Să nu te bagi unde nu-ţi fierbe oala!

Pe când eram copil, mama m-a învăţat să-i spun cât e ceasul. De atunci, m-am uitat cu mai multă atenţie la ceasuri. Am văzut că un ceas de mână nu mergea. L-am ascultat şi nu se auzea ticăind. L-am scuturat şi secundarul a luat-o din loc. L-am aşezat la locul lui, m-am luat cu joaca şi l-am pierdut din vedere. La un moment dat, am văzut că secundarul înţepenise locului. L-am scuturat din nou şi iar a început să meargă, dar după puţin timp s-a oprit definitiv. M-am hotărât să-l desfac, să văd ce are. Aşa am învăţat că-i bine să nu te bagi unde nu-ţi fierbe oala.

Cu o forfecuţă am reuşit să scot capacul ceasului. Apoi m-am blocat. Am văzut o rotiţă zimţată şi am atins-o cu forfecuţa. Nu s-a întâmplat nimic, aşa că am împins mai tare în unul dintre zimţi. După un timp, ceasul era desfăcut în părţile componente şi, desigur, nu mai ştiam să le pun la loc.

Când s-au întors ai mei acasă, i-am arătat mamei isprava mea şi, bineînţeles, m-a certat. Ea mi-a spus cu asprime să nu mă mai amestec vreodată unde nu-mi fierbe oala. Dacă nu ştiu să fac ceva, să nu încerc să repar. Apoi a strâns toate piesele, le-a pus într-o cutiuţă şi mi-a zis că merge la un ceasornicar.

Sigur, acesta a montat piesele la locul lor, însă a trebuit să-i înlocuiască părul şi încă ceva, nu mai ştiu ce. În tot cazul, mama mi-a spus că am stricat ceasul şi a costat-o ceva să-l repare. Am protestat şi i-am spus că nici înainte de a-l desface nu mergea.

Mi-a explicat că nu trebuia decât să fie întors, pentru a merge. Apoi mi-a arătat ce înseamnă să întorci un ceas şi nu mi-a interzis să mai pun mâna pe el, aşa cum mă aşteptam. Totuşi, nu l-am mai atins, dar m-am gândit că, atunci când voi fi mare, o să mă fac ceasornicar. Cred că mama m-a acoperit, iar tatăl meu n-a aflat niciodată de boroboaţa asta.

O vreme, am locuit la bunicii mei din partea tatălui. Ai mei trebuiau să lucreze în aceeaşi tură şi s-au gândit că sunt prea mic pentru a mă lăsa multe ore nesupravegheat. Imaginaţia copiilor e mai mare decât prevederea celor maturi. Probabil că tata i-a rugat să nu mă răsfeţe şi bunicii nici n-au făcut-o, motiv pentru care credeam că mă urăsc.

În tot cazul, atunci când bunicii mei m-au întrebat ce vreau să fiu, când voi ajunge mare, le-am răspuns că o să mă fac miliţian: „Ca să am pistol şi să vă împuşc pe amândoi!” O prietenă de-a mea mi-a spus că la întrebarea asta răspundea: „Vreau să mă fac locomotivă”!

Desigur, eu n-am devenit nici ceasornicar, nici miliţian, ci am lucrat în inginerie şi, mai apoi, m-am reprofilat pe ziaristică. Nici prietena mea nu şi-a împlinit visul din copilărie şi a ajuns profesoară de franceză şi română.

Mai târziu, tatăl meu mi-a arătat cum să înlocuiesc o garnitură la un robinet, să schimb un bec sau o clanţă ori să pun o nouă siguranţă. În schimb, n-am încercat niciodată să repar un lucru sau să fac ceva pentru care aş fi avut nevoie de cunoştinţe de specialitate.

De aceea, când am constatat că locuinţa mea are nevoie de o nouă zugrăveală, mi-a fost foarte simplu să găsesc un zugrav online. Apoi am dat un telefon şi a doua zi s-a şi prezentat o echipă ca să se apuce de lucru.

Comments

comments

12 Comments

  1. Rudolph Aspirant 26/07/2014
    • Rudolph Aspirant 26/07/2014
      • Javra 26/07/2014
  2. blondy :) 26/07/2014
    • Javra 26/07/2014
  3. blondy :) 26/07/2014
  4. Viorel 28/07/2014
    • Javra 28/07/2014
  5. Viorel 28/07/2014
    • Javra 28/07/2014
  6. Matei 28/07/2014
    • Javra 28/07/2014

Leave a Reply

Read more:
Calităţile bărbatului perfect

Exista un stereotip potrivit căruia damele şi-ar dori un mascul arătos, bogat şi darnic. Dar un studiu britanic la care...

Oameni incredibili

Astăzi aş vrea să vă informez despre existenţa unor semeni de-ai noştri aparte sau chiar ciudaţi de-a binelea. Unii sunt...

Câini şi pisici

Dacă până acum am scris despre câini şi pisici, astăzi m-am hotărât să vă prezint nişte... câini şi pisici! Ah,...

Close