Suntem fruntaşi la numărul de analfabeţi!

În ţara noastră, învăţământul obligatoriu e de zece clase, dar mii de copii nu au fost niciodată elevi. Aceştia nu ştiu să scrie şi să socotească. Suntem pe locul 2 în Europa Centrală şi de Est în privinţa numărului de analfabeţi. La asta a dus politica înţeleaptă a tuturor guvernanţilor noştri de după 1989 în privinţa educaţiei şi învăţământului. Bineînţeles, suntem fruntaşi la analfabetism şi fiindcă miniştrii de resort n-au fost aleşi pe criteriul competenţei, ci din considerente politice.

Au abandonat şcoala mii de elevi, din cauza sărăciei familiilor din care provin. De altfel, cei mai mulţi dintre ei sunt din mediul rural, abandonează studiile gimnaziale şi se apucă de muncă, pentru a-şi ajuta părinţii. Statul n-a avut niciodată resurse pentru a susţine cu adevărat educaţia, învăţământul şi cultura. Rezultatul e că am ajuns pe locul 4 în Uniunea Europeană în privinţa abandonului şcolar, care la noi e de 17,4%, în timp ce media în UE e de 12,8%.

Aceste cifre sunt valabile pentru anul trecut. Statisticile pe anul acesta s-ar putea să fie mai bune: România, pe locul întâi la analfabeţi şi pe podium la abandon scolar. Aşteptăm cu încredere anul următor. De când ne dorim să fim şi noi pe locul întâi în Europa! Totuşi, trebuie să amintim cu îndreptăţită mândrie că suntem pe primul loc în ce priveşte numărul copiilor bolnavi de SIDA, ca urmare a grijii părinteşti a conducătorilor noştri.

Şi noile generaţii de şcolari poartă mai departe stindardul incompetenţei politicii duse de guvernanţi: dintr-un raport al UNICEF rezultă că aproape un sfert dintre preşcolari nu ajung la grădiniţă şi 8% dintre cei care au împlinit 6 ani nu se duc la şcoală. Nici 5% dintre elevi nu se mai duc la gimnaziu.

Prima zi de şcoală

Pe mine m-a dus mama la şcoală şi mi-a spus să fiu cuminte. N-am plâns după ea, ca alţi copii. Eram temător şi curios. De la părinţi auzisem multe lucruri bune despre şcoală. Cu două luni în urmă ne mutaserăm în cartier şi nu apucasem să-mi fac prea mulţi prieteni, aşa că nu cunoşteam pe nimeni. Desigur, nu conştientizam că abecedarul de pe banca în care mă aşezasem urma să fie al meu.

Învăţătoarea a spus cum o cheamă şi a strigat catalogul, ca să ne cunoască. A precizat la ce oră să venim a doua zi şi cu câte caiete, apoi ne-a spus că putem pleca. Aşa că mi-am luat abecedarul şi floarea de pe el şi am ajuns singur acasă. Pe atunci, manualele pe care le primeam erau nou-nouţe şi gratuite. Nu ştiu dacă părinţii mei plătiseră floarea, dar presupun că nu.

Ciclul primar în care la toate materiile aveam un singur dascăl, învăţătoarea, n-a fost prea vesel pentru mine. Acestă cucoană se numea Budeanu Florica, o cotoroanţă care mai avea puţin până la pensie, dar mie mi se părea foarte bătrână. Dintodeauna am avut conflicte cu ea, fiindcă nu acceptam să se răstească la mine.

Îmi spunea că sunt reacţionar. Nu ştiam ce înseamnă, dar presupuneam că e ceva rău. Nu putea fi ceva cu care să te lauzi părinţilor: “Ştiţi, azi învăţătoarea mi-a spus că sunt reacţionar”. Din clasa întâi până într-a patra mi-a strigat: “Reacţionarule!”. Mai prost e faptul că, bag sama, nici coana învăţătoare nu ştia ce înseamnă.

Încă din clasa a doua sau a treia, se lăuda că a avut mii de elevi pe care i-a învăţat carte. Spunea că şi Xulescu a fost eleva ei şi acum îi scrie. De Xulescu auziserăm şi noi, era o mândrie naţională, dar nu mai ştiu de ce, cânta, dansa ori aşa ceva. Adesea, scotea din geantă, chipurile, o scrisoare, din care ne citea cu intonaţie căutat emoţionantă: “Tovarăşă învăţătoare, vă mulţumesc fiindcă mi-aţi pus condeiul în mână şi m-aţi învăţat carte! Datorită dumneavoastră am ajuns omul de azi şi vă mulţumesc din suflet!”. Voi aţi făcut aşa ceva pentru învăţătoarea voastră?

Nu eram deloc impresionat de norocul care dăduse peste mine având-o ca învăţătoare şi am presupuneam că scria ea singură acele “scrisori”. Probabil, era o femeie singură şi acum o compătimesc. În tot cazul, mulţumită faptului că mi-a pus ea condeiul în mână, am fost un elev mediocru şi, ulterior, învăţam numai la materiile care îmi plăceau profesorii care le predau.

Abia în facultate am învăţat să învăţ. Cred că asta ar trebui să i se predea oricărui şcolar de clasa a cincea. Profesorul diriginte ar trebui s-o facă. Dar, în continuare, şi acum doar toceala e apreciată, conform modelului socialist sovietic. Sunt puţini profesori care îţi spun că trebuie să înveţi logic. Personal nu mi-a spus nimeni şi am aflat asta abia spre sfârşitul facultăţii.

Comments

comments

25 Comments

  1. cotos 17/09/2013
    • Javra 17/09/2013
  2. Jurnalul unei Eve 17/09/2013
    • Javra 17/09/2013
  3. Victor 17/09/2013
    • Javra 17/09/2013
      • Victor 17/09/2013
        • Javra 17/09/2013
  4. ioan cutitaru 17/09/2013
    • Javra 17/09/2013
      • ioan cutitaru 17/09/2013
  5. rogerescu 17/09/2013
    • Javra 17/09/2013
      • rogerescu 17/09/2013
        • Javra 17/09/2013
  6. rogerescu 17/09/2013
  7. elly weiss 18/09/2013
    • elly weiss 18/09/2013
      • Javra 18/09/2013
        • elly weiss 21/09/2013
  8. ioan cutitaru 18/09/2013
  9. Mihaela 19/09/2013
    • Javra 19/09/2013
  10. rogerescu 21/09/2013
    • Javra 21/09/2013

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Femeia perfectă e inteligentă!

Conform unui studiu, bărbaţii din România preferă femeile care arată bine, sunt inteligente şi au încredere în sine. Bărbaţii chestionaţi...

Pot avea mobilierul pe care l-am visat

Într-o dimineaţă m-am trezit cu un junghi sub omoplatul drept. Am coborât cu greutate din pat şi, după ce am...

Alte vorbe de spirit despre bărbaţi

Din când în când vă înfăţişez lumea şi diversele ei aspecte în viziunea oamenilor de spirit, care au formulat motto-uri,...

Close