Sunt multe cauze pentru care nu sunteţi mulţumiţi la locul vostru de muncă. Unora dintre voi nu le place ce trebuie să facă la serviciu, alţii sunteţi nemulţumiţi de şefi şi/sau colegi. Nu mai spun că parte dintre voi sunteţi negativişti, anxioşi din fire. Totuşi, există unele modalităţi de a începe să vă simţiţi mai bine la serviciu.
Specialiştii vă recomandă să fiţi optimişti şi mulţumiţi că, totuşi, aveţi un job, să fiţi blânzi faţă de greşelile voastre, ale colegilor de serviciu şi ale şefilor, să fiţi prietenoşi, să nu bârfiţi, dar să vă apăraţi drepturile şi să vă aşteptaţi oricând la orice schimbări, de orice natură. Vedeţi ce simplu e?
Un studiu complex efectuat pe un eşantion reprezentativ de câteva sute de americani arată că bărbaţii sunt mai fericiţi decât femeile la locul lor de muncă şi sunt mai bine plătiţi decât acestea, pentru acelaşi job. S-a ajuns la concluzia că bărbaţii sunt mai mulţumiţi la serviciu cu 67% decât femeile.
Trei sferturi dintre aceştia sunt mulţumiţi de faptul că reuşesc să se împartă bine între viaţa profesională şi cea personală. Venitul bărbatului fericit tipic este de 14.600 de dolari pe lună, având muncă de birou. Acesta are în medie 39 de ani, iar soţia lui lucrează ceva part-time, ca să se poată îngiji de un copil mic.
Cea mai nefericită persoană, şi la muncă, şi acasă, este o femeie celibatară de 42 de ani, care lucrează ca medic sau avocat şi câştigă cel mult 8.300 de dolari lunar. Se crede că femeile sunt la fel de active ca bărbaţii la locul de muncă, dar au mai multe responsabilitaţi familiale.
În tot cazul, în ultimul raport al Băncii Mondiale, forţa de muncă la nivel mondial e reprezentată în proporţie de 40% de femei, însă acestea deţin doar 1% din din averea existentă pe glob.
În România, salariul mediu net pe anul 2012 a fost de aproape 360 euro lunar. Vă rog să faceţi voi calculele aferente şi, indubitabil, o să ajungeţi la concluzia că cea mai fericită persoană medie din România are salariul mult mai mic decât cea mai nefericită americană. Astfel, vă puteţi explica de ce americanii nici nu se gândesc la o eventuală tombolă a vizelor de imigrare şi naturalizare în ţara noastră…
Desigur, americanii nu s-ar duce decât în vizită şi în Danemarca, Finlanda şi Norvegia, deşi acestea ocupă primele 3 locuri între cele mai fericite state din lume. Totuşi, în rândul celor mai nefericite ţări de pe glob nu figurează România, ci nişte ţări africane. Patria noastră se mândreşte cu locul 80 în lume, e drept, după Moldova, care e pe locul 75, şi Rusia, locul 76.
Vă reamintesc că SUA există de vreo 200 de ani, iar patria noastră mumă, de peste 2100 de ani. În România au fost 10 şefi de stat din 1947, când regalitatea a fost nevoită să abdice, iar în America, 45, inclusiv Trump. În SUA s-a estimat că lucrează în birouri peste 18 milioane de șefi furioși. Când vedem numărul ăsta, parcă nu mai suntem atât de nemulțumiți că lucrăm în România.
În tot cazul, ținând cont de aceste date, vă rog să calculaţi voi, prieteni, în cât timp Statele Unite vor fi în pericol să fie ajunse din urmă de România, cu condiţia ca acestea să bată pasul pe loc.
Sa fii optimist, bland, prietenos etc. Usor de spus! 🙂
Vezi? Asta spuneam şi eu…
Numai că, uneori, tare ţi-ar plăcea să-ţi strângi şeful de gât!
Cu prietenie şi optimism!
:))
Nu am sa apuc sa fac calcule s.a dar am sa spun clar si raspicat ca DA, sunt multumita! 🙂
Sincer, mă bucur pentru tine!
Categoric nu sunt multumita de jobul meu! Desi incerc sa fiu macar corecta daca nu constiincioasa, desi am si satisfactii profesionale, simt ca nu asta era menirea mea pe lume, as putea sa fac altceva mult mai bine si cu mult mai multa placere decat fac acum. Despre sefii, ce sa mai zic! Noroc ca sunt destul de mare ca sa nu fiu usor de calcat in picioare…Partea financiara e la nivelul piciorului broastei dar nici asta n-ar conta prea mult daca as face ceva cu pasiune.
Da, eşti într-o situaţie proastă: nu-ţi place ce faci şi câştigi puţin. Ai vrea să pleci de aici, dar iei, totuşi, lunar nişte bani şi nu-ţi vine să renunţi la ei. Nu-ţi rămâne decât să cauţi mai departe. Vei pleca atunci când vei avea o alterntivă mai bună. Succes!
Cred că aproximativ o lună jumate mi-am dat prima demisie din viața mea. Iar acum caut un job online, aș vrea să scriu articole pe bani sau ceva în direcția asta.
O să poţi câştiga nişte bănuţi.
Nu te aştepta la ceva spectaculos, fiindcă nu e cazul, cel puţin deocamdată. Prost e că blogul nu-ţi merge doar scriind advertoriale.
Succes!
Articolul asta al tau imi aduce aminte de o vorba celebra ce vine sa raspunda nemultumitilor de jobul lor, care la un moment dat se revolta si intreaba, dar noi ce drepturi avem aici? “Aveti dreptul de a munci!” Ce, nu e de ajuns? :))
Nu stiu, dar gandirea asta mi se pare de Africa secolului 18 sau 19…
Eu sunt vesnic nemultumita de serviciul meu, mai scris si pe blog asta si mereu ma trezesc cu oameni care imi sugereaza sa imi caut altceva, sa-mi dau demisia de parca un job se gaseste pe toate drumurile in ziua de azi. Din pacate peste tot exista avantaje si dezavantaje. Ceea ce nu stiu oamenii e ca eu de mica mi-am dorit acest job, l-am ales din pasiune si da, sunt si avantaje! Asta nu inseamna ca acolo curge lapte si miere, dar macar nu am un patron uracios care sa-mi stea toata ziua pe cap. 😀
În niciun caz să nu-ţi laşi serviciul, mai ales că-ţi place jobul!
Nu se găsesc locuri de muncă, aici ai perfectă dreptate.
Şi apoi, nu cred că există şefi buni. Dacă n-ar fi exigenţi, n-ar merge afacerea.
Trebuie să fii mai atentă la avantajele pe care le ai la serviciu.
Fii sigură, nu sunt de lepădat. Trebuie să fii mulţumită de jobul tău.
Alţii ar face gratis ce le place, ca hobby!
De ce a intrat commentul meu la moderare? :soc:
Habar n-am, sunt nişte ticăloşi!
Eu sunt multumita de serviciul meu si chiar mi-ar parea rau sa il pierd..cu toate ca uneori imi vine sa-mi iau jucariile si sa plec..
Te cred, toată lumea e stresată din cauza serviciului. Te sfătuiesc să nu-ţi laşi jobul într-un moment de furie. E foarte greu să găseşti ceva, dar să-ţi mai şi placă.
Eu o apreciez pe șefa mea, e genul de om care îmi doresc să ajung și eu în viitor. Și da, fac greșeli pentru că sunt încă în perioada de învățare și mă desumflu rapid, dar ea e constructivă și prientenoasă în criticile mele (de cele mai multe ori, pe bună dreptate.
Eşti norocoasă că cineva îţi arată ce trebuie să faci.
Şi şefa ta are noroc de o “elevă” silitoare.
Eu sunt mulțumită, sincer. Acum că aș vrea mai mult e partea a doua, dar mă descurc cu atât cât am.
Mă bucur că eşti mulţumită.
uhhh ce salarii …14k ..8k la noi nu s-a facut niciun studiu , de fapt la noi nu se poate face ca niciun roman nu este fericit la munca :))
Alţi comentatori spun că sunt mulţumiţi.
Desigur, e loc de mai bine, dar pentru unii e mulţumitor.
Care loc de muncă?
Mda, din păcate, nu eşti singurul în situaţia asta.
Daca analizam situatia din Romania, din punctul meu de vedere, pentru a fi fericit te legi de doua lucruri: leafa si conducerea.
Cum romanii nu pot fi schimbati, asta le este mentalitatea, singura solutie posibil de luat in calcul este sa creasca leafa.
Si da, sunt de parere ca romanii ar fi mult mai linistiti la locul de munca daca ar castiga triplu. Chiar daca muncesc mult, au sefi cretini si colegi barfitori.
Răzvan, pentru alţii poate că tu eşti colegul bâfitor.
Oricum, remarc faptul că un bărbat recunoaşte că şi bărbaţii bârfesc.
Desigur, un salariu mai mare ar fideliza lucrătorul.
De cand conteaza pentru tine parerile eronate ale celor din jurul tau?
Daca oamenii ar judeca totul prin prisma parerilor gresite pe care le au alti oameni vis-a-vis de cei dintai, viata ar fi plumb 🙂
Da, un plumb în ţeastă…
Nu contează foarte mult ce părere au alţii, numai că mi se pare interesant să văd şi alte puncte de vedere. Câteodată, lucurile văzute prin ochii altora îşi schimbă semnificaţia şi sunt convins că ştii la ce mă refer.
Mie-mi place foarte mult sa vad perspectivele altor mecanisme umane. Intotdeauna m-a fascinat modul in care trei oameni care privesc acelasi lucru/fenomen inteleg trei chestii diferite.
Pe mine viata m-a invatat ca este bine sa ma aplec exclusiv asupra parerii oamenilor pe care eu ii consider importanti. Suntem offtopic, dar cred ca suntem ok 🙂
Da, suntem oameni, deci suntem ciudaţi…
Relația mea cu locul de muncă este o relație pur comercială și tehnică. Adică, eu îmi vând timpul,a abilitățile și capacitățile mele contra unei sume de bani, totul fiind reglementat de un contract. Dacă se părțile se înțeleg și se respectă între ele atunci totul este în regulă. Până acum, de 11 ani, nu au fost probleme majore.Mă duc, îmi fac treaba, îmi iau banii.
E corect, ce-i drept, dar nu văd niciun pic de pasiune.
Dacă asta vrei şi asta ai, ce-ţi mai trebuie?
Pot sa intreb si eu ca Adelin?
Îmi pare rău, este o ştire tristă.
Înţelesesem că începuseşi să lucrezi la un nou loc de muncă.
S-a întâmplat ceva?