Istoria bicicletei

tricicleta cu roată de mastodontBicicleta e un vehicul rutier cu două roți așezate în linie una în spatele celeilalte, pus în mișcare de forţa umană, cu ajutorul a două pedale acționate cu picioarele. Se spune că, din punct de vedere energetic, mersul pe bicicletă e de 3 ori mai eficient decât mersul pe jos. Astfel, ne deplasăm cu o viteză de cel puţin 4 ori mai mare. Să vedem istoria apariţiei bicicletei.

Ideea unui vehicul pe două roţi individual i-a aparţinut, ca atâtea altele, lui Leonardo da Vinci. În 1790, contele Mede de Sivrac a inventat celeriferul. Greu de folosit, fără direcție, pedale și frâne și fiind propulsat de picioarele celui care se aventura să se caţere pe el, celeriferul a reuşit să scurteze distanțele, folosind forța umană. Oricum, era mai rapid ca mersul pe jos.

Totuşi, se socoteşte că strămoșul bicicletei a fost baronul german Karl Drais, care și-a patentat invenţia în 1817. El a creat o maşinărie bizară, cu două roţi din lemn, numită “Laufmachine” (“maşină pentru alergat”) sau drezină.

În 1865, fierarul Pierre Michaux, din Paris, a făcut pentru drezină o roată din față mai mare decât cea de spate. Roata din faţă avea două pedale întărite cu metal atașate pe axul ei. Acesta era un velociped, popular, “scuturător de oase”, fiindcă străzile erau pavate cu pietre. Pentru doamne, dar şi pentru bărbaţii cu prestanţă, cum ar fi medicii şi avocaţii, a apărut tricicleta.

Scoţianul Thomas McCall a conceput în 1869 o bicicletă cu un sistem de pârghii care antrenau roata din spate. După 10 ani, Henry Lawson a construit o bicicletă cu lanţ care angrena roata din spate, păstrând roata din faţă mai mare. Imediat după aceea, John Kemp Starley a făcut un model cu roţile egale şi lanţ. În 1888, alt scoţian, John Dunlop, a conceput anvelopa umflată cu aer, pentru ca fiul lui să meargă mai comod cu tricicleta.

Până acum, bicicleta şi-a păstrat aceleaşi caracteristici: un cadru romboidal, construit mai întâi din lemn, apoi din oţel, femeie pe bicicletădin titan şi apoi din materiale plastice cu fibre de carbon; o furcă fixată cu o articulaţie de cadru; un ghidon şi, desigur, şa.

Din punct de vedere legal, din 1968, bicicleta e considerată vehicul, iar cel ce o conduce este șofer. Asta mă va face ca mai întâi să învăţ bine regulamentul rutier, după care voi căuta pe net “cele mai ieftine biciclete sh bucuresti” şi voi avea bicicleta pe care voiam, la un preţ mult mai mic.

Comments

comments

2 Comments

  1. elly weiss 20/07/2013
    • Javra 20/07/2013

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Cum îţi faci o casă de vis

Ştefan, un vechi prieten de-al meu, mi-a spus că va avea casa visurilor lui. Alta?! Ei bine, nu, e aceeaşi....

Să nu încerci să repari ceea ce funcţionează!

Nu ştiam de ce, dar maşina mea, nu cu mult mai tânără decât mine, nu-mi plăcea cum merge. Nu prea...

Recomandările săptămânii

M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care...

Close