Am sintetizat concluziile mai multor studii efectuate de socio-psihologi din toată lumea, în încercarea de a afla care sunt secretele fericirii. Unii susţin că fericirea ţi-e asigurată de faptul că eşti conştient că faci mai mult sex decât vecinii. N-o să marşez pe această idee. În schimb, am descoperit că fericirea nu depinde de bani, că suntem satisfăcuţi dacă îi putem ajuta pe ceilalţi şi căpătăm respectul lor.
S-a demonstrat că banii nu aduc fericirea
Nu numărul banilor pe care îi ai te poate face fericit. Vei fi mulţumit numai dacă prietenii şi cunoscuţii tăi câştigă mai puţin decât tine. Un studiu la care au luat parte persoane din 37 de ţări a concluzionat acest lucru.
“Paradoxul Easterlin” spune că dacă unui lucrător i se va mări mult salariul, acesta va fi mulţumit doar pe moment, având şi un volum mai mare de muncă. Satisfacţia lui va fi mult micşorat dacă va afla că el câştigă, totuşi, mai puţin decât unii colegi de-ai lui, indiferent de mărimea salariului său.
Degeaba eşti plătit cu 100.000 de dolari pe an, dacă îţi faci veșnic griji cu privire la situaţia ta şi a banilor tăi. Două studii efectuate în SUA, pe 1000 de femei, au relevat legătura strânsă între fericire şi preocuparea pentru siguranţa financiară. Multe femei anxioase, care îşi făceau mereu griji pentru siguranţa lor materială, aveau mulţi bani. Deci pentru liniştea sufletească nu ai nevoie numai de bani.
Oamenii inteligenţi sunt mai fericiţi decât ceilalţi
Un nou studiu a arătat că persoanele cu un IQ mai mic sunt mai nefericite şi prezintă mai multe riscuri de a avea probleme legate de sănătate, în comparaţie cu cele cu un IQ ridicat.
Cercetătorii englezi au analizat un studiu psihiatric. 6.870 de persoane, având vârsta de peste 16 ani, au fost chestionate cu privire la sănătate, venit, educaţie şi viaţa socială. S-a concluzionat că oamenii cu un IQ scăzut (până în 89) riscă mai mult să fie dezavantajaţi din punct de vedere social şi mai puţin satisfăcuţi de viaţa lor, decât cei cu o inteligenţă ridicată. Fericirea e direct proporţională cu nivelul inteligenţei.
Sunem fericiţi dacă-i facem pe alţii fericiţi
Se ştie că scopurile noastre sunt fericirea personală şi serviciile pe care le facem altora. Obiectivele noastre sunt orientate ori spre sine, ori către ceilalţi. Cel mai adesea, cele două ţinte nu pot fi atinse în acelaşi timp, trebuind să renunţăm la una dintre ele.
Statistica spune că e de 10 ori mai probabil ca oamenii fericiţi să-şi mobilizeze energiile către ceilalţi, nu spre sine. Fericirea e un efect secundar al acţiunilor făcute în folosul altora şi nu rezultatul unui efort depus pentru a o atinge.
Respectul celorlalţi ne asigură fericirea
Fericirea personală depinde și de cât de admiraţi şi respectaţi suntem, nu de statutul social şi de bani. Un statut socio-economic înalt (un venit mare şi o educaţie aleasă) nu duce la atingerea fericirii. Un statut sociometric mai înalt (care presupune admiraţia şi respectul celorlaţi) ar duce la atingerea fericirii.
Statutul sociometric e mai preţios pentru noi, pentru că ne putem adapta la modificările de statut socio-economic, în schimb, rămân valori perene integrarea socială şi sentimentul de a fi acceptat şi respectat de ceilalţi.
Fericirea e legată de cultură
Persoanele care practică orice fel de activitate artistică sunt mai satisfăcute de viaţa lor, acest lucru nefiind influenţat de starea materială ori de nivelul educaţiei. Totuşi, legătura între cultură şi fericire nu se manifestă identic şi pentru bărbaţi, şi pentru femei.
Bărbaţii asociază stările de bine cu activităţile pasive, ca vizitarea expoziţiilor şi asistarea la concerte. Dar femeile vor să participe activ la actul cultural, să cânte sau să creeze (o pictură, o sculptură sau să scrie un roman), pentru a nu avea stări de anxietate.
Un amplu studiu norvegian la care au participat 50.797 de persoane adulte arată că există o strânsă legătură între activităţile culturale şi starea de bine. Situaţia financiară şi gradul de educaţie n-au legătură cu această corelaţie. Totuşi, încurajarea participării la activităţi culturale, pentru menţinerea unei stări bune de sănătate, e benefică pentru ambele sexe. A avea un blog, a scrie şi a citi ceea ce scriu ceilalţi reprezintă activităţi culturale.
Fericirea se poate moşteni
Un studiu realizat pe aproape 1.000 de perechi de gemeni arătat că unele gene au control asupra trăsăturilor de personalitate responsabile de fericire, iar relaţiile interumane, cariera şi sănătatea sunt responsabile de restul bunăstării unui individ.
Circa 50% dintre diferenţele referitoare la fericire sunt determinate genetic. Subiecţilor, având între 25 şi 75 de ani, li s-au pus întrebări legate de personalitatea lor, de gradul de anxietate şi de satisfacţia pentru viața lor. Gemenii identici au aceleaşi gene, iar ceilalţi nu, astfel încât cercetătorii au reuşit să identifice genele care predispun la fericire. S-a stabilit că persoanele sociabile, active, stabile şi conştiincioase tind să fie mai fericite.
Religia şi prietenia îţi aduc fericirea
Americanii cei mai fericiti merg regulat la biserică şi au prieteni apropiaţi printre enoriaşi, a concluzionat un alt studiu în cadrul căruia au fost chestionaţi 1.915 adulţi, majoritatea protestanţi şi catolici.
Fericirea are mai puţin de-a face cu aspectul spiritual al religiei. Faptul de a merge la biserică, de a întâlni regulat alţi enoriaşi şi de a avea minim 3 prieteni printre ei s-au dovedit a fi definitorii pentru satisfacţia personală.
Suntem fericiţi şi dacă formaţia favorită câştigă un derby sau obţine un succes internaţional şi ne face mândri că suntem români. Asta o ştim cu toţii. Închei întrebându-vă dacă mai cunoaşteţi alte secrete ale fericirii şi vă rog să ni le împărtăşiţi.
Pentru mine, fericirea înseamnă echilibru.
Interesant. Poţi detalia?
Echilibrul înseamnă (pentru mine) calea de mijloc între prea mult şi prea puţin, armonia dintre lucrurile dezirabile, împăcarea cu sine etc.
Stai liniştit, nu experimentez des această stare!
Şi e, în general, greu de atins.
Ţine atât de puţin, încât ai şi uitat că ai fost mulţumit.
Referitor la durată, e normal ca tot ceea ce e frumos, plăcut, bun să ni se pară că n-are întindere prea mare în timp, după cum suferinţa, neplăcerea, tristeţea ni se par întinse pe felii de eternitate. În realitate, totul e doar o iluzie, timpul nu avantajează un moment anume, totul tine de propria subiectivitate.
Unii spun că nu-ţi dai seama că într-un timp
ai fost feicit decât când deja a trecut.
Mda, din păcate!
Şi e, în general, greu de atins.
Ţine atât de puţin, încât ai şi uitat că ai fost mulţumit.
Referitor la durată, e normal ca tot ceea ce e frumos, plăcut, bun să ni se pară că n-are întindere prea mare în timp, după cum suferinţa, neplăcerea, tristeţea ni se par întinse pe felii de eternitate. În realitate, totul e doar o iluzie, timpul nu avantajează un moment anume, totul tine de propria subiectivitate.
Unii spun că nu-ţi dai seama că într-un timp
ai fost feicit decât când deja a trecut.
Mda, din păcate!
Fiecare se bucura de altceva. Fericirea nu e la fel pentru toti.
Asta aşa e, cu siguranţă.
Fiecare se bucura de altceva. Fericirea nu e la fel pentru toti.
Asta aşa e, cu siguranţă.
Şi eu tind să cred asta cu toate că esenţa ei este una comună.
Citind articolul mi-am dat seama că, noi oamenii, suntem “dependenţi” într-un fel sau altul de ceva… Deci, până la urmă, fericirea ne este dată de ce anume şi de cât anume depindem de acel lucru. Suntem dependenţi de bani (oricât am nega acest lucru), de comunicare, de atenţie (daruri făcute/primite), etc.
Dacă cunosc vreun secret al fericirii? Hmmm… pot spune doar cât am fost cel mai fericit om de pe Terra. Atunci când am iubit şi-am fost iubită. Fără nici un fel de “dacă”. Iar după ce am avut parte de această experienţă mi-am dat seama că… e o adevărată artă să îţi alegi de cine să depinzi…
Asta-i foarte adevărat şi nu toţi suntem artişti…
Ba da, J. Durerea cea mare este că ne naştem toţi artişti… Doar pe “traseu” ne pierdem talentele.
În schimb ne căpătăm cu tot felul de idei. 🙁
Omule,eu ma simt bine cad ajut pe cineva,mi s a intamplat chiar sa salvez vieti si e BINE dar nu stiu daca e fericire,nici sa faci sex foarte des nu cred ca e tocmai fericire_Cand iubeste orice om e fericit,numai sa aiba grija sa si lase o bucatica de suflet neafectata,deoarece durerea unei eventuale ruperi il poate termina probabil definitiv
Să-i ajuţi pe ceilalţi, cu atât mai mult să le salvezi viaţa, aceste acţiuni contribuie la starea ta de bine, dar numai cu acestea, nu poţi fi fericit. Când iubeşti şi eşti iubit, îi ajuţi pe alţii, n-ai grija zilei de mâine, toate îţi merg bine şi tutror celor din jurul tău, abia atunci poţi fi fericit. Cred că ai dreptate, când iubeşti, trebuie să-ţi rămână o bucăţică de suflet pentru suravieţuire.
Omule,eu ma simt bine cad ajut pe cineva,mi s a intamplat chiar sa salvez vieti si e BINE dar nu stiu daca e fericire,nici sa faci sex foarte des nu cred ca e tocmai fericire_Cand iubeste orice om e fericit,numai sa aiba grija sa si lase o bucatica de suflet neafectata,deoarece durerea unei eventuale ruperi il poate termina probabil definitiv
Să-i ajuţi pe ceilalţi, cu atât mai mult să le salvezi viaţa, aceste acţiuni contribuie la starea ta de bine, dar numai cu acestea, nu poţi fi fericit. Când iubeşti şi eşti iubit, îi ajuţi pe alţii, n-ai grija zilei de mâine, toate îţi merg bine şi tutror celor din jurul tău, abia atunci poţi fi fericit. Cred că ai dreptate, când iubeşti, trebuie să-ţi rămână o bucăţică de suflet pentru suravieţuire.
“fericirea nu depinde de bani, ci de inteligenţă.”
Sa mori tu ?! Uite, eu am un IQ de aproape 130, calculat inainte de criza, intr-adevar… Dar nu sunt fericit, fiindca nu am bani. Deci..?
Dacă ai avea bani, ai avea alte motive de nemulţumire.
De exemplu, faptul că sunt mai multe femei pe lume decât bărbaţi…
Spune tu, nu-i aşa că asta-i o ticăloşie?!
Degeaba sunt multe, daca toate vor numai bani
“fericirea nu depinde de bani, ci de inteligenţă.”
Sa mori tu ?! Uite, eu am un IQ de aproape 130, calculat inainte de criza, intr-adevar… Dar nu sunt fericit, fiindca nu am bani. Deci..?
Dacă ai avea bani, ai avea alte motive de nemulţumire.
De exemplu, faptul că sunt mai multe femei pe lume decât bărbaţi…
Spune tu, nu-i aşa că asta-i o ticăloşie?!
Cand spui asemenea aberatii intr-o tara in care 80 % din cetateni castiga maxim 1000 RON e bataie de joc la adresa lor, Javro !
Studiile spun altceva despre bani decât crezi tu. Dacă salariul tău ar fi de 10.000 de euro lunar, n-ai fi deloc mulţumit, dacă ai afla că un coleg de-al tău câştigă 12.000. Tu nu pari a fi mulţumit niciodată şi pentru nimic nu eşti recunoscător. Aici e buba.
Ba, esti nebun ?! Pentru ce sa fiu recunoascator ?! Ca un sfert de secol, toata viata mea, am suferit, ca n-am bani, ca traiesc in cea mai idioata tara de pe Terra, ca exista numai tarfe in Romania ?!
Pentru ce sa fiu ?!
Of, ai atâtea motive să fii recunoscător! Pentru că dimineaţa, când te trezeşti, e soare afară, deşi a venit toamna şi tu te poţi plimba, dacă vrei.
Fiindcă ai alături de tine o familie care ţine la tine.
Fiindcă în pădure, unde locuieşti, eşti departe de vacarmul oraşelor.
Că respiri aer curat.
Pur şi simplu, pentru că respiri.
Pentru că n-ai nu ştiu câţi copii de crescut.
Pentru faptul că ai fost înzestrat cu inteligenţă.
Pentru că ai posibilitatea de citi ce doreşti.
Pentru că ai frumuseţe sufletească.
Pentru că nu totul se reduce la bani.
Studiile psiho-neurologice realizate la modul serios (chiar și cu ajutorul encefalografelor) relevă faptul că satisfacția de a dărui e mai mare decât satisfacția de a primi. Creierul secretă mai multe endorfine și serotonină atunci când dăruiești sincer. De aceea, de fapt, dăruind ceva cu drag unui om pe care-l consideri amărât, blochezi propria durere, uiți de ea (măcar pentru câteva clipe).
Aşa este. Pare surprinzător, dar…
Studiile psiho-neurologice realizate la modul serios (chiar și cu ajutorul encefalografelor) relevă faptul că satisfacția de a dărui e mai mare decât satisfacția de a primi. Creierul secretă mai multe endorfine și serotonină atunci când dăruiești sincer. De aceea, de fapt, dăruind ceva cu drag unui om pe care-l consideri amărât, blochezi propria durere, uiți de ea (măcar pentru câteva clipe).
Studiile spun altceva despre bani decât crezi tu. Dacă salariul tău ar fi de 10.000 de euro lunar, n-ai fi deloc mulţumit, dacă ai afla că un coleg de-al tău câştigă 12.000. Tu nu pari a fi mulţumit niciodată şi pentru nimic nu eşti recunoscător. Aici e buba.
Ba, esti nebun ?! Pentru ce sa fiu recunoascator ?! Ca un sfert de secol, toata viata mea, am suferit, ca n-am bani, ca traiesc in cea mai idioata tara de pe Terra, ca exista numai tarfe in Romania ?!
Pentru ce sa fiu ?!
E complicata problema asta a fericirii. Am scris si eu despre. Au scris filozofii si tot n-au lamurit-o…
Nu prea cred ca e vreun secret. Suntem sau nu suntem. Si nu chiar fericiti, e mult spus. Poate doar multumiti…
Dar Alex…n-o sa fie niciodata nici macar multumit.
Interesant. Poţi detalia?
Mda, complicat, dar tot mai găsesc câte ceva nou de spus despre fericire şi tot n-o s-o lămurim. E greu şi de definit. Definiţiile pe care le-am găsit nu mă satisfac.
E complicata problema asta a fericirii. Am scris si eu despre. Au scris filozofii si tot n-au lamurit-o…
Nu prea cred ca e vreun secret. Suntem sau nu suntem. Si nu chiar fericiti, e mult spus. Poate doar multumiti…
Dar Alex…n-o sa fie niciodata nici macar multumit.
Mda, complicat, dar tot mai găsesc câte ceva nou de spus despre fericire şi tot n-o s-o lămurim. E greu şi de definit. Definiţiile pe care le-am găsit nu mă satisfac.
Pai cum sa fiu multumit intr-o tara ca Romania ?! Tu te-ai tampit la cap ?!
Bai, voi nu pricepeti ca lucrurile in Romania se vor inrautati pe an ce trece, fiindca nu mai suntem capabili de revenire, nu mai producem nimic si suntem indatorati pana in 2200 ?! Bai frate, nici atata nu pricepeti !!! Este clar ca oamenii prosti sunt fericiti, fiindca nu inteleg nimic…..
Chiar nu vezi că te autoexcluzi din rândul nostru, al celorlalţi?
Pe urmă te plângi. Nu te înţeleg. Chiar crezi că toţi ceilalţi suntem nişte idioţi şi tu eşti singurul care gândeşte?
Hei, revino-ţi!
“Există o singură cale de a obține fericirea de durată. Este ușor: fii fericit.”
“Fericirea noastră depinde numai de noi.”
“Descoperă simplitatea în orice lucru. Descoperă armonia în mijlocul discordiei. Descoperă oportunitatea în orice situație dificilă.”
“Nu succesul este cheia fericirii. Fericirea este cheia succesului.”
“Nu pune niciodată banii mai presus de iubire!”
“E atât de mare sufletul omului, după obârșia sa, încât numai Dumnezeu îl poate umple. Cu orice altceva de-ai încerca să-ți saturi sufletul, nu faci decât să ți-l îngustezi pe măsura dorinței urmărite: asta-i desfigurarea lui!”
Acestea sunt citate dintr-o carte motivaţională. De asta ai şi introdus ghilimelele de rigoare. Trebuia să faci trimitere la cartea respectivă.
Aştept un comentariu personal, nu citate. Experienţa personală e mult mai valoroasă.
Nu neg că astfel de cărţi au rolul lor, deşi nu trebuie luat totul ad-litteram. Dar un băiat de vreo 25 de ani a încercat multă vreme să-mi vâre pe gât învăţăturile lui. Ori, şi el, a învăţat după astfel de cărţi. Dacă îmi spunea din experienţa lui personală, după o viaţă de om (minim 70 de ani), eram de acord că-mi poate da lecţii şi mă poate învăţa cum să-mi trăiesc viaţa. Asta nu înseamnă că acceptam învăţăturile lui. Eram de acord să le citesc, nu să le asimilez. În astfel de cazuri nu există precepte care să fie literă de lege. Dar aşa, nici să-i citesc două rânduri din operă nu m-a convins.
“Există o singură cale de a obține fericirea de durată. Este ușor: fii fericit.”
“Fericirea noastră depinde numai de noi.”
“Descoperă simplitatea în orice lucru. Descoperă armonia în mijlocul discordiei. Descoperă oportunitatea în orice situație dificilă.”
“Nu succesul este cheia fericirii. Fericirea este cheia succesului.”
“Nu pune niciodată banii mai presus de iubire!”
“E atât de mare sufletul omului, după obârșia sa, încât numai Dumnezeu îl poate umple. Cu orice altceva de-ai încerca să-ți saturi sufletul, nu faci decât să ți-l îngustezi pe măsura dorinței urmărite: asta-i desfigurarea lui!”
Acestea sunt citate dintr-o carte motivaţională. De asta ai şi introdus ghilimelele de rigoare. Trebuia să faci trimitere la cartea respectivă.
Aştept un comentariu personal, nu citate. Experienţa personală e mult mai valoroasă.
Nu neg că astfel de cărţi au rolul lor, deşi nu trebuie luat totul ad-litteram. Dar un băiat de vreo 25 de ani a încercat multă vreme să-mi vâre pe gât învăţăturile lui. Ori, şi el a învăţat după astfel de cărţi. Dacă îmi spunea din experienţa lui personală, după o viaţă de om (minim 70 de ani), eram de acord că-mi poate da lecţii şi mă poate învăţa cum să-mi trăiesc viaţa. Asta nu înseamnă că acceptam învăţăturile lui. Eram de acord să le citesc, nu să le asimilez. În astfel de cazuri nu există precepte care să fie literă de lege. Dar aşa, nici să-i citesc două rânduri din operă nu m-a convins.