Cumpără-ți iarna un aparat de aer condiționat!

climatico-logoVărul meu, Vlad, e foarte prudent, fiind de părere că cel mai bine e să-ți faci vara sanie și iarna car. De curând m-a vizitat fiindcă știa că mi-am luat o instalație de climatizare, lucru pe care dorește să-l facă și el. Din capul locului, i-am spus că e bine să-ți cumperi iarna un aparat de aer condiționat, fiindcă e mai ieftin și nu ai mult de așteptat echipa care să-l monteze.

Ajuns la mine, Vlad m-a întrebat ce magazin de specialitate îi recomand.

– E bine să-ți iei și tu de unde mi-am cumpărat eu anul trecut cele două aparate de aer condiționat din casă, de la Climatico Line, o companie care se ocupă de lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat, dar și de proiectarea, comercializarea și instalarea sistemelor de aer condiționat, încălzire și ventilație pentru locuințe și spații industriale. Face și mentenanța lor periodică, asigură garanția echipamentelor comercializate și service-ul în perioada post-garanție.

– Aha! Și de ce ți-ai ales tu compania asta?

– Vlad, sunt cei mai buni din țară în acest domeniu! Reprezintă excelenţa pentru produsele și serviciile referitoare la climatizare. Personalul de la Climatico are experiență de peste 10 ani și satisface cerințele cele mai exigente. M-a mulțumit chiar și pe mine, care sunt foarte cusurgiu! Am fost fraier că am apelat la ei abia când erau peste 40 de grade Celsius la umbră…

– Nu te obliga nimeni să stai la umbră! Și cum comand?
Showroom_Climatico_Aer_Conditionat_1
– Personalul asigură suport telefonic și te poți duce la sediul companiei, în str. Gh. Ţiteica nr. 99, sector 2, București, unde o mare parte din produse sunt expuse în showroom. Vei fi îndrumat pentru alegerea produsului potrivit. Un alt motiv de a alege Climatico îl constituie faptul că e membru al Asociației Generale a Frigotehniștilor din România și al Asociației Române a Magazinelor Online.

– E bine de știut. Dar am de unde alege?

– Desigur! La Climatico găsești o gamă extrem de largă de aparate de aer condiționat având între 7000 și 24000 BTU, la prețuri convenabile.

– Dar ce înseamnă BTU?

– Sunt inițialele de la British Thermal Unit, o unitate de măsură pentru căldură.

– Așa o fi, dar mă interesează ce branduri găsesc la Climatico.

– Vlad, ei colaborează cu producători de renume mondial: Airwell, Ariston, Buderus, Chigo, Daikin, DeLonghi, Dyson, Fujitsu, General, Gree, Hitachi, Hokkaido, Inventor, LG, Mediclinics, Mitsubishi Electric, Nordstar, Osaka, Panasonic, Samsung, Sharp, Yamato, Whirlpool etc. Comandă de aici aer condiționat, fiindcă sunt multe promoții și beneficiezi de montaj profesional. Transportul e gratuit în toată țara.

Aer_Conditionat_Rezidential_Climatico

– Da, asta-i altă bilă albă pentru ei.

– Așa-i, dar înainte de a face comanda, ar fi util să citești ghidul practic pentru alegerea aparatului de aer condiționat potrivit, de pe site-ul magazinului. Stai să-l găsesc pe laptop! Uite, poți cumpăra și-n rate egale fără dobândă! Sunt produse excepționale, omule…

– Grozav, dar cum comand?

– Simplu și rapid, în 8 pași, pe care-i găsești pe site. În plus, beneficiezi și de niște discounturi.

– Care sunt?

– Climatico îți oferă discounturi pentru serviciile oferite, prin programul Eco Climatico. La instalarea noului sistem de aer condiționat, dacă e cazul, echipa Climatico de instalare va dezinstala si va prelua vechiul aparat. Toate costurile cad în sarcina companiei.

– Foarte frumos, dar nu-i cazul. Altceva?

– Uite, beneficiezi de extragaranția Climatico.ro, care asigură extinderea perioadei de acoperire a garanției cu 2 ani peste perioada de garanție standard, oferită de producători. Climatico.ro mai oferă și garanția Plus, care asigură extinderea perioadei de acoperire a garanției cu 1-2 ani. Acesta este un serviciu opțional, contra cost.

– Alte bile albe pentru Climatico.ro! Cum plătesc?

– Există o mulțime de metode de plată: cu cardul online, în avans prin virament bancar, la livrarea în București și județul Ilfov, ramburs oriunde în România, direct la curier, la livrarea comenzii… Alege!

– Mda, înțeleg de ce ești foarte mulțumit de compania asta și mi-o recomanzi: are lucrători pofesioniști, cu experiență, beneficiez de consiliere competentă, de un raport preț/calitate excelent, de o gamă largă de produse de calitate premium, am promoții, un sistem complex de garanție, livrare rapidă, transport gratuit în București, instalare cu o echipă de profesioniști, service post-garanție, metode de plată simple și rapide. Se ocupă de tot…

– Ehe, sunt și alte beneficii, vere, dar mă mărginesc să subliniez faptul că te poți lăuda întregii familii că ți-ai cumpărat un sistem de aer condiționat din același loc ca și mine!

– Păi dacă ei sunt cei mai buni din țară… Dar ce mai face compania asta minune?

– Climatico.ro oferă mai multe servicii: constatare service aparate de aer condiționat, ajustări montaj aparate aer condiționat pentru blocuri reabilitate, mentenanță sisteme de aer condiționat, montaj pentru aparate de aer condiționat cu kit de instalare inclus, montaj centrală termică murală, montaj boiler electric mural.

– E o companie ireproșabilă și oferă servicii complete. Mâine fac comandă, că la vară va fi din nou caniculă, ca anul trecut, când nu-mi venea să plec de la serviciu, unde aveam aer condiționat!

– Bine, dar vezi să nu faci ca fotbalistul ăla care a auzit la radio cum canicula a mai făcut două victime și a întrebat cine e criminala asta, Canicula,  și de ce nu-i arestată!1011440_576564235768179_666293751_n

O casă pentru liniştea şi siguranţa familiei

logo maconM-am săturat de igresie, de zgomotele vecinilor din bloc, de căldura neomenească din miezul verii, de frigul constant asigurat de RADET iarna şi de spectrul unui virtual cutremur devastator. După un consiliu familial, am ajuns la concluzia că trebuie să ne mutăm din bloc într-o casă numai a noastră, de la fundaţie până la acoperiş, o casă pentru liniştea şi siguranţa familiei.

Îl invitasem la mine pe vechiul meu amic, Mihai, care e inginer constructor, ca să-i cer sfatul. Cu banii obţinuţi pe apartament şi cu un împrumut, ar trebui să strângem bani pentru ridicarea unei vile pe locul unei case vechi moştenite de la bunicii mei.Sala_polivalenta_cluj-1024x688

Mă interesa cui trebuie să mă adresez şi cât timp va trebui să locuim cu chirie, până la finalizarea construcţiei. Mihai mă privea curios şi sorbea când şi când din cafeaua făcută de soţia mea, care se retrăsese împreună cu cei doi copii ai noştri în altă cameră. În cele din urmă, rosti:

– Din ce mi-ai spus, vreţi să beneficiaţi de un nou început…

– Da, omule! În primul rând, m-am săturat să aud ce fac vecinii. Unii vor să facă în apartament ce făceau în şopron: folosesc bormaşina, taie scânduri, îndreaptă cuie, copiii tropăie chirăind încă de la 6:30 dimineaţa… Unul îşi încerca motorul pentru barcă pe la 1 noaptea, iar la altul funcţiona maşina de spălat la 6 dimineaţa!

– Aha, asta-i casă de nebuni, observă Mihai.

– Eşti blând, numindu-i nebuni! S-au adunat toţi aici şi o să înnebunim şi noi! Plătesc energia electrică de nu-ţi vine să crezi, fiindcă ne trebuie aer condiţionat şi radiatoare. Şi toate zidurile care dau spre exterior au igrasie.

– Mda, spuse Mihai, trebuia ca pereţii să asigure protecţie împotriva temperaturilor extreme, dar când s-a construit blocul nu existau materialele de azi…polisano_Sibiu-1024x688

– Aşa o fi, dar vrem o căsuţă numai pentru noi: parter, un etaj şi mansardă locuibilă.

– Am înţeles că va fi construită pe locul vechii case a bunicilor tăi. Ştiu unde e.

– Ce firme de construcţii serioase cunoşti?

– Mai multe, dar eu îţi recomand firma Macon, fiindcă are peste 50 de ani vechime, deci o experienţă extraordinară. Sunt oameni serioşi acolo, fac prefabricate din beton şi BCA excelente la preţuri convenabile chiar şi pentru un zgârcit ca tine. Au mulţi clienţi…

– N-am auzit de nicio firmă, dar nici firmele de mine…

– Asta se poate remedia rapid. Macon a lansat CASA Plus, un sistem complet pentru realizarea zidăriei care conferă avantaje multiple. Blocurile de zidărie Macon asigură o protecţie foarte bună împotriva frigului datorită pierderilor reduse de căldură. Iar zidăria oferă protecţie şi împotriva pătrunderii căldurii în interior, vara.

– Înţeleg, însă cum stăm cu zgomotul?

birouri_Continental1-1024x688– Bine, n-o să te despartă de vecini doar un perete. Şi apoi, datorită suprafeţelor poroase şi a conţinutului său de aer, BCA-ul de la Macon sau Simcor e un bun absorbant al sunetului, atenuând zgomotele dintre încăperi, dar şi cele venite din exterior. În plus, blocurile nu sunt combustibile şi au un transfer termic redus de cealaltă parte a zidurilor. Şi asigură, în caz de incendiu, de la două până la şapte ore de securitate, timp în care îl poţi stinge sau pot fi salvate vieţile şi bunurile voastre…

– Parcă ai lucra la o agenţie de asigurări, Mişule…

Mihai nu mă băgă în seamă şi continuă:

– În ce priveşte consecinţele unui cutremur, acestea sunt limitate, blocurile Macon fiind fabricate dintr-un material foarte rezistent la compresiune. Având greutatea mai mică, forţa seismică va fi mai redusă.

– Habar n-am din ce e făcut BCA-ul…

– Din materiale indigene: var, nisip, ciment, gips şi apă, care pot fi reciclate, nu emană gaze periculoase şi, prin urmare, sunt prietenoase cu mediul.

– Aha! N-ar trebui să coste mult, Mişule…Spital TBC_Arad-1024x688

– Exact! Chiar şi tu, care te prinzi mai greu, îţi dai seama că, într-o casă făcută din asemenea materiale, utilităţile vor costa mai puţin.

– Da, Mişule, să-mi notez firma: Macon. O să-mi facă o casă mai arătoasă şi mai deşteaptă decât tine! Iar ţie să-ţi facă ceva Anton, cu al său beton, de la Macon!

Când viaţa înseamnă alergătură, îţi trebuie o armă secretă

rexona-logoO să vă povestesc ce fac într-o zi obişnuită. Trebuie să fiu activă, natura serviciului mi-o cere, iar o femeie trebuie să fie şi la cratiţă, să facă şi menajul şi să-şi educe copilul. Tot alerg, iar dacă ar fi să rezum într-un cuvânt viaţa mea, acesta ar fi alergătură. Şi, pentru a rezista, apelez la arma mea secretă.

Nu mă plâng, sincer îmi place ceea ce sunt şi ceea ce fac. Dacă ar fi să vă prezint o zi din viaţa mea, ar trebui să încep cu începutul. Vă voi spune însă încheierea ei: adorm în faţa televizorului, în braţele soţului meu. Fiul nostru doarme de ceva timp şi atunci simt că mă pot linişti. Mi-am făcut datoria de lucrătoare, soţie şi mamă şi parcă ies din priză.

Sunt frântă, dar mulţumită, chiar dacă aproape niciodată nu apuc să văd un episod întreg din telenovela mea preferată. Adesea soţul meu mă dezmiardă, spunându-mi: „Frumuşica, închide guriţa şi deschide ochişorii, că acum se termină filmul!”. Alteori mă ridică de pe canapeaua din living şi vrea să mă ducă în braţe în dormitor, spunându-mi: „Gata, acum mergem la nani!”. Dar eu mă trezesc şi protestez: „Nu, că-i interesant la televizor”. Sunt clipele dulci ale zilei.

Ceea ce am făcut până atunci a devenit deja rutină. Îi închid gura cu ciudă ceasului deşteptător, fac un duş rapid, timp în care apa pentru cafea fierbe, folosesc arma mea secretă, un anumit spray care îmi oferă prospeţime întreaga zi, termin cafeaua, pregătesc micul dejun pentru băieţii mei, beau cafeaua în fugă, pierd câteva minute ca să mă machiez, îi pup ce cei doi băieţi şi ies repejor pe uşă.Rexona-banner_tcm244-408568

În autobuz, constat că semenii mei ar trebui să folosească mai des săpun şi deodorante, să se comporte civilizat şi să înveţe limba română. Şi când înjură RATB-ul, unii fac geşeli gramaticale! Oi fi eu prea critică, dar duhoarea din mijloacele de transport în comun mi se pare irespirabilă, iar grosolănia şi incultura mă ucid. La toate astea se adaugă aglomeraţia şi lipsa aerului condiţionat.

Lucrez în domeniul imobiliar. Asta înseamnă să văd zilnic zeci de case în faza de proiect, la birou, să fac recepţia uneia la faţa locului, să discut în contradictoriu cu şeful de şantier, să ajung în celălalt capăt al oraşului împreună cu un client care vrea să cumpere un apartament sau un teren, să negociez termenii contractuali ai tranzacţiei etc.

La birou nu stau decât vreo oră, timp în care am şi contactat telefonic câteva persoane. Restul timpului presupune multă alergătură. Aproape 8 ore sunt în picioare, îmbrăcată office, indiferent că în perioada asta sunt temperaturi toride. După ce se încheie ziua de lucru, trebuie să redevin gospodină şi mamă.Infopgraphic_rexona_v5_medium

Fac cumpărături (până şi la piaţă negociez preţul!), iar când ajung acasă, mă prăbuşesc pe un fotoliu, dar trebuie să mă schimb. E minunat să descalţ pantofii şi să-mi iau papucii. Fac un duş rapid, încercând să mă relaxez. Dar îmi aud băieţii intrând în casă şi mă grăbesc în bucătărie. Le servesc masa şi ciugulesc şi eu câte ceva. Nu ţin neapărat la siluetă, dar, pe căldura asta, numai de mâncare n-am poftă.

Urmează o repriză de şmotru: dau cu aspiratorul, antrenându-mi băieţelul la mişcare, cu care mă joc de-a trenuleţul şi cu care dansez în timp ce dau cu mopul. E mica mea plăcere, să mă joc cu copilul în timp ce fac treabă. Soţul meu spală vasele şi duce gunoiul. Atunci îmi aduc aminte că trebuie să spăl nişte rufe. Maşina de spălat are tendinţa s-o ia din loc şi trebuie să mă lupt cu ea, să rămână unde trebuie, în timp ce mă joc şi eu lego sau Piticot cu piticul meu.

Pe la 9 seara, în fine, mă pot întinde pe canapea. Dar mă ridic iute: soţul meu se dovedeşte a fi din nou inabil în arta conversaţiei, iar copilul vrea ba un pahar cu lapte, ba să meargă la baie, ba să audă o poveste, orice, numai să nu se culce. Atunci intervin eu decisiv. Îmi iau puiul în braţe, să se liniştească, ţinând lumina stinsă. Uneori, adorm, iar soţul meu se pomeneşte cu el în living şi-l întreabă: „Gata, ai culcat-o pe mama?”… Dar, de obicei, băieţelul adoarme şi eu mă târăsc în faţa televizorului, să văd ce a mai rămas din telenovelă.Rexona Stress Control

A doua zi, urmează s-o iau de la capăt şi ar trebui să dorm, dar soţul meu se minunează de cât de bine miros. Mă întreabă cu ce mi-am dat de sunt atât de apetisantă. Habar n-are de arma mea secretă, pe nume Rexona. După prea puţin timp, ceasul deşteptător sună şi din nou îi închid gura, promiţându-mi că într-o zi, într-o foarte bună zi, îl voi arunca pe fereastră.

E timpul să vă spun câte ceva despre arma mea secretă. Până acum, dintre toate deodorantele pe care le-am folosit, Rexona Stress Control e singurul care îmi dă mereu impresia de prospeţime, ceea ce îl face să fie cel mai potrivit pentru sezonul estival. Iar dacă e perfect pentru o zi întreagă de vară fierbinte, înseamnă că e ideal pentru tot anul. De aceea a devenit preferatul meu.

Fie că doresc varianta spray, stick sau roll-on, deodorantul Rexona Stress Control îmi oferă prospeţime în orice situaţie, folosind tehnologia MotionSense, unică pe glob. Milioane de microcapsule se activează de fiecare dată când mă mişc, iar eu mă bucur de o senzaţie de prospeţime îndelungată. Cu cât fac mai multă mişcare, cu atât se eliberează mai multă prospeţime. E grozav!

Numărul unu mondial în soluţii de climatizare

1359613898227Toma, un vechi prieten, s-a întors din Germania şi mi-a făcut o vizită. Caloriferele mele erau reci, deşi erau deschise la maxim. Se repara vreo conductă sau vreo pompă. Nu aveam apă caldă şi nici încălzire. Soluţia a fost să-mi invit oapetele în bucătărie, unde pusesem ceinicul pe foc, ca să fac un ceai. Cu ocazia asta am aflat cine e numărul unu mondial în soluţii de climatizare.

Toma are o firmă româno-germană şi trebuise să rezolve o problemă împreună cu partenerul său neamţ din Munchen. Cum îi este frică de zborul cu avionul, fusese nevoit să şofeze. După ce mi-a povestit cum a rezolvat o chestiune delicată, Toma îşi aprinse o ţigară şi sorbi din ceaiul verde pregătit.

– Simţi imediat că intri în România, îmi spuse el. Dacă prin Germania şi Ungaria era vreme la fel de proastă ca şi la noi, am putut rula cu o viteză acceptabilă, fiindcă drumurile sunt bine curăţate de zăpadă. Doar într-un oraş unguresc am văzut că un automobil derapase într-un şanţ, din cauza vitezei prea mari. Şi avea număr de Cluj…

– Mda, acum îmi vei ridica în slăvi civilizaţia de aiurea, observai eu.

– Mai toată Europa are infrastructură mai bună ca noi. Uite, vin dintr-un birou nemţesc cu o climatizare extraordinară şi intru într-un bloc în care nu funcţionează încălzirea! Şi sunt convins că aşa-i pe toată strada ta, dacă nu în întreg cartierul.

daikin1– Da, Tomiţă, tot ce-i străin e ieftin şi bun, iar lucrurile româneşti sunt scumpe şi proaste! Asta vrei să spui?

– N-aş fi aşa dur, dar nu eşti departe de adevăr. Ştii la ce-i batem noi pe nemţi şi nu numai? La mâncare! Păi noi avem mâncare bună, mă băiete! Ştii ce mănâncă de obicei Horst, partenerul meu? Cârnaţi cu cartofi prăjiţi şi bea bere. Cică ăla-i ospăţ!

– Şi la ce spuneai că ne bat nemţii? La climatizare? Acum, la mine e o situaţie specială, de obicei e destulă căldură. Ori am şi eu aer condiţionat, dar niciodată n-am ştiut să-i folosesc funcţia de încălzire…

– Cred. Şi apoi tu ai două aparate vechi, care consumă de te arde la buzunar. Aerul condiţionat înseamnă mai mult decât răcirea aerului, omule. Trebuie să ofere echilibrul perfect între temperatură, aer proaspăt, umiditate, ba chiar şi purificarea aerului, pentru a avea un confort ideal indiferent de anotimp. Dar preţul energiei electrice tot creşte, aşa că aparatele de aer condiţionat trebuie să aibă o eficienţă superioară.

– Păi şi la noi sunt aparate de aer condiţionat foarte bune, replicai eu, sorbind din cana de ceai.

– Da, dar nu ce ai tu acum. Horst are şi la birou, şi acasă câte un sistem cu pompă de căldură pentru aer condiţionat de la Daikin, care oferă o soluţie multifuncţională, pentru o eficacitate şi o eficienţă energetică excelente, introducând Nexura.daikinnew

– Nexura de la Daikin?

– Da, omule, Daikin e numărul unu mondial în soluţii de climatizare. Oferă confortul termic ideal şi rezidenţial, şi comercial, şi industrial. Adică tot ce ai nevoie: răcire şi încălzire cu aer condiționat, apă caldă menajeră, ventilație și purificarea aerului. Panoul frontal al unităţii interioare Nexura încălzeşte ca şi un radiator. Răspândeşte căldură radiantă şi ai o senzaţie minunată de aer cald care te înconjoară. Trebuie doar să apeşi pe butonul radiant de la telecomandă. E şi estetic: unităţile interioare Daikin au fost premiate. Există o gamă largă de unităţi de perete, de pardoseală şi necarcasate de plafon fals…

– Aha, deci adecvate oricărui spaţiu. Aşa o fi, Tomiţă, dar tot ce-i foarte bun e şi foarte scump…

– Nu fi aşa sigur! Sistemul de climatizare Daikin Nexura oferă stil, performanţă şi versatilitate superioare. Şi e extrem de silenţios. Eşti lângă el şi nu-l auză în funcţionare! În plus, asigură costuri cu energia mai scăzute. Deci vei consuma energie electrică mai puţină, cu o eficienţă mai ridicată.

– Adică, în timp, îmi scot banii. Dar tu ai un sistem Daikin acasă?

– Deocamdată, nu, dar după ce l-am văzut în funcţiune, voi avea şi acasă, şi la birou, fiindcă a ajuns şi-n România. O să am şi eu un confort perfect…wall

Recomandările săptămânii

caine la laptop 1M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări care au apărut în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

George Iacob ne arată o imagine de coşmar a viitorului din cauza mineritului la Roşia Montană: „România, unde investitorii plănuiesc un proiect important de minerit la Roşia Montană pe baza de cianuri, descrie perfect distopia, un concept care descrie o viziune de coşmar asupra viitorului Europei… Roşia Montană Gold Corporation, un fond de investiţii off-shore, a promis românilor mii de locuri de muncă, miliarde de dolari colectaţi din impozite şi ‘protecţia mediului’.

Realitatea, scrie Wolfe-Murray, este că 3 sate vor fi distruse, alături de 4 munţi, şi că va fi construit un rezervor masiv de 214 milioane de tone de deseuri de cianură, în cel mai mare proiect de acest fel care s-a încercat vreodată în Europa. Râurile şi apele subterane din regiune, inclusiv Dunărea, pot fi otrăvite şi doar aproximativ 200 de locuri de muncă vor fi create, susţine autorul… Actualul guvern român încearcă să saboteze scepticii prin rescrierea Legii minelor, permiţând astfel companiilor cu licenţe de exploatare să confişte orice teren le place”.

Dana Fodor Mateescu ne spune ce se întâmplă atunci când soarta se joacă: “Au fost odată două fete, de aceeași vârstă. Una se numea Coca, alta Mădălina. Se cunoșteau de mici, s-au jucat adeseori împreună în fața curții, căci locuiau pe aceeași stradă din București…

Coca era urâtă cu draci… Pe cât era de nasoală, pe atâta era de îngâmfată și de rea. Fura jucăriile altora, mințea, scuipa, vorbea urât… Mădălina era un înger blond, cu ochi albaștri și piele fină, de domniță. Părinții ei erau persoane educate… Boccia de Coca provenea dintr-o familie de mitocani sadea, la prima generație încălțați, scandalagii, bețivi”.

Una dintre fete are noroc şi devine ceea ce îşi dorea, iar cealaltă are ghinion. Şi, exact ca-n viaţă, soarta se joacă…

Chinezu scrie unul dintre cele mai inspirate materiale ale sale din ultima vreme şi mărturiseşte că e doar un blogger bătrân şi atât, accesul de modestie fiindu-i cauzat de întâlnirea cu un titan: “Să vă spun că am plâns la concertul lui Roger Waters? Nu pot face asta, vă daţi seama, cine ştie ce aţi crede despre mine…

Să vă spun că mi-e o ciudă imensă că am crezut că merg doar la un concert şi că am înţeles, undeva pe la jumătatea magiei, că am venit, de fapt, la o întâlnire cu mine însumi? Că m-am enervat teribil că mă las să simt astfel de lucruri, că sunt atât de slab şi de nevolnic încât un bătrânel genial de 70 de ani să mă arunce fără drept de apel în ceea ce nu credeam că o să simt la doar un concert? Nu pot face asta, vă daţi seama, cine ştie ce aţi crede despre mine…”.

Ruxandra întocmeşte o statistică anuală a tentativelor unui cuplu de a face dragoste: „Iubita mea, în anul care a trecut, am avut 365 de tentative de a face dragoste cu tine, din care am reuşit de 36 de ori… Iată lista cu motivele pentru care nu am avut mai mult succes: …17 ori pentru că-ţi era teamă că trezim copilul… 12 ori pentru că era ziua critică din lună… 5 ori pentru că nu vroiai să-ţi ciufuleşti noua coafură… Din cele 36 de reuşite rezultatul nu a fost satisfăcător: 6 ori pentru că stăteai pur şi simplu întinsă… 8 ori pentru că îmi aminteai că sunt găuri în stratul de ozon…

Iubitul meu, am senzaţia că încurci puţin lucrurile. Iată motivele pentru care n-ai fost în stare de mai mult decât ţi-a reuşit: …5 ori pentru că ai venit beat şi te-ai dat la pisică… 33 ori pentru că ai terminat prea repede… 98 ori pentru că n-ai avut timp deoarece trebuia să te uiţi la meci… Iar când am fost împreună şi stăteam întinsă nemişcată, era din cauză că m-ai confundat cu cearşaful. Şi nu despre stratul de ozon vorbeam, ci te întrebam cum ţi-ar plăcea mai mult, pe la spate sau în genunchi”.

Răzvan Ianculescu ne arată cum nu se agaţă o necunoscută în metrou: “Fericit că am prins loc liber în metrou mă așez ușor. Mă încearcă un sentiment de vinovăție pentru că eu stau pe scaun, iar în jurul meu sunt atâtea reprezentante ale sexului frumos care stau în picioare… Iată prima necunoscută care mă roagă cu sfială să-i cedez locul… O privesc în ochi zâmbind și îi adresez un Vă rog plin de respect. Ea-mi mulțumește în șoaptă și-mi întoarce zâmbetul așezându-se…

Îi arunc o privire pe furiș și văd astfel că ea scoate din poșetă un postit galben și un pix metalic. Se uită zâmbind senin la mine și mâzgălește ceva pe hârtie. Mi-o întinde discret, iar eu dau drumul barei pentru a luat bilețelul, introducându-l la fel de discret în buzunarul din dreapta”.

Adelinailiescu face o dizertaţie amuzantă pe tema timp şi timpuri: “În urmă cu patru zile termometrul arăta 28 de grade şi circulam cu aerul condiţionat pornit. Azi termometrul arată 13 grade şi am circulat cu încălzirea pornită… Nu mai ştii unde să te uiţi, la termometru sau la calendar? Ceva parcă nu se încadrează în peisaj. O zi umblu în şlapi, a doua zi, în papucii îmblăniţi… Cât de repede să mă mai adaptez şi eu?

Umblă vorba-n târg că s-ar fi schimbat vibraţia planetei, că timpul se condensează… Acu înfloresc ghioceii, acu cad frunzele; acu intri în clasa pregătitoare, acu te aşezi la coada pentru şomaj; acu te fâţâi pe tocuri de 12 centimetri, acu te sprijini în baston de 112 centimetri!… Dacă-l prind pe ăla de fură timp, jar mănâncă! Ori îl leg de stâlpul porţii şi-l las noaptea afară, la 8-9 grade numai în budigăi şi-i zic: ‘Mucles, nu te văita, că suntem în august!’ ori îl pun să asculte melodia aia cu Opriţi timpul, nu se-ntoarce niciodată”.

S-au inaugurat cu fast nişte coşuri de gunoi!

coş gunoiCei pe care i-am ales în fruntea obştei au o neostoită poftă de a inaugura ceva cu fast: o stradă, un parc, un tunel, un pasaj, o casă memorială, un spital, un stadion, o casă de cultură, un drum naţional etc, etc. În spatele acestor acţiuni se află aviditatea de a fi în centrul atenţiei, de a-şi face reclamă. Mai toţi aleşii nu ştiu ce să mai facă pentru a ieşi din anonimat. Alegătorii trebuie să-i vadă, să vorbească despre ei şi faptele lor. Şi când n-au ce inaugura, inventează. Astfel se ajunge la aberaţii ca inaugurarea unui lift într-un spital, cu televiziunile de faţă, a unui closet public sau a unor coşuri de gunoi.

La începutul acestei săptămâni, primarul Dorel Coica şi alte oficialităţi ale oraşului Satu Mare au inaugurat cu fast ultima lor invenţie, născută din grija nemărginită faţă de cetăţeni, desigur, 10 coşuri de gunoi metalice, amplasate într-un parc. Pentru această creaţie de inegalabilă măiestrie, primăria a cheltuit cu cap 3000 de lei. Deci un coş de gunoi costă 300 de lei, cât pensia mătuşii mele.

Primarul prezintă altfel lucrurile: “De ce naiba să inaugurăm un coş de gunoi? Am fost să inaugurăm un loc de joacă pentru copii şi, în drumul nostru, ne-am oprit în Parcul Soarelui unde am implementat un nou model de coşuri”. Toate ca toate, dar acţiunea asta, după ce a fost alertată presa, e sublimă. N-aţi fi crezut niciodată că nişte coşuri de gunoi pot fi implementate, nu-i aşa? De-aia nu sunteţi primari!

“Cele portocalii, de plastic, care au umplut tot oraşul, sunt uşor degradabile. Vine un karatist şi pe ăsta de plastic l-a făcut ţăndări. Acestea sunt metalice, mai rezistente, au şi un spaţiu pentru scrumieră şi sunt inscripţionate cu însemnele primăriei, să nu poată fi furate şi duse la fier vechi”, şi-a lăudat primarul exponatele.

Cică-i vorba despre un experiment. Edilii vor să vadă reacţia cetăţenilor. Adicătelea feedback-ul, cum ar veni. În cazul în care vor fi mulţumiţi, vor arunca gunoiul în ele cu zâmbetul pe buze şi nu le va trece prin cap să le fure. Ei bine, atunci coşurile metalice vor apărea în întreaga urbe. În caz contrar, cele din plastic vor rămâne la putere.

Bineînţeles, aceasta nu este prima inaugurare absurdă cu iz electoral. În primăvară, autorităţile din Suceava au inaugurat liftul unui spital din Gura Humorului. Acea acţiune a fost mai cu ştaif: un sobor de preoţi a sfinţit maşinăria.

Acum două luni, în dulcele târg al Ieşilor, a fost inaugurat cu tam-tam un tramvai civilizat şi sofisticat, o minune a tehnologiei, cu aer condiţionat, desigur. După lansarea pe şine, a rămas în depou, fiindcă în întreg oraşul plus împrejurimile nu s-a aflat niciun vatman care să fie capabil să strunească năzdrăvănia.

Aşteptăm cu interes următoarele acţiuni prin care să-şi facă propagandă autorităţile centrale şi locale. Propun un concurs la nivel naţional: cea mai tâmpită inaugurare pe care o poate născoci mintea febrilă a unor edili. Câştigătorii vor fi recompensaţi de către electori cu realegerea lor în funcţii, fiindcă îi merităm: tot noi i-am ales. Bravos, naţiune!

Acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.

Aer condiţionat, pro şi contra

aer_conditionat_NEO_ACN-12ASHA-500x500Am auzit diverse luări de poziţie pro şi contra folosirii aparatelor de aer condiţionat. În principiu, medicii n-au nimic împotriva lor. Totuşi, ei ne sfătuiesc să ne amintim că există o măsură în toate. În primul rând, e bine ca fluxul de aer să nu cadă direct asupra noastră. Apoi, se recomandă ca temperatura fixată a aparatului de condiţionat să fie undeva între 21 şi 26 de grade Celsius. Şi, nu în ultimul rând, să fim atenţi la şocul termic pe care l-ar resimţi corpul nostru atunci când ieşim afară, de la 20 şi ceva de grade, la peste 40 de grade Celsius.

Sunt destule persoane care cred că se vor simţi mai confortabil, cu cât aparatul de aer condiţionat va funcţiona mai mult timp. Dar acesta le provoacă mari neplăceri celor care au probleme cu sinusurile şi agravează efectele unor boli ca artrite şi nevrite. De asemenea, în aparatele de aer condiţionat există microorganisme care ne provoacă unele probleme respiratorii grave, iar prin intermediul aerului condiţionat, se pot răspândi unele boli, cum ar fi cea a legionarului.

Am suferit eu însumi de această boală a legionarului. Pe scurt, e cumplită! În detaliu, aveam cumplite dureri de cap, nu prea puteam sta în picioare, n-aveam deloc energie, în schimb aveam febră mare. Mai aveam puţin şi începeam să aiurez. De asemenea, îmi venea să vomit şi totuşi simţeam că vărsând aş elimina apă din organism şi mi-ar fi mai rău.

Oricum, mă durea tot corpul, dar mai acut partea lui superioară. Ulterior am aflat că am avut o penumonie cauzată de bacteria Legionella. Aceasta s-ar dezvolta în condiţii de căldură şi umiditate specifice unui aparat de aer condiţionat. Uneori, poate fi fatală. Aşa că de asta am un dinte împotriva aerului condiţionat. Nu mai spun că unele unităţi sunt enervant de zgomotoase.

Asta nu înseamnă că vreau să vă determin să nu vă achiziţionaţi aer condiţionat. Ba dimpotrivă, fiindcă folosirea unui astfel de aparat are nişte avantaje certe. De exemplu, măreşte semnificativ nivelului de confort, ceea ce duce la îmbunătăţirea performanţelor profesionale. Conducătorii cu scaun la cap oferă cele mai bune condiţii angajaţilor săi.

Dacă temperatura mediului ambiant e optimă, nu ne deshidratăm, fiindcă transpirăm mai puţin. De asemenea, dacă aparatul de aer condiţionat e curat, ar trebui să excludă prezenţa unor factori alergeni, ca polenul. Mai sunt şi alte avantaje, dar mă rezum să vă îndemn să vă luaţi un aparat de aer condiţionat şi să aveţi în locuinţă o umiditate de 60-70%. Eu însumi mi-am cumpărat un aparat de aer condiţionat de pe site-ul www.s-i.ro.

Lasă, că n-o să mor în zece zile!

poza_3384Întotdeauna mi-a plăcut să mă întorc în locurile în care m-am simţit bine. A fost o perioadă de câţiva ani în care mergeam în fiecare vară pe litoral, la Costineşti, unde trăgeam la aceeşi gazdă. Îmi programam sosirea telefonic. Trecusem prin toate camerele pentru oaspeţi pe care le avea. Ştiam care era încăperea în care patul era deja prea vechi, iar arcurile din saltea mai aveau puţin şi ieşeau afară. Şi chiar dacă urma că dorm în acel pat, nu făceam nazuri. Îmi spuneam: “Lasă, că n-o să mor în 10 zile cât stau acolo!”

Exista un closet turcesc foarte incomod. Practic, era o gaură în pământ. În cabină era un piron înfipt într-unul din stâlpi, plasat strategic, de care te puteai apuca pentru a te ridica de pe vine. Într-o zi, când mă grăbeam eu prin curte, spre budă, gazda m-a întrebat ce s-a întâmplat. I-am aruncat peste umăr, grăbit: „Chemarea cuiului!” şi am intrat înăuntru. De atunci, ani la rând, asta era denumirea generică pentru budă.

Gazda avea o grădină mare, în care cultiva diverse legume şi fructe, pe care gazda le vindea în piaţă: roşii, ardei, castraveţi, pepeni verzi şi galbeni, struguri etc. Ţin minte că într-o seară stăteam de vorbă cu gazda, la o cafea. Îşi curăţa arma de vânătoare şi-mi explica pentru ce era potrivită fiecare încărcătură de alice. De obicei, vâna raţe şi porumbei.

Omul legii a ajuns la locul faptei înaintea hoţului!

Atunci a venit de la serviciu naşul gazdei, şeful de post al miliţiei din acea vreme. Ni s-a alăturat şi miliţianul, un individ masiv şi cam pântecos, pe care plesnea uniforma. Mă pregăteam să-mi iau cana cu cafea şi ţigările, să-i las să vorbească netulburaţi, când m-a întrerupt fiul gazdei, care striga ca un apucat.

Gazda s-a repezit în grădină, de unde veneau strigătele. Se înnoptase bine deja. Eu şi miliţianul doar ne-am ridicat în picioare. În scurt timp au ieşit la lumină gazda şi fiul, care târau după ei un adolescent de vreo 16-17 ani, venit la furat de pepeni. Hoţul, când l-a văzut pe miliţian, a îngălbenit. Mă gândeam ce-i în mintea lui: “Mă, ăştia au chemat miliţia, înainte ca eu să intru în grădina lor?!”

Tânărul a spus mai întâi că voia să-şi facă nevoile. Fiul gazdei l-a repezit, spunând că l-a văzut alegându-şi un pepene, pe care îl ciocănea. În cele din urmă, a recunoscut că voia să fure un pepene. Gazda i-a dat o palmă peste ceafă şi un şut în fund, iar hoţul a scăpat cu atât. Tot timpul acesta, nici eu, nici miliţianul n-am scos un cuvânt.

Gazda şi-a trimis fiul să aducă din grădină exact pepenele pe care voia individul să-l fure. Când l-am văzut apărând cu ditai pepenele de mare, pe care cu greu îl căra, pe noi toţi ne-a apucat râsul: cum îşi închipuise hoţul că putea fugi cu prada în braţe?! În tot cazul, în seara aceea am mâncat o felie mare de pene cu miezul roşu, însiropat. Deşi era cam cald, era foarte dulce şi acum mi-a lăsat gura apă, în timp ce scriu.

A trecut revoluţia şi, după câţiva ani, mi-am reluat obiceiul de a merge la mare. Prietena mea actuală, căreia îi povestisem despre Costineşti, mi-a spus cu seriozitate: „Pe mine să nu mă poza_3385duci la chemarea cuiului!” În schimb, anul trecut, ne-am dus la hotelul Sulina din Neptun Olimp, unde ne-am simţit excelent. Vrem ca în vara asta să mergem pe litoral tot acolo. Există piscină şi parcare, iar camerele au mobilier nou, televizor, aer condiţionat, baie cu duş, balcon. Ne vom odihni de minune.

Sursa imagini: Booking Expert

Vezi că te bate soarele în cap!

copetina-bunaAm un prieten care vrea să-şi deschidă un magazin de îmbrăcăminte. Şi-a găsit un local potrivit, pe care l-a amenajat şi a început să-l aprovizioneze cu marfă. M-a invitat să-i văd magazinul cu puţin timp înainte deschidere. Era în faţa lui şi se uita cum fusese instalată firma. În spaţiul de lângă uşă, în care urma să fie vitrina, era chiar vitrinierul, care muta nişte manechine de colo, colo. Era asudat şi roşu la faţă. George i-a strigat: „Vezi că te bate soarele în cap!” şi i-a spus să se adăpostească puţin la umbră.

Am intrat şi noi. Deşi era abia sfârşitul lui mai, erau peste 30 de grade Celsius afară şi aerul devenise irespirabil. George m-a condus în biroul lui, undeva în spate. Ne-am aşezat, m-a servit cu un suc rece, pe care l-a scos dintr-un mic frigider şi l-a chemat şi pe vitrinier, să-şi ia un pahar. Acesta l-a băut pe nerăsuflate, şi-a umplut din nou paharul şi a dispărut. George şi-a dat jos şapca din cap şi a început să-şi spună nemulţumirile.

Angajarea personalului am înţeles că i-a luat mai mult timp decât spera, fiindcă primise puţine CV-uri, iar dintre oamenii pe care i-a chemat la interviu, puţini s-au dovedit a avea experienţă. Personalul era majoritar feminin şi se gândea că, pe de-o parte e bine, femeile fiind mai potrivite pentru munca cu oamenii. Pe de altă parte, spunea el, o femeie poate rămâne însărcinată şi trebuie înlocuită cu o vânzătoare la fel de bună.

De asemenea, avusese probleme cu stabilirea chiriei, care mi s-a părut enormă, sincer să fiu. În plus, trebuise să schimbe întreaga instalaţie electrică, atunci când muncitorii încercaseră să vadă cum funcţionează aparatul de aer condiţionat pe care tocmai îl montaseră. Acum spunea că trebuie terminată vitrina şi caută o copertină.

– Vezi bine că se decolorează marfa din vitrină, îmi spuse George, scărpinându-se în cap. Şi apoi, dacă există o copertină şi plouă afară, sub ea se adăpostesc trecătorii. Se uită în vitrină, unii intră şi poate chiar cumpără ceva.

– Aşa, şi ai căutat pe net copertine, sau ţii laptopul ăsta doar de decor? Merge, are baterie? Ai internet, da? Dă-i drumul şi lasă-mă să caut eu! Uite, pe http://www.scharx.ro/Copertine.html găseşti tot ce vrei. Preţurile nu sunt de speriat, ba dimpotrivă. Georgică, fără mine, nu deschideai până la sfârşitul verii!

– Mda, văd că şi pe tine te-a bătut soarele-n cap…

Plec în concediu şi la mare, şi la munte!

hotel-grand-eforie-id192_01_hotelgrandPrietenei mele i s-a pus pata să mergem şi la mare, şi la munte, într-un concediu de 5 zile! În numai 5 zile, urmează să parcurgem sute de kilometri cu automobilul meu, fiindcă, vezi bine, litoralul nu putea fi la poalele munţilor. E drept, vă urca şi ea la volan. Îi place să şofeze la drum întins, nu în aglomeraţia din Bucureşti. I-am mai spus, ea e şofer de duminică. Sau de concediu. Mi-a replicat că şofer sunt eu, ea o doamnă conducător auto. I-auzi brâu’!

La 50 de grade Celsius, într-o cutie de conserve (cel puţin atât se face temperatura în maşină), mie nu-mi prea vine nici să respir, dar să şofez. Parcă mi se lichefiază creierul, cu gânduri cu tot. Noroc că există aer condiţionat. Dar parcă prea au dat căldurile peste noi, deodată, aşa… În 10 zile, de la vânt, ploaie şi vreme de toamnă, s-a făcut temperatură de plajă, ca de concediu. De asta vrea Alice să mergem şi pe litoral, şi la munte, unde cică-i bronzul mai sănătos. Personal, n-am auzit niciodată de bronz bolnav. Vă daţi seama cum arată un bronz în comă? Sau măcar cu reumatism? Nici eu, dar mă rog…

O să mergem însoţiţi de sora mea, bărbatul ei şi nepoţelul meu, Ionuţ, care are doar câteva luni. Eu am şi întrebat-o pe Mădălina, soră-mea, dacă nu-i va fi greu lui Ionuţ, fiul ei, să suporte două călătorii lungi la distanţă de doar câteva zile. Aici, le-am pus pe gânduri pe doamnele din viaţa mea. Şi s-au retras  în bucătărie, cu laptopul după ele, la o cafea, că tot sunt bune prietene, şi au pus ţara la cale, în timp ce Viorel, cumnatul meu, şi cu mine am încins o partidă de table. Fetele voiau să caute pe net cazare eforie nord şi hotel predeal.

După ce m-am săturat de câtă bătaie am luat la table (are Viorel un noroc de nu-mi vine să vă povestesc, să nu vă îngroziţi şi voi), fetele s-au întors zâmbitoare din bucătărie şi ne-au anunţat că au găsit e soluţie convenabilă pentru toată lumea: întâi, vom sta 5 zile la Hotel Grand, în Eforie Nord, până în prima zi de Paşti. Acolo avem plajă fină, camere duble cu aer condiţionat, baie proprie cu hidromasaj, televizor şi internet gratis, jacuzzi, piscină acoperită etc.

pensiunea-cota-1200-id85_01_vedere_generalaApoi, mergem la Predeal, la Pensiunea Cota 1200, încă maxim alte 5 zile. Acolo avem camere cu pat dublu, televizor, baie proprie cu cabină de duş şi room-service, restaurant, terasă de vară şi vedere spre Vârful Postăvaru. Ăsta-i planul fetelor. Sigur, lor le convine, Soră-mea e în concediu maternal, iar prietena mea are propria ei firmă. În schimb, noi, bărbaţii, suntem mai oropsiţi: trebuie să ne arajăm o burmă de concediu la serviciu…