Mulți români înființează firme cu fonduri europene

carti-de-vizitaZilele trecute, m-a vizitat Gelu, un vechi prieten, care are o firmă de tip SRL. Din discuția pe care am avut-o, am aflat că, mai nou, colaborează foarte bine cu o mică tipografie înființată recent cu bani europeni. Întreaga echipă a tipografiei e formată din numai 3 oameni. În tot cazul, mulți români înființează firme cu fonduri europene.

Când a ajuns la mine, l-am tratat pe Gelu cu o cafea neagră, cum știam că-i place lui. Am stat de vorbă peste două ore, mai ales despre firma lui și despre colaboratorii pe care îi are.

– Uite, eu n-am avut această șansă, dar un amic de-al meu din Sebeș și-a deschis tipografia Muhlbach Print, care nu este o firmă de tip SRL, ci o SES (Structură Economică Socială), înființată anul trecut, cu ajutorul Fondurilor Structurale Europene. Fiind SES, oferă sprijin și integrare pe piața muncii pentru persoane aflate în grupurile vulnerabile.

– Cum adică, Gelu, grupuri vulnerabile?

– Sunt formate din oameni defavorizați, greu integrabili în muncă. Momentan, echipa tipografiei despre care îți spun e formată din numai 3 persoane dintr-un grup vulnerabil, cărora li se oferă cursuri de calificare și, cel mai important, un loc de muncă. Dacă tipografia prosperă, amicul meu își poate achiziționa și altă aparatură, cum ar fi o rotativă, spre exemplu. Astfel, va crea noi locuri de muncă pentru astfel de persoane defavorizate. Poate chiar și pentru asta colaborez cu firma amicului meu.

– După câte înțeleg, pentru a înființa tipografia, a primit fonduri europene…

– Da, omule, iar echipamentul de care dispune e de ultimă generație, permițându-i să asigure un standard calitativ înalt și un termen de execuție scăzut pentru comenzi.

– Și adică ce face în tipografia asta cu doar 3 angajați?

– Poate face cărți de vizită, pliante, broșuri, flyere, afișe, bannere, reclame autoadezive, coli cu antet, lucruri de acest gen. Oferă servicii ca: printare alb/negru, color, CAD și pe hârtie magnetică, scanare documente alb/negru și color, HQ foto print, îndosariere, laminare, copiere xerox, chiar și imprimări personalizate.

– Înseamnă că poate face doar tiraje mici…

– Te înșeli! Printările cu tiraj mare se pot executa rapid și cu o calitate foarte bună.

– Pe ce se face printarea?

– Printurile foto HQ se pot realiza pe hârtie de calitate înaltă. Iar Xerox Color C60 dispune de o viteză mare de tipărire, reușind să scoată până la 60 de pagini pe minut. Prin scanare rapidă se pot multiplica până la 200 de pagini pe minut, cu o rezoluție excelentă.

– Aha! Și plastifierea, mă rog, laminarea, cum îi spui tu…

– Într-adevăr, laminarea presupune acoperirea cu plastic a documentelor, fiind o siguranță suplimentară împotriva degradării lor. Desigur, pe lângă protecție, laminarea oferă și un aspect profesional al documentelor.

– Bună treabă! Am înțeles că se face și personalizarea diverselor obiecte…

– Așa-i. Se pot personaliza cu logo-ul firmei, de exemplu, tricouri, șepci și alte textile. Imprimarea se face prin transfer termic și poate fi color sau monocrom. Se mai pot personaliza și căni cu un mesaj sau cu o poză. Există acolo aparatură excelentă pentru asta.

După plecarea prietenului meu, am început să mă documentez asupra fondurilor europene, pentru a încerca să-mi deschid și eu o firmă.

Idei de afaceri

Marcel, un bun prieten, mi-a făcut o vizită zilele trecute. M-am și mirat când l-am, văzut, deoarece ultima oară când vorbisem cu el, pleca în Australia, ceea ce se întâmplase cu 5 ani în urmă. Ne-am mai dat noi mailuri, dar vreo 2 ani după aceea, nimic.

Ce-i cu tine, Marcele? m-am bucurat eu, când mi-a călcat pragul.

Ce să fie, uite am chestii mari să-ți spun.

Cât timp am pregătit o cafea, l-am lăsat să se dezbrace de palton și să debaraseze de botine. Se îngrășase puțin și își lăsase barbă.

Ce-i cu tine măi, băiatule? N-ai mai dat niciun semn de viață…

– Știi că am plecat în Australia. Și dintr-o simplă delegație am rămas acolo definitiv.

– Păi cum așa?

– M-am întâlnit absolut întâmplător cu un amic. Venise în Australia în vacanță. Ideea e că se mutase acolo acum câțiva ani, cam cu 2 ani înainte să mă stabilesc eu. Unchi bogat, nebunii, se descurcase, se învârtise de-o vilă și-un post bine plătit în Noua Zeelendă. Cică și-acum caută ăia oameni să vină să populeze locurile.

– Or căuta…

– Ei, așa. Stând de vorbă cu el, mi-a făcut lipeala cu șeful lui. Mare bancher ăla. Pierdea o sută de milioane săptămânal la cazinouri. Dar și câștiga dublu.

strut – Bun și tu ce-ai avut de-a face cu asta?

– M-am băgat șofer la bancherul ăla. Am luat nevasta și copiii după 6 luni. După un an, aveam vila mea. Bașca mașină eu, mașină, nevasta plus rulotă pentru toată lumea.

– Bravo, Marcele, mă bucur!

– Dar m-am săturat acolo… Mi-e dor de casă, e prea cald, sunt șerpi, păianjeni, fel de fel. Și de aia ziceam că vreau să vorbesc cu tine. Că știu că ești băiat deștept dar se lipesc banii de tine ca de delfinii japonezi…

– Păi la ce te-ai gândit?

– La o fermă de struți! îmi șopti ca o mare taină.

Știam de ideea asta. Mulţi au pus-o în practică și le merge de minune. Mi-a explicat Marcel cu ce se hrănesc struții, unde să-i ții, unde să-i adăposteştii iarna, să nu le fie frig, să-i vaccinezi, să le creezi condiții, nu să-i ții în zăpadă.

– Păi bine măi, poate vreau să fac afacerea asta. Dar tu ai și banii, și ideea, eu unde intru aici?

– Mă, am ideea. Bani, nu prea. Dar fii atent, că poți face tu rost de ei.

– Cum? Și de ce eu și nu tu?

– Fiindcă eu nu-s stabilit în Europa… Însă tu poți debloca niște fonduri europene. Le zice fonduri minimis, pentru IMM-uri.

– Păi, n-am firmă!

– Hai mă, că aia ți-o faci în 3 zile… nu de firmă e problema. Numai că pentru a te apuca de afacere și să-ți dea fondurile, trebuie să le prezinți planul. Nu merge așa cu “îmi fac fermă de struți”, că nu te bagă nimeni în seamă. De aia-ți zic, te bagi cu mine în afacerea asta? Facem firma amândoi, facem planul frumos, pe foi, cu poze ale terenului, cu cotețe, cu de toate și ne prezentăm cu el.

– Păi…

– Am eu bani de cotețe și acareturi. Le arătăm o schemă. Când ăștia-ți deblochează fondurile, fac direct comandă de struți de acolo, nu luăm de la noi. Nu de alta, dar aici e scump, acolo e la jumătate de preț ștruțul. Vreau să avem 10 masculi și 16 femele. În plus, la noi au dat unii chix cu afacerea asta, că habar n-aveau cum să se ocupe de ei. Struțul nu e porc, să-l lași în bătătură, să se descurce. E cu dichis. În plus, eu am deja unde să vând carnea și penele lor. Deja am vorbit cu 3 firme din țară și două din Spania să cumpere carne şi ouă, că-n România nu prea e piaţă de desfacere. Am totul aranjat și pe partea asta.

– Mă, ideea ta nu-i rea. Uite că am să mă gândesc la asta. Mersi!

Am mai băut o ceșcuță de cafea și-am mai povestit până spre seară. Urmează ca săptămâna viitoare să demarăm treaba, ca-n primăvară să avem ferma de struți.

Voi ce părere aveți? E rentabil să mă bag în ceva ce nu știu să fac, dar care un bun prieten promite că va merge?
Masai Ostriches

Cu cine aţi vrea să fim colegi de celulă?

Chaplin puşcăriaşCum România e un stat de drept, noi, milioanele de cetăţeni care criticăm actuala clasă politică (indiferent de doctrină, orientare şi coloratură), avem toate şansele să ajungem după gratii. Cum am cârtit, uşcheala în puşcărie, până la judecată, după care, în funcţie de gravitatea faptelor comise, cum ar fi numărul de înjurături la adresa guvernanţilor, va trebui să fim reeducaţi într-un cadru propice: închisoarea. Aşa că gândiţi-vă cu cine aţi vrea să fim colegi de celulă.

Veţi spune că nu sunt destule locuri de cazare după gratii. Se prea poate, dar există soluţii, guvernanţii au enşpe mii de specialişti. De exemplu, se pot construi nişte barăci încăpătoare, cu paturi suprapuse, câte 3-4, care se vor înconjura cu sârmă ghimpată. Cam aşa erau lagărele naziste pentru prizonieri. Cum pizma dă-sii suntem într-un stat de drept?!

Desigur, va fi nevoie şi de personal care să ne aducă pe calea cea bună. Nu vă faceţi probleme, aţi văzut că deja jandarmii au început să facă antrenamente intensive: mai cotonogesc nişte pensionari şi pe nepoţeii lor veniţi la un meci de fotbal, le mai umflă ochii unor protestatari ieşiţi în stradă, îţi mai dau o amendă usturătoare că ai îndrăznit să fluturi drapelul naţional de ziua ţării tale etc., etc. Cum grijania mamei lor suntem într-un stat democratic?!

Cârcotaşii vor spune că n-are ţara bani, că e săracă. Nicio grijă, onor guvernanţii s-au gândit la toate. De exemplu, nişte fonduri europene pot fi obţinute rapid pentru astfel de proiecte pentru educaţia maselor. Nu mă întrebaţi cine îi va mai vota, că m-am enervat deja!

În tot cazul, onorabilii noştri parlamentari au avut grijă să propună să-i scoată infractori pe cei care îi critică, reintroducând pedeapsa pentru insultă şi calomnie, punând astfel pumnul în gură presei şi oricărui cetăţean, interzicând libertatea de expresie. Când asta? Ironic, chiar de Ziua Drepturilor Omului. Au şi simţul umorului! Că doar suntem într-un stat democratic, ce cristelniţa mamei lor!

Se pare că parlamentarii români nu s-au săturat să fie priviţi drept cei mai corupţi oameni de pe planetă şi numiţi ca atare. S-ar putea să le placă, altfel cum putem interpreta ultima lor acţiune? Dacă preşedintele ţării va semna şi ticăloşia asta, putem intra cu toţii la puşcărie, conform nu ştiu cărui paragraf din noul Cod Penal. Sau barem drastic amendaţi. De exemplu, pentru îndrăneala de a afirma că ei se îmbogăţesc, iar noi sărăcim din zi în zi. Ca într-un stat de drept. Mama lor…!
mos-incatusatAşa că trebuie să vă gândiţi bine: cu cine preferaţi să fim colegi de celulă? Eu nu ştiu pe cine să aleg: pe ciobanul Ghiţă, fiindcă le putem telefona gratuit oilor lui? Sau pe Adrian Năstase, că trage cu pistolul mai bine decât Chuck Norris, ori pe Gigi Becali, că-i mai ortoman? Ori pe Moş Crăciun, ca să ne viziteze mai des? Să nu-i pomeniţi pe preşedinţii celor două camere din parlament, că vă treziţi în cătuşe înainte de vreme!