Mulţi copii, la biserică, de Înviere

Ca întotdeauna, de Învierea Domnului, am fost la biserică. N-a plouat, cum mă temeam, deşi toată ziua cerul fusese acoperit de nori, ba mai şi dăduse o ploicică. Era o mare de oameni. Curtea bisericii, trotuarul din apropiere şi două benzi de circulaţie de pe carosabil erau ocupate de oameni. De fiecare dată, participă mulţi enoriaşi la Înviere, dar parcă n-am mai văzut atât de mulţi copii ca acum. Cei de 2-3 ani erau în braţele părinţilor, veniţi să ia lumină, ceilalţi pe lângă ei, făcând larmă. Trebuia să înaintezi cu băgare de seamă, să nu dai peste ei.

Mi-a fost greu să mă reculeg în mijlocul mulţimii. Era lume pestriţă. Cocălarii adolescenţi, veniţi la agăţat, parte din ei beţi deja, care se vedea de la o poştă că au venit cu gânduri exclusiv lumeşti, erau cei mai zgomotoşi, ca să atragă atenţia asupra lor domnişoarelor venite singure sau în grup, probabil, cu aceleaşi intenţii ca şi băieţii. Mă întrebam de ce nu se organizează puţin. Ar trebui să aibă un loc al lor, destul de aproape de biserică, pentru a avea scuza că participă la eveniment, dar îndeajuns de departe încât să nu-i deranjeze pe adevăraţii enoriaşi. Şi în acel loc să se formeze perechile, ura şi la gară! Noi, ceilalţi, chiar puteam participa la slujba de Înviere.

Şi noi, oamenii maturi de azi, la 17 ani mergeam la biserică, majoritatea, cu aceleaşi gânduri prea puţin cucernice, dar nu ţin minte să fi fost vreunul ameţit de băutură, cu atât mai puţin de droguri. Îmi amintesc că mergeam la Caşin, de Înviere, fiind aproape de un parc mare, prin care ne plimbam după ce luam lumină. Acolo, lucrurile mergeau uşor. Trebuia să fii puţin îndrăzneţ şi îţi găseai imediat pereche, măcar pentru noaptea aceea. Alţii, rămaşi singuri, abia atunci încercau să se îmbete.

Cum să te reculegi, când gândul ţi-e la propria adolescenţă, în timp ce vreun imberb râde tâmp în apropiere, tu fiind lângă nişte tineri liniştiţi, veniţi cu cu un copil de 2-3 ani obosit, plictisit, pe punctul de a izbucni în plâns, deşi e ţinut de taică-su pe umeri, cu corul de preoţi care cântă “…Cu moartea pre moarte călcând” şi tot corectându-i, fiindcă, vezi bine, pluralul de la mormânt e morminte, nicidecum “mormânturi”, cum strigă oamenii în sutană… Nu mai spun că era un comic de situaţie absolut nelalocul lui, unul dintre preoţii care răcneau fiind peltic. Nu era vina lui, dar nici a ta, care încercai cu disperare să te concentrezi şi, în schimb, te umfla râsul…

Am reuşit să mă adun doar atunci când unul dintre preoţi striga “Hristos a înviat!”, iar eu, împreună cu aproape toată suflarea, respundeam ”Adevărat a înviat!”. Acela a fost momentul de comuniune care ne unea, pe care îl aşteptam, ca să simţim că ceva se întâmplă cu adevărat. Atunci m-am liniştit şi m-am bucurat de Înviere şi în acest an. Hristos a înviat!

Comments

comments

20 Comments

  1. Lucian 05/05/2013
    • Javra 05/05/2013
  2. spanac 05/05/2013
    • Javra 05/05/2013
  3. Teglas Adrian 05/05/2013
    • Javra 05/05/2013
  4. Daniel 06/05/2013
  5. Bianca Badea 06/05/2013
    • Javra 06/05/2013
  6. Sorin 06/05/2013
    • Javra 06/05/2013
  7. Alexandra 06/05/2013
    • Javra 06/05/2013
  8. Andrei Chisanovici 06/05/2013
    • Javra 06/05/2013
  9. Alin 06/05/2013
    • Javra 06/05/2013
  10. elly weiss 16/05/2013
    • Javra 16/05/2013

Leave a Reply

Read more:
Ce poartă o femeie în geantă?

Cu câtva timp în urmă, într-un articol, îmi exprimam curiozitatea de a şti ce are o femeie în geantă de...

Poţi muri cu zile, dacă doctorul n-are inspiraţie!

În România nu s-a schimbat mai nimic, din 1990, numai că azi avem tot mai puţini medici cu adevărat buni,...

Spiritele rele se manifestă doar de Halloween!

Ziua de 31 octombrie e dedicată sărbătorii de Halloween, numită și Sărbătoarea tuturor sfinților. Aceasta este de origine celtică, ajungând...

Close