Ştii ce o să mănânci la prânz?

Într-o dimineaţă, m-am întâlnit pe stradă, absolut întâmplător, cu Tudor, un vechi prieten. Ca şi mine, plecase după cumpărături, pentru a evita aglomeraţia care se creează în mai toate magazinele, în prag de sărbători. Aşa că ne-am dus amândoi într-un supermarket, făcând tot felul de cumpărături şi flecărind. Cum tocmai ne uitam după produse alimentare, el m-a întrebat, într-o doară: „Tu ştii ce o să mănânci astăzi la prânz?” şi asta m-a pus pe gânduri. Chiar aşa, oare ce am acasă pregătit pentru prânz?

Întrebarea lui Tudor m-a luat pe nepregătite, aşa că, după ce m-am gândit câteva clipe, i-am răspuns că habar n-am.

– Ei bravo! Acesta este răspunsul pe care îl aşteptam de la tine.

– Cum aşa, Dorule, nu era mai bine să am clar în cap ce voi avea de mâncare la cea mai importantă masă a zilei? De exemplu, o supă şi încă ceva de post, dacă tot e moda?

– Tu ţii post?

– Ce, eşti prost să ţii post?! m-am amuzat eu. Nu prea, dar poate că n-ar strica…

– Mă rog, treaba ta, făcu Tudor. Nu asta-i important, ci faptul că nu ştii ce vei mânca.

– Aşa o fi, deşi mă îndoiesc. Personal prefer să fiu prudent şi să am control total asupra hranei mele.

– Da, dar tu ştii câtă mâncare arunci, fiindcă îţi cumperi şi găteşti pentru mai multe zile? Te saturi şi vrei altceva, un barbeque, de pildă…

– Păi nimeni nu poate consuma tot ce are de mâncare şi mai aruncă din ea. Măcar pâinea care s-a învechit. Numai ruşii nu aruncă pâine, fiindcă aşa-i tradiţia la ei…

– Lasă-i pe ruşi! În medie, fiecare om aruncă la gunoi 100 de kilograme de hrană în fiecare an, explică Tudor, punând în căruciorul său o pungă mare plină cu portocale.

– 100 de kile, ce eşti bonav, cum să arunci atâta mâncare?!

– Bolnav, sănătos, atât arunci.

– Dar un individ din ţările foarte sărace, din Biafra, de exemplu, cât aruncă? îl iscodii eu, alegând nişte roşii frumoase şi, desigur, fără gust.

– Ăla n-are ce să arunce fiindcă nu prea mănâcă, dar e altă poveste. E bine că nu ţi-ai fixat deja un meniu, pentru că eşti deschis oricăror posibilităţi culinare. E clar că acasă trebuie să-ţi pui frâu imaginaţiei. Mănânci ce ţi-a gătit nevasta şi ea n-o poate face în fiecare zi. Te-ai însurat cu o femeie, nu cu o bucătăreasă. Şi, de cele mai multe ori, mănânci ce a gătit ieri sau alaltăieri. Ai cel mult două, trei meniuri săptămânal.

– Normal, Dorule, tu n-ai la fel?

– Ba nu-i normal. Meniul mi-l hotărăsc pe loc, lăsându-mă în voia imboldului de moment. Apelez la site-ul unei platforme de restaurante, dau un telefon şi sunt sigur că-mi vine repede acasă ori la birou o mâncare proapătă şi gustoasă. Azi mănânc pizza, ieri am avut în meniu mâncare chinezească, mâine mă voi delecta cu mâncare meditaraneană, de exemplu. Cuvintele de bază sunt varietate şi economie.

– Mda, nu prea ai ce arunca. Dar ce te faci când nu eşti acasă ori la birou şi te păleşte foamea?

– Păi am telefon mai inteligent decât mine! Pot comanda de oriunde, chiar şi din metrou. Există o mare varietate de restaurante şi promoţii pentru orice client.

– Aha! Simplu, rapid şi eficient. Comanzi ce şi cât vrei. Dar ăla din Biafra tot nemâncat rămâne…

 

Comments

comments

Leave a Reply

Read more:
De ce râd ginecologii de pacientele lor

Am citit cu indignare că ginecologii râd de pacientele lor și le beştelesc fără motiv. De curând, am constatat mai...

Cel mai convenabil smartphone de pe piaţă

De curând, producătorul cel mai important din industria IT&C din România a lansat pe piaţă smartphone-ul Allview A5 Quad, care...

Cu chiloţii pe ochi

V-am mai povestit, când şi când, despre zănaticii paraşutaţi în curtea mea de Google, semn că mulţi caută fel şi...

Close