Valentine’s Day e ziua desfrâului?

couple-bed-condomAi o relație? Ești îndrăgostit? În caz afirmativ, înseamnă că ai alergat cu frenezie după un cadou pentru persoana iubită, care s-o surprindă plăcut. Nici o clipă nu te-ai întrebat ce părere are ortodoxia despre Ziua Îndrăgostiților, așa-i?  N-ai aflat că Valentine’s Day e ziua desfrâului în ochii Bisericii?

Recunoaște, habar n-ai că duminică dimineață, de ziua Sfântului Valentin, preoții de pe tot cuprinsul patriei țin slujbe şi rugăciuni anume pentru dragoste curată (fără păcatul împreunării trupești până la căsătorie). Vor să-i țină pe tineri departe necazuri și de ispite, pentru ca toate cuplurile să devină familii creştine.

Mărturisește, numai la ce spun preoții nu te-ai gândit, când te-ai aprovizionat cu prezervative din belșug! Cică Ziua Îndrăgostiților îi împinge pe tineri să păcătuiască grav, cu vârf și îndesat. Îmi amintesc că, în urmă cu ani buni, eram licean și, după ore, de Ziua Femeii, colegul meu de bancă m-a rugat să-i cumpăr 3 prezervative (nu avea bani pentru mai multe), lui fiindu-i jenă să ceară astfel de produse unei vânzătoare.

Nicio problemă. Am cerut 3 prezervative, iar fata de după tejghea le-a palmat cu dexteritate și mi le-a pus în mână. Le-am azvârlit pe tejghea și am rugat-o să le împacheteze frumos fiindcă „e Ziua Femeii și vreau să le fac cadou”. Vânzătoarea a chicotit și s-a conformat. Vouă vă e jenă să cumpărați prezervative? Argumentați de ce, indiferent de răspuns.

„Biserica Ortodoxă şi Biserica Creştină în general trebuie să apere foarte clar instituţia cea mai importantă: familia… La o astfel de sărbătoare nu ne putem juca de-a căsătoria de o zi… Nu ne putem juca de-a reclamele în supermarketuri, unde pentru că e Valentine’s Day să fie afişate pe rafturi prezervative şi alte lucruri care să te conducă la desfrâu… Suntem de acord să existe dragoste între… bărbat şi femeie, dar nu în modul acesta, care deja denaturează”, a afirmat preotul Cristian Ştefan, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului.

În neștiința lui, colegul meu de bancă a păcătuit, folosind prezervativele în scopul pentru care au fost create. Nu i-a fost deloc jenă să le utilizeze cu mai mult sârg decât s-a pregătit pentru vreo teză. Deși se declara un bun creștin, n-a pomenit niciun cuvânt despre desfrâul la care s-a dedat, la păcat și la părerea Bisericii. Mai mult, n-a dat niciun semn că s-ar căi fiindcă a păcătuit!

Voi la fel veți face de Valentine’s Day, cu nerușinare? Să vă fie de bine!cuplu

Sursa: aici

Vorbe de spirit despre bețivi

betivDin când în când vă înfăţişez lumea şi diversele ei aspecte în viziunea oamenilor de spirit, care au formulat butade, panseuri şi vorbe de duh despre diverse subiecte inspirate din viaţa cotidiană. Au devenit citate celebre şi aforisme. Nu uit nici de proverbe și zicători. Astăzi vă prezint câteva vorbe de spirit despre bețivi.

Vinul roșu face bine femeilor – mai ales când e băut de bărbați. (Michelangelo Bounarotti)

Demnitatea nu poate fi conservată în alcool. (Proverb românesc)

Viaţa este o beţie continuă: plăcerea trece, durerea de cap rămâne. (Proverb persan)

Dacă beau, este pentru a-i face pe ceilalţi interesanţi. (W.C. Fields)

Cine bea din sticlă nu e om de pahar. (Tudor Muşatescu)

O femeie m-a determinat să mă apuc de băut, iar eu nu am avut bunul-simț să-i mulțumesc. (W.C. Fields)

Realitatea este o iluzie care apare din cauza lipsei de alcool. (Anonim)

Munca este blestemul clasei băutoare. (Oscar Wilde)

Poate că băutura nu este răspunsul, dar sigur te ajută să uiți întrebarea. (Henry Mon)

N-are încredere în cămile și în general în orice ființă care rezistă mai mult de o săptămână fără băutură. (Anonim)

Băutura n-a rezolvat nicio problemă. Dacă stai să te gândești, nici laptele. (Anonim)

Vederea unui bețiv este cea mai bună lecție de sobrietate. (Anacharsis)

Tatăl meu era bețivul orașului. De obicei, pentru unele orașe nu-i chiar așa de rău, dar tocmai New York-ul?! (Henry Youngman)

Nu e bețiv cine bea, ci cel ce se îmbată. Dacă bărbatul bea, jumătate de casă arde; dacă femeia bea, toată casa arde. (Proverb românesc)

Beția este o nebunie voluntară. (Seneca)

La beție, omul e pisică, maimuță și pe urmă porc. (Proverb românesc)

Sărăcia nu duce pe nimeni la beție fără consimțământul celui în cauză, dar beția duce la sărăcie, fie că ne place sau nu. (Proverb românesc)

Alcoolul conservă ființele moarte, dar le ucide pe cele vii. (Proverb românesc)

Două lucruri nu se pot ascunde: beţia şi dragostea. (Antiphane)

Beţia tinereţii este mai puternică decât beţia provocată de vin. (Proverb persan)

Tinereţea este o beţie fără vin şi bătrâneţea este un vin fără beţie. (Proverb german)

Alcoolul este alb, dar înroşeşte faţa, aurul este galben, dar înnegreşte inima. (Proverb chinezesc)

Vinul este inocent, doar beţivul este vinovat. (Proverb francez)

Trebuie să mâncăm ca un om sănătos şi să bem ca un om bolnav. (Proverb german)

Un butoi de vin poate face mai multe miracole decât o biserică plină de sfinţi. (Proverb italian)

Ceea ce untul şi whisky-ul nu pot vindeca este incurabil. (Proverb irlandez)

Puţin vin este un antidot contra morţii, în cantitate mare este otrava vieţii. (Proverb persan)

Trei feluri de oameni spun adevărul: proştii, copiii şi beţivii. (Proverb german)

Există mai multă filozofie într-o sticlă cu vin decât în toate cărţile. (Louis Pasteur)

Cine nu iubeşte deloc vinul, femeile, cântecul, va rămâne prost toată viaţa. (Martin Luther)

Puţină dragoste este ca puţin vin bun… Prea mult din unul sau prea mult din celălalt, face omul bolnav. (John Steibeck)

A şti să bei vin este o adevărată ştiinţă. (Voltaire)

Cu un pahar de vin câştigi un prieten; ca să-l menţii nu-ţi ajunge un butoi. (Proverb italian)

Când vorbesc din pahar, toţi beţivii sunt oratori. (Tudor Muşatescu)

Doctorul mi-a spus să stau departe de băutură. De atunci beau doar cu paiul. (Anonim)

Cine nu bea, nu va trăi mult. Se va dezhidrata. (Anonim)

Nu există whisky de proastă calitate. Se întâmplă doar ca unele dintre ele să fie mai bune decât celelalte. Un om nu ar trebui să se prostească cu băutura până nu împlinește 50 de ani; dar după 50 de ani dă dovadă de prostie dacă n-o face. (William Faulkner)

Binecuvântată fie vița-de-vie și femeia, singurele daruri ale naturii care produc bucurie deopotrivă și săracului, și bogatului. (Maria Tereza)passed-out-752x501

Cei mai mulţi români au mare încredere în pompieri

pompierUltimul sondaj de opinie din 2014 arată că 51% dintre români au mare încredere în instituția prezidențială, pe când în prim-ministru, numai 28%. Nimic surprinzător, deşi personal mă aşteptam ca actualul premier să obţină un procentaj şi mai mic. Dar cei mai mulţi români au încredere mare şi foarte mare în pompieri şi în SMURD.

Un recent sondaj de opinie realizat de IRES concluzionează că 90% dintre concetăţenii noştri au multă şi foarte multă încredere în pompieri. În clasamentul încrederii urmează SMURD, 88% dintre respondenţi afirmând că au multă şi foarte multă încredere în acesta. Armata e investită cu încredere de 81% dintre români.

DNA şi Biserica obţin încrederea a 66% dintre respondenţi. Urmează în topul încrederii Uniunea Europeană, Jandarmii, Serviciul Român de Informații şi DIICOT. Banca Naţională a României e creditată cu multă şi foarte multă încredere de 55% dintre noi, Justiţia, de 54%, iar în şcoala românească au încredere 51% dintre respondenţi. Numai 49% dintre cei chestionaţi au multă şi foarte multă încredere în mass-media (radio, televiziune, presă scrisă).

Cum era de aşteptat, în Parlamentul României au multă şi foarte multă încredere numai 9% dintre cei chestionaţi, în timp ce 89% au puţină şi foarte puţină încredere. De asemenea, în partidele politice mai cred doar 10% dintre români. Organizaţiile non-guvernamentale întrunesc încrederea a 26% dintre cei chestionaţi. Primul ministru, FMI, sistemul de sănătate şi sindicatele se clasează pe ultimele locuri în topul încrederii românilor.

65% dintre români nu sunt mulţumiţi de felul în care trăiesc. Cu toate acestea, cei mai mulţi concetăţeni sunt optimişti: 44% consideră că în 2015 vor trăi mai bine, 33% cred că vor trăi la fel, iar numai 17% dintre subiecți anticipează că o vor duce mai prost.

Marja de eroare a sondajului este de ± 2,9%.mews ro_62407700

Sursa: aici

Simboluri care şi-au schimbat semnificaţia

Multe dintre simbolurile actuale au apărut ca semne în scris, ca marcă a unui ordin sau casă regală sau ca simplu mod de a transmite mesaje, care să nu fie uşor de descifrat. În funcţie de epoca şi de obiceiurile sau obsesiile vremii, oamenii au folosit anumite simboluri pentru a reprezenta evenimente general valabile. În continuare vom vedea unele simboluri care şi-au schimbat în timp semnificaţia.

Simbolurile au rămas pentru posteritate, însă semnificaţia lor a suferit transformări peste ani. Astfel, vedem azi anumite semne care iniţial aveau un cu totul alt sens. Un prim organism care a preluat şi prelucrat simbolurile şi simbolistica este biserica. În numele religiei, orice simbol pagân care nu putea fi eliminat sau combătut, a fost asimilat şi i s-a atribuit altă semnificaţie.

Ouăle roşii de Paşte

Ouă încondeiateSărbătoarea pascală este reprezentată de ouăle pictate în roşu cu motive florale sau agrare care celebrează Învierea lui Iisus Hristos. Asta ştim cu toţii, însă adevărul din spatele ouălor roşii este altul. În religie ouăle roşii de Paşte reprezintă jertfa de sânge a Mântuitorului, însă în perioada pagână majoritatea triburilor şi statelor din Europa celebrau venirea primăverii prin încondeierea ouălor. Oul în sine este un simbol al vieţii şi fertilităţii, iar simbolurile pictate pe el reprezentau diferitele munci agricole.

Dar obiceiul vopsirii ouălor se pare că a apărut la chinezi din timpuri străvechi, cu vreo două mii de ani înaintea naşterii lui Iisus. Şi la chinezi oul era privit ca un simbol al echilibrului, al fertilităţii şi al reînnoirii naturii, astfel încât, fiind vopsit, reprezenta un cadou foarte potrivit. Ulterior, ouăle roşii au căpătat valenţe religioase precise. Se spune că în ziua răstignirii şi morţii lui Iisus, toate ouăle din lume s-au înroşit.

Crucea întoarsă

st-peter-crossUtilizată astăzi de către satanişti, crucea în sine şi în special cea întoarsă este, de fapt, un simbol creştin: crucea Sfântului Apostol Petru. Astăzi orice tânăr cu tendinţe rebele îşi afişează o cruce întoarsă pe tricou sau ascultă formaţii care promovează mesaje satanice şi arborează cruci întoarse. Însă puţini oameni cunosc de la ce a pornit acest simbol.

Crucea este, evident, un simbol religios, dar iniţial pe ea erau torturaţi oamenii periculoşi pentru regim. Acel antic instrument de tortură a unui regim opresiv a fost adus la rang de simbol creştin. După mulţi cercetători, crucea întoarsă însă provine de la catolici. Fiind pioşi şi smeriţi, catolicii nu s-au simţit demni de a purta simbolul crucii, aşa că, în semn de umilinţă, au început să poarte crucea întoarsă. Aşa că dacă vedeţi un puşti cu o cruce întoarsă la gât, vă puteţi gândi că e plin de smerenie…

Simbolul păcii

Semnul păciiPromovat intens în perioada hippy în occident, simbolul păcii a fost receptat de-a lungul timpului ca fiind un semn denigrator la adresa creştinismului. Mulţi au interpretat “the peace sign” ca fiind o cruce cu braţele frânte şi întoarsă spre pământ, reprezentându-l pe Apostolul Petru răstignit cu capul în jos, la ordinul lui Nero, ca semn al dispreţului faţă de creştini. În vechime, acesta era un semn teutonic şi reprezenta moartea.

Hippy au apărut în Statele Unite abia în anii ‘60. America câştigase un război şi se băgase în altul, mai devastator pentru ei. Generaţiile tinere, doritoare de pace şi influenţate de lipsa prohibiţiei la droguri, au hotărât să se revolte împotriva deciziei guvernului de a acţiona în Vietnam. Astfel, protestele lor au început în stradă, în universităţi, în spaţii publice şi toate arborau semnul “peace”, ceea ce reprezintă azi simbolul păcii.

Runele

Runele (rhune) reprezintă vechea scriere nordică din perioada vikingă. Acesta este practic tipul de alfabet utilizat în acea perioadă de către vikingi, iar descoperirile arheologice atestă acest lucru. Vârsta şi originea runelor stârneşte şi azi controverse.

RuneUnii cercetătători afirmă că runele erau folosite ca sistem alfabetic din secolul al II-lea d.Hr., în divinaţie. Ele au fost utilizate ca scriere religioasă secretă, din secolul al VII-lea î.Hr. “Rhuna” însemna secret în limba gotică, în timp ce verbul “runen” desemna a murmura tainic, a descânta.

Apoi, din păcate, multe rune au fost asociate cu simbolurile naţionaliste, după al doilea război mondial. Naziştii s-au folosit de ele pentru a-şi crea o imagine fără cusur şi, astfel, în ochii popoarelor, runele sunt acum nişte simboluri fasciste. Totuşi, e greşit să le asociem cu politica şi războiul, având în vedere că sunt doar un tip de alfabet religios.

Simbolul alb-roşu al bărbierilor

Bărbierii aveau în faţa frizeriei un semn cu roşu şi alb, care arăta aproape ca o acadea. Puţini ştiu însă că înseamnă sânge şi halat alb. În trecut, când medicina era rudimentară, bărbierii nu doar aranjau mustăţile şi bărbile bărbaţilor, ci ei mai practicau şi unele mici operaţii, pentru cei care sufereau de diverse dureri. Unii bărbieri te scăpau şi de barbă, şi de amigdale sau de un dinte cariat. Aceştia ştiau să pună şi ventuze.

Semnul bărbierilorDe multe ori, pentru a scăpa de un necaz sau farmec, trebuia să pierzi o cantitate de sânge. De asemenea, culorile simbolului bărbierilor mai erau interpretate ca fiind feşele albe năclăite de sânge, puse la zvântat în bătaia vântului. După ce se uscau, erau spălate şi se refoloseau. Acest lucru nu poate decât să ne facă să ne simţim bine că trăim în epoca informaţiei şi a internetului.

Adevărul e că pe mine aceste două culori mă duc cu gândul la brânză şi o salată de tomate cu ridichi şi ardei gras roşu. Brânza sunt nevoit s-o cumpăr din piaţă, dar legumele mi le voi cultiva singur. Voi cumpăra seminte profesionale legume şi sunt convins că voi avea o recoltă bogată.

Recomandările săptămânii

caine la laptop 1M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări apărute în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

Cuvânta e în căutarea bloggerilor pierduţi: „Mă uitam zilele trecute în reader să văd pe cine mai bag, pe cine mai scot, deh, chestii din astea intime care nu se spun, întrucât se presupune că expansiunea noastră spre ceilalţi semeni bloggări este permanentă şi motivată de dragoste necondiţionată. Însă realitatea este puţin diferită, respectiv sunt puţini care îmi plac, care nu scriu bălării… şi care nu se lasă de blogging după primele postări. Şi am descoperit… multe bloguri părăsite…

De ce nu avem şi noi, bloggerii, o firmă de bloguri funebre, care să se ocupe de etichetarea blogurilor părăsite? Se pune un avertisment pe blogul respectiv: Atenţie, blog părăsit! Sau: Blog ridicat la Ceruri. Sau alte variante, mai amuzante.

Alexandra Cristea ne vorbeşte despre o absenţă care nu poate fi motivată: „De ce nu înţelege oare toată lumea că există o mare diferenţă între a crede în Dumnezeu şi a crede într-un preot? De ce acceptă lumea să le umple buzunarele acestor oameni, sperând la o iertare a păcatelor şi la o liniştită viaţă de apoi?… În ce parte a Bibliei scrie asta, fraţilor? În Noul, Vechiul sau Inventatul Testament?

Cum să fii măi penalizat, pentru că ai întârziat cu PLATA(???) la BISERICĂ? Şi cum să ţi se dubleze TAXA (???) dacă nu asişti la slujba de duminică? Vorbesc despre o ştire care m-a lăsat cu gura căscată: Preoţii pun taxa obligatorie pe credinţă şi penalizări pentru păcătoşi. Enoriaşii care lipsesc duminica plătesc mai mult”.

Adelinailiescu face comparaţie între un medic şi un preot: „Medicii, dacă cer bani de la pacient, sunt ridicaţi de procuratură. Popii pot cere bani la cutia milei fără să-i întrebe nimeni, nimic…, n-au treabă cu Fiscul… Medicii sunt prost plătiţi. Popii sunt plătiţi şi de stat, şi de propria biserică, şi de enoriaşi pentru aceeaşi muncă… Spitalele sunt desfiinţate. În fiecare zi… se construieşte o catedrală care va costa enorm, care nu va salva viaţa nimănui… şi nici nu nu-l va aduce pe Dumnezeu mai aproape de oameni.

Sunt 56.000 de preoţi şi 48.000 de medici în România… Se ridică 200 de lăcaşe de cult pe an şi niciun spital. Numărul bisericilor a crescut cu peste 4.000 în 20 de ani, în timp ce numărul paturilor în spitale s-a înjumătăţit. Din 2000-2009, de exemplu, a dispărut câte un spital pe an… Avem 18.000 de biserici şi doar 368 de spitale. Românii au de două ori mai multe biserici decât şcoli şi spitale (potrivit unui studiu APADOR Elveţia)”.

Diana Diana Popescu ne înfăţişează despărţirea în maxime şi aforisme: „Pot iubi în continuare, ca pe o fiinţă umană, un fost partener, indiferent cât de rea a fost despărţirea de acesta. Nu doresc niciodată să i se întâmple ceva rău. Îmi ia mai multă energie să îl urasc decât să-i doresc tot binele din lume.” (Ashley Greene)… „Atunci când se închide o uşă, o alta se deschide; dar adeseori ne uităm atât de îndelung şi plini de regrete la uşa închisă, încât nu zărim uşa deschisă pentru noi.” (Alexander Graham Bell)…

„Cea mai grea parte a unei despărţiri este să-ţi dai seama că cealaltă persoană deja s-a separat de tine.” (Anonim) „Cea mai fierbinte dragoste are cel mai rece sfârşit.” (Socrate)… „Dragostea începe cu un zâmbet, creşte cu un sărut şi se sfârşeşte cu o lacrimă.” (Anonim) „Cel mai greu lucru atunci când visezi la cineva pe care îl iubeşti este că trebuie, în cele din urmă, să te trezeşti.” (Anonim)

Hannover ne pune o întrebare încuietoare. A cui e vina în filmulețul de mai jos?

Who’s to blame in this case?
You all know i don’t really like bikers, especially when they are in groups. And when they are alone or 2-3, they disturb 2-3 blocks with their full throttled engine.
In this case, who’s to blame? I say both, but i can explain the SUV drivers behavior. We see the white bike screeching in front of him. Then we see the SUV run over 2-3 bikes as he runs away.

Mulţi copii, la biserică, de Înviere

Fata rugaciuneCa întotdeauna, de Învierea Domnului, am fost la biserică. N-a plouat, cum mă temeam, deşi toată ziua cerul fusese acoperit de nori, ba mai şi dăduse o ploicică. Era o mare de oameni. Curtea bisericii, trotuarul din apropiere şi două benzi de circulaţie de pe carosabil erau ocupate de oameni. De fiecare dată, participă mulţi enoriaşi la Înviere, dar parcă n-am mai văzut atât de mulţi copii ca acum. Cei de 2-3 ani erau în braţele părinţilor, veniţi să ia lumină, ceilalţi pe lângă ei, făcând larmă. Trebuia să înaintezi cu băgare de seamă, să nu dai peste ei.

Mi-a fost greu să mă reculeg în mijlocul mulţimii. Era lume pestriţă. Cocălarii adolescenţi, veniţi la agăţat, parte din ei beţi deja, care se vedea de la o poştă că au venit cu gânduri exclusiv lumeşti, erau cei mai zgomotoşi, ca să atragă atenţia asupra lor domnişoarelor venite singure sau în grup, probabil, cu aceleaşi intenţii ca şi băieţii. Mă întrebam de ce nu se organizează puţin. Ar trebui să aibă un loc al lor, destul de aproape de biserică, pentru a avea scuza că participă la eveniment, dar îndeajuns de departe încât să nu-i deranjeze pe adevăraţii enoriaşi. Şi în acel loc să se formeze perechile, ura şi la gară! Noi, ceilalţi, chiar puteam participa la slujba de Înviere.

Şi noi, oamenii maturi de azi, la 17 ani mergeam la biserică, majoritatea, cu aceleaşi gânduri prea puţin cucernice, dar nu ţin minte să fi fost vreunul ameţit de băutură, cu atât mai puţin de droguri. Îmi amintesc că mergeam la Caşin, de Înviere, fiind aproape de un parc mare, prin care ne plimbam după ce luam lumină. Acolo, lucrurile mergeau uşor. Trebuia să fii puţin îndrăzneţ şi îţi găseai imediat pereche, măcar pentru noaptea aceea. Alţii, rămaşi singuri, abia atunci încercau să se îmbete.

Cum să te reculegi, când gândul ţi-e la propria adolescenţă, în timp ce vreun imberb râde tâmp în apropiere, tu fiind lângă nişte tineri liniştiţi, veniţi cu cu un copil de 2-3 ani obosit, plictisit, pe punctul de a izbucni în plâns, deşi e ţinut de taică-su pe umeri, cu corul de preoţi care cântă “…Cu moartea pre moarte călcând” şi tot corectându-i, fiindcă, vezi bine, pluralul de la mormânt e morminte, nicidecum “mormânturi”, cum strigă oamenii în sutană… Nu mai spun că era un comic de situaţie absolut nelalocul lui, unul dintre preoţii care răcneau fiind peltic. Nu era vina lui, dar nici a ta, care încercai cu disperare să te concentrezi şi, în schimb, te umfla râsul…

mână cerească 3Am reuşit să mă adun doar atunci când unul dintre preoţi striga “Hristos a înviat!”, iar eu, împreună cu aproape toată suflarea, respundeam ”Adevărat a înviat!”. Acela a fost momentul de comuniune care ne unea, pe care îl aşteptam, ca să simţim că ceva se întâmplă cu adevărat. Atunci m-am liniştit şi m-am bucurat de Înviere şi în acest an. Hristos a înviat!