Poţi face carieră doar cu un partener de viaţă potrivit

most_funny_peolple_263_01Se ştia empiric de mult faptul că succesul profesional nu depinde doar de tine, ci şi de partenerul tău de viaţă. Se spunea, de altfel, că în spatele unui bărbat puternic (de succes) se află o femeie puternică (cu mână de fier). Au demonstrat asta şi oamenii de ştiinţă americani de la Washington University, din St. Louis, care au finalizat un îndelungat studiu şi au constatat că poţi face carieră doar cu un partener de viaţă potrivit.

Actriţa Lana Turner a rostit acest adevăr în manieră proprie: „Un bărbat de succes este acela care face bani mai mulţi decât poate cheltui soţia. O femeie de succes este aceea care găseşte un astfel de bărbat”. Meritul studiului e acela de a fi printre primele care evidenţiază faptul că personalitatea partenerului de viaţă poate avea un rol determinant în evoluţia carierei unei persoane.

Trăsăturile de caracter ale partenerului tău influenţează foarte multe aspecte ale vieţii tale cotidiene. Efectele se cumulează cu timpul, determinându-te să procedezi astfel încât meritele tale profesionale să fie nu doar reale, ci şi recunoscute, prin prime sau avansare în funcţie, într-un cuvânt, prin succes.

În cadrul acestui studiu, au fost monitorizate vreme de 5 ani aproape 5.000 de cupluri mixte căsătorite, având vârstele cuprinse între 19 şi 89 de ani. În cazul a 75% dintre cuplurile studiate, ambii soţi aveau un job. Sursa nu precizează explicit, dar am ajuns la concluzia că subieţii care lucrau erau angajaţi, nu angajatori.

Subiecţii au răspuns unor teste care să le evalueze cele 5 mari trăsături ale personalităţii: deschiderea spre nou, conştiinciozitatea, extraversiunea (adaptarea la ambianța socială), forţa de a deveni agreabil în societate şi gradul de nevroză (ce tulburări nervoase se fac simţite din cauza suprasolicitării psihice).

Au fost urmărite şi performanţele profesionale ale subiecţilor care aveau un job, aceştia răspunzând unui chestionar care să le determine aşa-zisul succes ocupaţional, care cuprindea autoevaluări ale satisfacţiei faţă de slujba actuală, eventualele măriri de salariu şi probabilitatea de a fi promovaţi.

Angajaţii care au obţinut cele mai mari scoruri ale succesului ocupaţional aveau, de obicei, parteneri de viaţă cu o personalitate caracterizată prin punctaj înalt în ceea ce priveşte conştiinciozitatea. Se crede că un partener conştiincios poate contribui la succesul în cariera celuilalt în mai multe feluri:

– dacă doar unul dintre soţi lucrează, acesta are încredere că partenerul său de acasă va îndeplini conştiincios treburile casnice obişnuite (îngrijirea copiilor, cumpărăturile, achitarea facturilor etc.), primul neavând alte griji decât cele legate job;

– soţul cu o slujbă poate deveni şi el mai conştiincios la serviciu, datorită exemplului dat partenerul de acasă. Astfel, primul îşi va îndeplini mai bine sarcinile şi mărindu-şi şansele de a fi premiat sau avansat;

– de asemenea, se poate ca, având un partener care îţi netezeşte drumul în viaţă datorită modului său de a fi conştiincios, să mişcoreze stresul şi să facă lesnicioasă găsirea unui echilibru între viaţa profesională şi cea personală.

                                      Dar există un „dar”

Cele mai multe cupluri au anumite activităţi pe care le realizează în comun, însă succesul sau insuccesul în susţinerea acestora depind de nivelul fiecăruia de autocontrol. Astfel, se pune problema dacă o persoană se „molipseşte” mai curând de năravurile partenerului său ori de obiceiurile lui bune.

Dacă ambii soţi au un autocontrol corespunzător, toate le merg bine. Aceste cupluri pot economisi mai bine banii, au o alimentaţie sănătoasă, urmează un program de jogging şi alte activităţi comune. Dar există şi reversul medaliei: cuplurile în care ambii soţi au un nivel redus de autocontrol eşuează de multe ori în îndeplinirea acestor activităţi comune.

Există şi posibilitatea ca unul dintre parteneri să aibă un bun autocontrol, iar celălalt, unul scăzut. Un studiu pe această temă a fost realizat recent de cercetători de la Boston College şi de la Universitatea din Pittsburgh.

S-a concluzionat că acele cupluri în care unul dintre parteneri avea o bună capacitate de autocontrol şi celălalt unul slab, luau deciziile asupra activităţilor comune ca şi cuplurile în care ambii parteneri aveau un nivel redus al autocontrolului. Adică partenerul cu autocontrol redus „îl trage în jos” pe celălalt.

O posibilă explicaţie ar fi că oamenii cu un nivel de autocontrol mai bun se străduiesc să menţină relaţia. De aceea, fac tot posibilul să păstreze armonia în cuplu. Aceasta e mai importantă decât atingerea unor ţeluri personale. Aşa presupun autorii studiului. Personal, cred că mai poate interveni, pur şi simplu, comoditatea: de cele mai multe ori, e mai uşor să nu faci nimic, decât să te străduieşti să duci nişte proiecte la bun sfârşit.

Surse: aici şi aiciFunny-People-on-beach

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Păpuşa Barbie e cea mai vândută jucărie din lume!

Ideea păpuşii i-a fost sugerată americancei Ruth Handler de către fiica ei, Barbara, în vârstă de 10 ani. Ruth provenea...

Românii privesc la televizor 6 ore pe zi!

Potrivit unui studiu asupra consumului audio-vizual, ţara noastră se găseşte pe primele locuri în lume în ceea ce priveşte numărul...

Umor negru pentru zile albe

Cineva mi-a făcut observaţie că nu sunt în rând cu lumea: orice om a scris câteva bancuri în blogosferă, iar...

Close