuit bine.
Da, ai intuit bine.
Nici eu n-am de gând să merg pe linia asta.
Dar e bine că m-am edificat.
Tu vrei cititori sau vizitatori?! Daca vrei vizitatori, e simplu: articole scurte, fara substanta, cu cuvinte cheie si taguri pe masura. Stii tu, sex, manele etc. 😀
Mulţumesc pentru pont, Mirona! Ştiam asta, dar nu doresc vizite, ci cititori constanţi.
La un moment dat, mă gândeam dacă să dau clic pe link sau nu …. Știi tu, exact pozele de care vorbeai … Nu că nu aș mai fi văzut, dar eram cam sătulă …. În schimb, știind cum scrii, mă atrăgeau textele, astfel că făceam abstracție de imagini și mai aflam o părere, ceva despre un studiu, oricum o informație interesantă …Cititorii constanți – hm …. cine ”te” citește, te citește oricum ….Părerea mea.
Probabil că ai dreptate.
Cu ce e diferit blogul faţă de colţul străzii ? Cu nimic… Aceiaşi oameni.
Tind să-ţi dau dreptate.
Cu ce e diferit facebook-ul faţă de colţul străzii?!
Eu sunt optimistă în privinţa bloggerilor. Pot mai mult, e adevărat, dar nu se compară cu adepţii FB!
Eşti drăguţă cu ei (noi), fiindcă eşti şi tu bloggeriţă.
Pai de-asta nu m-am făcut facebook-istă. Mi se pare penibil să trăieşti doar pentru a posta nişte poze pe un perete virtual. Acolo lipsă acută de esenţă…
Just! Am un ghimpe împotriva acestui Facebook. Şi ce reţele de socializare mă sfătuieşti să folosesc?
Ce reţele…
Cine are nevoie de reţele de socializare când sunt atâţia oameni în jur?!
Şi ce propui? Să-mi listez articolele în jde mii de exemplare şi să le distribui prin pieţe, gări, aeroport, staţii de metrou? Parcă mă văd…
Eu prefer sa scriu asa cum m-am obisnuit, fara sa tin cont ca unora le-ar placea mai mult sa vada “tits and ass” (cum titra The Sun in primul numar, acum vreo 30 de ani). Prefer sa am cititori mai putini, dar de calitate, decat multi, dar obsedati de poza unei domnisoare fara material pe ea. Sau in ea (materie cenusie, pentru aia care se gandesc la prostii)
Da, e mai bine aşa.
A trecut ceva timp de cand am intrat ultima data la tine (ma vei scuza sper- concursul Kadiei m-a epuizat). Am nimerit acum un articol pe gustul meu. Am remarcat si eu, la cateva luni dupa ce mi-am facut blogul, ca aveam mai mult cititori de poze. Incet, incet, am scapat de ei. Sunt tare mandra ca am reusit sa pastrez langa mine oameni de calitate, care au mereu ceva de spus si o spun bine.
Păi, dacă tu nu pui poze, au migrat la mine! Deci tu erai de vină de creşterea spectaculoasă a cititorilor de poze de pe blogul meu…
Vor pleca la toamna, ca asa fac pasarile migratoare. :))
Pana atunci, ai grija sa ii hranesti bine. :))
Pleacă mai repede. Cum le-am pus fetelor sutien, a scăzut numărul celor ma căutau cu “gagici goale”.
Cred că şi reţelele de socializare sunt un rău necesar. Printre uscături şi spini uscaţi mai gaseşti şi câte o floare.
Foarte adevărat. Am mai întrebat: ce reţele de socializare să folosesc? Facebook m-a dezamăgit.
Nu cred ca există o reţea de socializare perfectă, la fel cum nu există un om perfect sau o lume perfectă! În ciuda neajunsurilor, eu mă rezum la Facebook deocamdată.
Ca şi mine. Sper să existe un substitut, fiindcă îşi ia nasul la purtare şi ne impune reguli care pot deveni absurda.
Eu citesc cu placere si cu mare satisfactie articolele tale, iar tu sti asta foarte bine, insa daca cumva te gandesti(ceea ce nu cred) ca blogul tau sa devina un blog pentru manele, articole scurte etc. parerea mea este ca vei gresi. Problema trebuie pusa altfel, iar cheia problemei e la tine. Eu am intrebat zilele trecute daca ar trebui sa ma uit la trupul tipei sau la piercing-uri…si pot sa argumentez de ce. Substratul articolului este nemaipomenit, piercing-uri – boala periculoasa, moda aiurea si pot sa continui cu ceea ce reprezinta aceste bucati de metal in corpul uman, insa mi s-a parut ciudat sa vad imaginea unei tipe goale cu doua piercing-uri in sani, cand in lume exista milioane si milioane de exemple mult mai edificatoare despre aceste obiecte. Si atunci s-a nascut intrebarea: ce sa iau in considerare mai intai ? Textul sau imaginea…evident ca textul este mai important. Acum, in acest articol am inteles ce anume ai urmarit tu mai exact…si da, asemenea teste trebuiesc facute!
Daniel, fii sigur că n-o să scriu istoria prescurtată a vieţii şi activităţii lui Guţă Magnificul, o să scriu în continuare despre subiectele care îmi plac mie, în primul rând. Nu scriu pentru alcineva şi tocmai asta am vrut să se înţeleagă foarte bine, ca să nu mă pomenesc cu careva care să mă întrebe de ce nu scriu eu despre aia şi ailaltă, ca să ajut oamenii, să-i ridic, să-i educ, să-i culturalizez şi să-i fac mai buni decât sunt, fiindcă pot fi formator de opinie. Lucrurile astea aş vrea să le pot face în primul rând pentru mine însumi. Ce, nu merit să fiu mai bun decât sunt?!
Sincer? Esti un foarte bun formator de opinie. Si poti sa fi si mai bun decat esti, iar lucrul acesta il meriti pe deplin. Daca ai un banner te rog sa-l trimiti pe adresa de email din semnatura( evident in semn de respect fac asta, nu astept reciprocitate).Te voi adauga pe neinsemnatul meu blog…de asemenea si la rubrica RECOMAND .
Mă copleşeşti, Daniel, nu merit!
Nu am un alt mijoc de a comunica cu tine, de aceea iti scriu aici, repet, daca doresti si daca ai un banner te rog trimite-l. Mersi inca odata!
Hai sa nu ne prostituam blogul cu astfel de chestii (taguri aiurea, poze si chestii, sa vina lumea sa citeasca, sau mai rau, sa nimereasca din greseala). Mai bine pleci cu ideea ca scrii pentru tine si mai citesc cativa. Intr-adevar, proza si poezia mai ales nu prea isi gasesc locul, decat daca esti mega bun, beneficiezi de promovare cat de cat la un nivel mediu si esti vechi in domeniu.
Cine te contrazice?
Totuşi, îmi iau libertatea ca, uneori, să mai fac experimente pe acest blog.
Sper ca aceia care care intră pe postările mele să fie îngăduitori…
Imi place cum scrii si mai ales ce scrii. Oamenii sau mai bine zis barbatii (unii, ca sa se inteleaga) vor cauta permanent femei dezbracate si cu greu vor putea tine mana pe masa atunci cand se uita la pozele postate de tine. Sunt convinsa ca unora chiar le curg balele. Astia de vor manele si funduri bombate sunt oameni limitati, care fac sex virtual pe o melodie trista. Tu ai nevoie aici de oameni care sa isi expuna o parere, indivizi care sa comunice cu tine si fiinte care sa inteleaga ce vrei sa transmiti.
Sper să fiu iertat că sunt om, deci supus greşelii…
Daca experimentele te-ajuta, ce te poate opri sa le faci?
Nimeni, evident. Doresc doar să previn…
Interesant subiect abordat. Banuiam ceva de injuraturi, de partea cu pornografia eram sigur. Este cel mai vandut lucru din lume. Eu prefer sa raman la stilul pe care mi l-am format si nu voi incepe sa vand nimicuri pe blog. Cat despre facebook… nu este bun nici macar sa iti faci backlink catre blog nu e bun, traficul de acolo vine mai greu la articolele pertinente si bune de citit iar de cele mai multe ori cel prins pe facebook cu greu se intoarce singur si a doua oara.
Spor la scris!
Mulţumesc, la fel şi ţie!
Da, e o mare diferenţă între întâmplare şi constantă, o mare diferenţă între vizitatori şi cititori.
Am descoperit blog-ul tău din întâmplare, dar revin constant, aproape zilnic, pentru un conţinut de calitate.
Imaginile pot fi fascinante, dar conţinutul, doar conţinutul atinge şi face să vibreze inima, sufletul şi mintea!
Un ~specialist~ în marketing îmi spunea că nu trebuie doar să scriu bine, trebuie să mă şi ~afişez~ bine, să menţin linia trend-ului, dar să dau savoarea stilului propriu…
Un weekend minunat!
Păi cam avea dreptate!
…Știi povestea cu dreptatea, nu?! Dreptatea-i relativă! …dreptatea mea, dreptatea ta, a noastră, a voastră, a lor, dar nu a tuturor!…
Javro, toate cu toate, dar sa stii ca eu te citesc si imi place cum gandesti, si daca imi arati vagine si daca nu. Blogul tau chiar are un stil de “gentleman”, cum sugereaza si avatarul tau. Nu iti bate capul, generatia asta de acum e distrusa oricum moral si fizic eventual…, e praf si pulbere, nu tu esti de vina
Asta-mi mai lipsea, să fiu acuzat că am stricat o generaţie întreagă!
Stai linistit, e o generatie distrusa de sistem, spalata pe creier de “educatia” prost inteleasa oferita lor, asa ca o pereche de tzatze vazuta la tine pe blog nu ii mai poate afecta cu nimic in plus…
Au vazut in realitate oricum destule tzatze…ca sunt niste curvari, si ei si fetele…
Am derulat şi eu prin 2007 – 2008, un program de testare a gusturilor cititorilor.
Am făcut-o de pe două poziţii, pentru că mi s-au părut esenţiale grupele de informaţii:
1. Cititor. Am urmărit de ce, cum şi ce se postează sub un anume articol.
Concluzii 1: Articolele cu substanţă, aveau cititori puţini şi cam aceiaşi şi rareori comentarii. Autorii comentariilor, aveau numele în clar şi cam toţi, blogul lor.
Cele cu vulgarităţi, trivialităţi, atacuri la persoană, erau în top. Inclusiv în topurile bloggerilor şi al blogurilor din România. Primele locuri, le ocupau pornografii şi agramaţii cei mai vajnici.
2. Scriitor. Aici, am răspuns la o provocare a cuiva… “Scrii prea lung. Foarte bine, dar PREA LUNG.”
Primul impuls, a fost să râd şi să ignor. Preopinenta a revenit cu precizări. Şi m-am înfuriat! Aşa că, am scris o serie de articol(aş)e “Pastila de bârfă” cred că se numeau (mi-e lene să caut în arhivă şi blogul l-am şters pe la finele lui 2008). Vreo 10 episoade, din care am publicat 8. Bineînţeles că traficul a explodat, comentariile aşijderea. Ce a implodat, e CALITATEA. Inclusiv a mea.
Dar am aflat aşa CÂT MĂ COSTĂ SĂ FIU EU.
De vreme ce media cuvintelor unui articol de-al meu sare de 650, bănuiesc eu că m-am acomodat cu preţul! 😉
Chestia cu femeile goale, e prea evidentă din presă ca să mai aibă rost să fac vreun test…
Orice fiţuică publică o fătucă mai dezbrăcăţică, VINDE.
Un singur test m-ar interesa (oarecum): Un ziar doar cu poza fătucii şi în rest ALB, hârtie curată adecătelea, câte exemplare ar vinde lunar?
Acest test cred că ar aduce oarece relevanţă în plus, deşi… dacă mă gândesc la fiţuica de lux pleiboi…
Da, calitatea medie a comentatorilor ca oameni scade, odată cu apariţia nudităţii. Dar să ştii că cei mai mulţi dintre comentatorii constanţi n-au renunţat să citească ce scriu. În schimb, au apărut alţii, care căutau nuditatea. Unii dintre aceştia au revenit pentru text. Asta constat după acest experiment.
Da, m-am convins şi eu azi că un titlu ce-a fost interpretat ca fiind xenofob a atras un val mare de vizitatori. Şi toţi au vorbit de xenofobia titlului meu, nu de subiectul articolului. O singură fraza împotriva unui articol întreg…
Am răspuns pe blogul tău.
Orice fotografie cu femei dezgolite, orice titlu provocator vor atrage cititori. Au facut cei de la Click si restul publicatiilor simialre suficiente experimente 😉
*similare