Adevărul despre videochat

femeie-intrebandu-seConform wikipedia, videochat-ul e o formă de comunicare între două persoane conectate la un computer, printr-un webcam sau o cameră video. În ce privește varianta plătită a videochat-ului, discuția se desfășoară între client și un model (numit și operator de videochat, hostess online, model online). Acum vom vedea adevărul despre videochat.

Acesta este un subiect nu prea discutat, probabil, din cauza faptului că se pleacă de la premiza că e neapărat ceva rușinos. Desigur, este o prejudecată. Vom vedea că discuțiile purtate între clienți și modele nu sunt numai despre sex și nici nu implică neapărat nuditatea. Videochat-ul plătit e cu conținut adult sau non-adult.

Videochat-ul cu conținut adult presupune că modelele și clienții discută într-un cadru privat subiecte erotice și pot avea loc scene de nuditate. La rândul lui, videochat-ul adult are mai multe, hai să le spunem, “nișe”: hardcore (porno), softcore, glamour. Videochat-ul cu conținut non-adult e caracterizat de faptul că modelele pot discuta cu clienții în privat subiecte fără caracter erotic, iar nuditatea este exclusă.

Conversațiile dintre modele și clienți pot varia foarte mult, abordând atât subiecte cu caracter erotic, cât și teme despre hobby-uri, muzică, filme, cărți etc. Cel mai important e faptul că modelul are posibilitatea de a-și selecta interlocutorii și, implicit, de a conduce conversația spre subiectul dorit. Acesta e avantajul său.

Clienții plătesc minutele de discuție privată cu modelele și nimeni nu poate invada intimitatea conversației. Modelul alege în liniște tema discuției, adult sau non-adult, și poate avea orice atitudine dorește în fața camerei video. De multe ori, clienții vor să discute cu o persoană necunoscută despre problemele lor de viață, încercând să găsească o iluzorie rezolvare a acestora. Astfel, modelul poate deveni un adevărat confesor, iar relația dintre ei capătă noi valențe, fiincă uneori fata chiar va dori să ajute clientul, iar acesta va căpăta încredere în ea, găsind un suport emoțional.

Relativ la varianta de videochat adult, prestatorul de servicii, în conformitate cu Legea 196/2003 privind prevenirea și combaterea pornografiei din România, e numit model de videochat. De fapt, videochat-ul a început să ia amploare la noi în anii 1999-2000. De vreo 6 ani, în România există firme specializate care recrutează și efectuează training pentru persoanele interesate de un job în acest domeniu.

Astfel, modelele, cu ajutorul firmei care a angajat-o, colaborează cu site-uri de profil. Câștigurile unui model variază, de obicei, între câteva sute și câteva mii de euro lunar, în funcție de numărul de ore lucrate, modelul primind un comision din fiecare apel. În stabilirea comisionului, cel mai important criteriu este durata apelului.

Cam acestea sunt datele pe care le-am putut culege despre videochat. De cele mai multe ori, modelele păstrează tăcerea asupra felului în care își câștigă existența, deși se spune că orice muncă e bună, dacă nu implică săvârșirea unor ilegalități. Discreția în acest domeniu e socotită o virtute, fiecare angajator promițând-o la interviu.

Spre exemplu, video chat bucuresti oferă multe avantaje: corectitudine și legalitate 100%, training intensiv de calitate, eficiență și coordonare zilnică, traineri individuali și suport tehnic 24/7, promovare gratuită a modelelor, ședințe foto și video gratuite, comision real și corect 100%, plăți corecte și la timp, nu există amenzi sau penalizări, bonusuri și premii consistente, stabilitate și vechime în muncă, colectiv exclusiv feminin, discreție și confiențialitate, respect și încredere.

Şi adolescenţii trebuie să aibă secrete!

fata tatuata 2Jurnalul intim al unui adolescent este tabu pentru părinţii lui, deşi aceştia îşi fac griji pentru el. Trebuie să nu fie spionat, cel puţin aşa recomandă specialiştii germani. Adolescenţii sunt nesiguri, schimbători şi periclitaţi de influenţa mediului. La vârsta asta ei sunt tentaţi să experimenteze: să încerce să fumeze, să consume alcool şi chiar droguri, fără să discearnă dacă e bine sau nu. Sunt doar curioşi.

Părinţii se întreabă, îngijoraţi, cum trebuie să se comporte: să-i urmărească îndeaproape, sau să aibă încredere în educaţia pe care le-au dat-o până atunci şi să nu le îngrădească libertatea? Adolescenţii mint, disimulează şi induc în eroare cu bună ştiinţă, dar părinţii trebuie să fie mai isteţi decât ei. Cum trebuie procedat? Să le controleze buzunarele, să le citească jurnalul intim şi e-mail-urile, să le dea telefoane de verificare?

Ei bine, să spionezi viaţa copilului e ca folosirea unei otrăvi. Abia în acest caz, adolescenţii devin mai misterioşi şi mai abili în a se ascunde. Părinţii nu vor găsi indicii, dar asta nu înseamnă că adolescentul s-a cuminţit. Sinceritatea e strâns legată de încredere. Copiii au încredere în părinţii lor, dar numai până când aceştia abuzează de acest lucru. Niciun cuplu de părinţi n-a aflat niciodată ce se întâmplă în spatele uşilor închise, în timpul unei petreceri a adolescenţilor.

Dar trebuie să fie văzută partea bună a lucrurilor. Dacă n-ar avea prieteni, poate că n-ar încerca să fumeze sau să bea alcool, însă dacă n-ar învăţa să se descurce singuri, acest lucru ar deveni foarte problematic. Controlul e bun, dar încrederea e cea mai sănătoasă.

Adolescentul trebuie lăsat să aleagă, iar părinţii vor fi gata să-i răspundă la orice întrebare. E necesar ca tinerii să fie asiguraţi de părinţi că pot discuta cu ei orice şi că, orice s-ar întâmpla, îi vor sprijini. Astfel, adolescenţii au şansa să experimenteze şi, în acelaşi timp, vor primi un sfat util în momentele de criză.

Toţi oamenii, indiferent de vârstă, au dreptul la o viaţă privată, cu atât mai mult adolescenţii. Ei nu sunt obligaţi să-şi discute suferinţele cauzate de o iubire neîmpărtăşită sau prima experienţă sexuală, fiindcă trebuie să stea pe propriile lor picioare. E un paradox: pe de-o parte, vrem să ne educăm copiii în aşa fel încât să răspundă pentru faptele lor, dar pe de altă parte, devenim deja nervoşi, dacă aceştia se încuie în dormitor. Adolescenţii nu vor altceva decât să fie lăsaţi în pace, din când în când.

Şi totuşi, ce-i de făcut atunci când adolescentul o ia, cu adevărat, pe o cale greşită? Oricum, tot ce îi poate dăuna lui sau altor persoane nu mai poate fi privit ca fiind o problemă particulară. Atunci, amestecul părinţilor e imperios necesar. “Vreau să ştiu ce te preocupă, fiindcă îmi fac griji”. Această formulă constituie un început bun pentru o discuţie cu el.

Chiar dacă acesta se eschivează sau se retrage, trebuie să comunice cu părinţii lui. În tot cazul, e indicat să nu fie spionat. Părinţii neîncrezători în propriii copii doar complică lucrurile, nu le rezolvă.

                      De ce au nevoie de secrete?                 

Jurnalul intim al unui adolescent e asemenea unui “spaţiu de siguranţă”. Psihologii recomandă ca părinţii să nu-l citească, fiindcă, în caz contrar, adolescenţii vor renunţa la el. De reţinut însă e faptul că, dacă şi-au lăsat jurnalul intim la vedere, înseamnă că vor ca şi alţii să-l citească.

Uşile încuiate nu constituie un semn rău, la început. Transpunerea în cuvinte a acestui lucru este: “Am nevoie de libertate, vreau să mi se respecte viaţa personală!”.

Calculatorul şi televizorul – Acestea trebuie scoase din priză pe timpul nopţii, dacă sunt în camera adolescentului, lucru neindicat, de altfel. Părinţii trebuie să ia măsuri mai drastice, numai în cazul în care pe adolescent nu-l mai interesează alte lucruri decât folosirea obsesivă a calculatorului sau privitul la televizor.

Alcoolul, tutunul, drogurile – Chiar dacă este legal sau nu, adolescenţii sunt tentaţi să le experimenteze. Părinţii nu ştiu cum să procedeze. Să închidă ochii? În nici un caz! Totuşi, contează foarte mult cum văd adulţii aceste lucruri. Trebuie ca ei să nu se transforme în detectivi, la cea mai mică bănuială. E indicat ca părinţii să discute cu copilul lor. Îi pot spune: “Vreau să ştiu cum te descurci. Dacă vrei, poţi să bei un pahar, dar să nu-ţi faci un obicei din asta”. Această formulă e preferabilă unei interziceri directe.

Petrecerea unei nopţi la prieteni – Cu siguranţă, un simplu apel telefonic de verificare nu poate dăuna nimănui, dar acest lucru trebuie făcut pe faţă. O modalitate acceptabilă de abordare a acestei probleme e rostirea unui avertisment: “O voi suna pe mama prietenului la care rămâi peste noapte, ca să văd dacă nu deranjezi”.

Primul sărut este un lucru absolut particular. Adolescentul trebuie să aibă singur această experienţă. Totuşi, dacă părintele are impresia că fiul/fiica e apăsat(ă) de vreo grijă, trebuie să-i ofere ajutorul. O formulă potrivită este: “Şi pe mine m-a interesat foarte mult sexualitatea, la vârsta ta, fiindcă e absolut normal”. În tot cazul, o astfel de discuţie se impune.

Prima deziluzie în dragoste – În această perioadă cei mai mulţi adolescenţi îşi ascund primul eşec pe plan sentimental. Fetele preferă să i se destăinuie mai curând celei bune prietene, decât mamei. Unii părinţi fac greşeala de a lua în râs astfel de lucruri, ceea ce îi poate produce mult rău adolescentului.

fete cu bongVrea să-şi facă un tatuaj – Acesta nu e neapărat un motiv de îngrijorare, dar trebuie ca părinţii să vadă dacă e doar un moft numit modă sau un semn că nu-i place propria persoană. E vorba de imaginea de sine, sau a intrat într-un grup şi tatuajul ţine de modul de arăta apartenţa la el? Sau are o relaţie amoroasă şi un tatuaj e semn că se dăruieşte partenerului ori partenerei. Sunt multe interpretări. Adolescenţii tatuaţi pot avea şi unele devieri de comportament şi tendinţe de autodistrugere. În acest caz, au nevoie de consiliere psihologică de specialitate.