Mi-a furat bicicleta!

Zilele trecute m-a vizitat Martin, un bun amic. Suna la ușă cu disperare. Abia deschid, cu ochii cârpiți de somn, fiind abia vreo 7 și 20 dimineața.

– Bă băiatule, mi-a furat bicicleta! îmi aruncă bomba, fără să-mi dea nici bună dimineața.

– Ce-i cu tine, Martin?

– N-auzi că mi-a furat bicicleta? îmi răspunde abătut.

– Cine?

– Cum cine, mă? Hoțul, că doar nu florăreasa!

L-am lăsat să povestească în timp ce puneam de câte o cafeluță.

– M-am trezit la 5 dimineața, continuă Martin povestea. Trebuia să mă duc pe la ai mei la țară, să le duc niște medicamente și pentru 30 de kilometri am zis că iau bicicleta, nu  rata. Plus că mai fac niște mișcare în aer liber, deci împușcam doi iepuri dintr-o lovitură!

– Și n-ai mai făcut! îi replic.

– Ce să fac?

– Mișcare în aer liber!

– Păi nu, dacă am ieșit pe palier și era lanțul tăiat! Bicicleta nu mai era!

– Bicicleta aia verde, veche a ta, mă? De-o aveai din liceu? pufnesc în râs.

– Da, mă, aia, ce avea? Era bună! Și mi-a luat-o! Am fost la poliție și am depus plângere. Acum aștept, dar nu cred că am șanse s-o găsească.

– Lasă, mă, nu dispera. De ce nu-ți iei alta, nouă?

– Alți bani, altă distracție. De unde să iau?

– Uite, am văzut în ziar, mă, la mâna a doua, jurai că e nouă. Cerea 200 lei pe ea. Nu știu câte viteze, arcuri, suspensii, frâne, ochi de pisică, trusă mică de bicicletă, far la ea cu dinam, tot tacâmul!

– Hmm, la 200 de lei numai? Păi vreau. Unde e ziarul?

– L-am aruncat ieri, ce să mai fac cu el. Vezi că trebuie să fie la mica publicitate.

– Hai că mă duc să iau ziarul și revin, îmi spuse în timp ce se ridica să iasă.

– Succes!

După 10 minute vine înapoi, negru de supărare.

– Unde e, mă?

– Ce să fie?

– Bicicleta!

– Păi nu ți-a furat-o?

– Ah, Doamne! Nu-mi aduce aminte! Aia din ziar, de la mica publicitate!

– Păi nu e?

– Nu, tu nu vezi ce e aici? Numai vrăjitoare, masaj erotic, citit în cărți, vânzări de mașini, angajări bone și agenți comerciali. Nicio bicicletă!

– Cum, mă! Ia dă ziarul!

Mă uit la mica publicitate, nicio bicicletă, avea dreptate Martin. Apoi mă uit la dată. Ziarul de azi!

– Păi tu ai luat ziarul de azi!

– Da, și-n ăla de ieri era la fel că m-am uitat și pe el!

– Păi de-aia, mă… Eu vorbeam de ziarul de acum o săptămână!

Totuși, am zis să-l ajut pe bieturl Martin. Și decât să mai dea bani pe ziar să caute disperat după o bicicletă ca aia veche a lui (fixist omul, n-ai ce-i cere!), am căutat împreună. Și a pus ochii pe-o bicicletă pliabilă. O bijuterie!

– Uite p-asta o vreau. E pliabilă și nu mă mai chinui s-o urc în lift!

– E scumpă și parcă te plângeai că n-ai bani?

– Asta e pliabilă, măi băiete, bașca e ieftină ca braga la banii ăștia. Ce știi tu despre biciclete?!

Asta cam așa era. Eu habar n-am de biciclete, iar Martin de căutat pe internet.

Comments

comments

2 Comments

  1. elly weiss 27/06/2014
    • Javra 27/06/2014

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Recomandările săptămânii

M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care...

Despre misterele creierului uman

Creierul este „aparatul" cel mai complex al corpului omenesc, mai performant decât cel mai tare computer din lume. Partea stângă...

Dacă Robert Turcescu era ginecolog, se mai vorbea de el?

Iertată fie-mi ignoranţa, dar cine-i acest Robert Turcescu despre care se vorbeşte atâta în presă? Ce a făcut acest domn...

Close