Se pare că Iaşiul este un model de oraş în care şcolarii primesc o educaţie sănătoasă atât acasă, cât şi, mai ales, la şcoală. Elevii fac sex în toaletă, iar profesorii se destresează caftind copiii de clasele I-IV şi umilindu-i. Rezultă că toată lumea e fericită în şcoli. Să tot fii elev în Iaşi! Ori profesor! Bine, să nu generalizăm, în unele instituţii de învăţământ ieşene se mai face şi carte, un lucru tare plictisitor şi enervant pentru ambele părţi.
N-o să revin la arhimediatizatul sex în closetul unui liceu, de care v-aţi săturat citind, ci de modalitatea neobişnuită în care un învăţător sexagenar ştie să educe copiii din şcoala în care, cu multă pricepere şi dăruire, îşi desfăşoară laborioasa activitate. Din munca plină de abnegaţie a acestui dascăl se poate face un film educativ.
Locul acţiunii – Şcoală Generală Gheorghe Marzescu din Iaşi.
Eroii filmului – demnul şi liniştitul învăţător Mihai Anton, în vârstă de 61 de ani, şi elevii claselor I-IV, cu vârsta cuprinsă între 7 şi 11 ani, “răi şi cu probleme psihice”, conform dezvăluirilor făcute de dascăl.
Scenariul – prezintă fapte reale: cadrul didactic îşi bate şi umileşte micii elevi. Tinerele vlăstare ale patriei sunt educate în stilul clasic de pe meleagurile mioritice, pornindu-se de la adevărul verificat şi de necontestat că bătaia e ruptă din rai.
Părintele unui elev, în necunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte complexa şi dificila problematică a educaţiei şcolare, l-a acuzat pe dascăl că-i bate copilul cu băţul, îl loveşte în cap dându-i “castane” şi-l face handicapat. Sigur pe metodele sale de lucru, dascălul a declarat cu îndreptăţită mândrie că acesta e adevărul, dar nu l-a făcut el handicapat pe elev, ci ta-su.
“Poate, uneori, la nervi, mai fac aşa ceva, dar pentru că am unii copii foarte răi. Dvs. ştiţi că elevii sunt handicapaţi, dar nu o spun în sens rău… Aşa este… Eu nu mai pot, am tensiune mare şi nu veniţi dvs. să vă coalizaţi împotriva mea. Dvs. nu ştiţi ce greu e să predai şi, mai ales, când ai de-a face cu copii cu probleme psihice”, a afirmat dascălul.
Conducerea şcolii a anunţat că a demarat o anchetă temeinică în acest caz. “La adresa domnului învăţător s-a făcut o plângere verbală din partea unui părinte şi este o anchetă care se afla în derulare”, a declarat directoarea şcolii.
Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) a fost anunţat despre cazul cu pricina. “Este adevărat că directorul şcolii ne-a informat în legătură cu plângerea la adresa învăţătorului Anton. Ancheta se derulează la nivelul unităţii de învăţământ, iar noi, ca Inspectorat Şcolar, o monitorizăm şi vom vedea ce rezultat va fi”, a afirmat purtătorul de cuvânt al ISJ.
Nu ne rămâne decât să sperăm că experienţa căpătată de instituţiile de învăţământ ieşene va fi împărtăşită şcolilor de pe tot cuprinsul patriei. Astfel, toate unităţile şcolare vor avea de câştigat: sexul juvenil şi bătaia educativă din Iaşi vor fi transferate în întreaga reţea de şcoli, oraşul moldav alegându-se şi cu bătălia cu cuţite, şi cu traficul de droguri, uzuale printre elevii de prin alte părţi, că aşa-i democratic.
Nu iau apararea acestui om, sunt anti – violenta, dar adevarul e ca noua generatie nu cunoaste termenul de ,,limita”. Eu lucrez in domeniu si vad copii care umilesc cadrele didactice. Salariul este jenant, atitudinea parintilor lasa uneori de dorit, iar copii…fac si ei ce stiu, ce pot, ce-au invatat. Satisfactiile sunt din ce in ce mai putine.
Mijloacele de informare in masa aduc in prim plan cazurile acestea socante. Opinia publica este dezgustata, profesorii sunt pusi la zid. De ce nu scot in lumina reflectoarelor dascalii care fac cinste acestei profesii, oamenii care raman in scoli din pasiune si pt. ca inca mai spera ca pot schimba ceva?! Pentru ca nu intereseaza pe nimeni? Pentru ca e mai frumos sa arati cu degetul, sa barfesti, sa te minunezi?! Pentru ca asta se cere?!
Laura, ştiu ce înseamnă să fii cadru didactic.
Ştiu că ţie, ca femeie, ţi-e jenă să nu porţi întotdeauna o rochie nouă,
când unele eleve de-ale tale fac parada modei.
Ştiu şi că în învăţământ se plăteşte prost.
Da, sunt elevi olimpici, dar şi profesori buni care i-au învăţat.
Însă celorlalţi oameni li se pare un lucru absolut banal:
profesorii îşi fac datoria, elevii, la fel.
Văzând lucrurile din interior, ştii lipsurile cu care te confrunţi, indisciplina, frecvenţa relativ scăzută, dezinteresul, existenţa elevilor-problemă şi a părinţilor imposibili.
Fiecare meserie are părţi mai puţin plăcute, care nu sunt la vedere.
Ceea ce voiam să subliniez e faptul că nu prea se mai face carte.
Voiam să amintesc faptul că ţi-e frică să-ţi mai trimiţi copilul la şcoală, fiindcă acolo e o junglă. Poate veni acasă plin de sânge, dacă mai ajunge. Şi nu din cauza profesorilor, ci a altor elevi. În şcoală începe să fumeze, tot acolo poate deveni dependent de droguri.
Voiam ca la sfârşitul articolului, cititorul să se întrebe de ce s-a ajuns aici, încotro merg lucrurile şi ce e de făcut.
Dacă n-am reuşit decât să irit un dascăl, mea culpa!
Nu m-am suparat! Vroiam doar sa spun ca presa nu face decat sa denatureze adevarul. Cine lucreaza in sistem cunoaste lipsurile si incearca sa lupte impotriva curentului. Cred ca, indiferent de tendinte, reforme si alte prostii, cei 7 ani de-acasa trebuie sa existe.
Daca nu exista aceasta baza a educatiei…totul e in zadar. Nu ai cum sa te astepti ca se vor intampla lucruri bune de acum inainte.
E adevărat ce spui. Dar mai e şi cealaltă jumătate a adevărului, pe care nu o numeşti: rolul politicului în toată tărăşenia asta. Există o lege care trebuia să le acorde nişte drepturi profesorilor. Nu s-a aplicat niciodată şi nu ştiu ce s-a ales de ea.
Trebuia ca în şcoli să existe măcar un paznic, dar văd că trebuie plătit de acestea, deci din banii părinţilor. În continuare, în şcoli se face trafic cu droguri, hai să nu închidem ochii! În continuare, în poarta şcolii vei găsi derbedei aşteptând să iasă elevele de la cursuri sau băieţii cu care au de reglat nişte conturi. Şi, desigur, nici picor de poliţist prin preajmă. Şi mai sunt destule altele.
Fără amestecul politicului, nu se va face nimic. Şi nu se amestecă, fiindcă policianului nu-i iese nimic din toată bătaia de cap.
Din păcate, educaţia nu se numără printre priorităţile aleşilor noştri.
Asta aşa este.
Eu cred ca acel invatator doar incerca sa tina in frau niste copii care, cum spunea si Laura mai sus, nu cunosc ce inseamna “limita” . Pentru ca acasa nu primesc nicio educatie.
Mama mea a fost invatatoare asa ca si eu stiu ce vorbesc. Mama e la pensie deja dar se oripileaza de ceea ce vede. Copiii fac in scoli toate tampeniile posibile.
Pe vremea mea, ca am prins ceva din vremea de dinainte de ’89…se mai dadea la palma cu rigla, se mai tragea un copil de mot, de o ureche si nimeni nu spunea ca i-a fost agresat copilul cum se spune azi.
Nu stiu…cred ca mergem pe un drum gresit cu educatia. Ar trebui schimbate multe, din temelii.
Ai dreptate în tot ce spui.
Cel puţin eu sunt de aceeaşi părere.
De ce s-o fi schimbat titulatura?
Nu mai e Ministerul Învăţământului, ci al Educaţiei.
Cu articolul ăsta ţinteam mai sus, nu la bietul învăţător.
La un inspectorat local depăşit complet de situaţie
şi la un minister care nu ştie ce vrea şi vrea ce nu ştie.
Nu sunt deloc de acord cu violenta. Nici in scoli, nici in familie si nici pe strada. Dar Elly si Laura, comentatoarele de mai sus au mare dreptate in tot ce spun. Suntem pe o cale gresita, mass-media duce o campanie desantata de denigrare a profesorilor, iar tu ai pus punctul pe i cand ai afirmat ca scoala s-a transformat intr-o jungla. Daca aveam copii imi era teama sa ii trimit “sa invete”.
Ce să înveţe? Să mânuiască şişul şi să tragă pe nas?
Că-i ca la puşcărie: se specializează în fărădelegi.
monitorizare, adica sa ia act de alti copii batuti si sa nu faca nimic !
Eu l-as baga la socuri electrice pe primitivul ala, iar juniorilor prea nesimtiti le-as da pedepse legale cat ii tine spinarea.
Păi tocmai aia e, că legal n-ai voie să-i pedepseşti cu bătaia. Învăţătorul ori bate copiii ca pe nepoţii lui (ceea ce a şi făcut), ori le scade nota la purtare (adică frecţie la piciorul de lemn). El nu avea alte arme. Mă gândesc că trebuia să organozeze o şedinţă cu părinţii şi să-i avertizeze pe aceştia că mulţi şcolari sunt obraznici şi să fie de acord să-i pedepsească corporal (bătaie la palmă, punere la colţ etc.).
Dar, ştii cum e, după război, mulţi viteji şi înţelepţi se arată.
Pe mine m-a mirat pasivitatea inspectoratului, care avea deja pe conştiinţă (sau ar fi trebuit să aibă) cazul liceenilor care făcuseră sex în closet. N-ai cum să nu iei nişte măsuri. Trebuia să preîntâmpine orice problemă, de orice natură. Şi totuşi…
Şi mai e şi forul tutelar, mimisterul de resort, care n-a luat măsuri împotriva inspectoratului, după faza cu liceenii.
salut.
Faptul ca mama ta a fost pedagog, te-a influentat putin, pentru ca ai fost in contact mai mult cu parerea dumneaei.
Ceea ce spui tu poate era normal pe vremuri, dar normal in ce sens ?
Normal in sensul de comun, nu in sensul de firesc.
Si in occidentul capitalist se intampla ca profesorul sa atinga elevul (de obicei cu o cauza), dar acum e in floare dreptul omului si ar fi si pacat sa ne lasam copii batuti doar de dragul vremurilor.
Exista pedagogi de moda veche care isi bat elevii din cauza nervilor, exista pedagogi de moda veche care se fac placuti si in fine, exista pedagogi care nu se implica profesional, deci nu se enerveaza.
Nu scrie nicaieri ca tie (vorbesc la modul general) ti se cuvine sa fi profesor, daca tu nu esti capabil.
Nu te obliga nimeni sa te enervezi si este indicat sa iti stapanesti nervii, chiar daca e mai usor sa ii lasi sa te cuprinda.
Adica treaba nu se rezuma la a spune ca ai fost nervos si ca ai batut niste copii, pentru ca nu ar avea sens sa faci lucrurile doar de mantuiala.
Cineva trebuie sa le spuna ca au gresit meseria, chiar daca asta inseamna sa ii lasi fara munca si pensie.
Doar pentru ca ai inceput sa muncesti, nu inseamna ca ai si dreptul sa ajungi pana la sfarsit.
Daca esti capabil sa muncesti corect bine, daca nu iarasi bine.
Sigur ca poate sa fie si vina elevilor, dar exista si pedagogi care te altoiesc din proprie placere si initiativa.
Daca elevul e nesimtit, poate ca i-ai dat un motiv ca sa fie, iar daca nu i-ai dat motiv, poti oricand sa il ignori, pentru ca nu te-a obligat nimeni sa te faci dascal in conditia in care tu stai prost cu nervii.
Acest comentariu l-ai adresat Laurei, după câte înţeleg
am scris in graba, dar da, e adresat laurei.
Mama mea nu a fost pedagog. Citeşte cu atenţie înainte de a-ţi da cu părerea.
Mda… Discutiile despre scoala s-au indepartat de mult de la subiectul “carte”, trecand intr-o zona umilitoare, din punctul meu de vedere, atat pentru pedagogi, cat si pentru elevi.
Trist e putin spus…