Valentine’s Day e ziua desfrâului?

couple-bed-condomAi o relație? Ești îndrăgostit? În caz afirmativ, înseamnă că ai alergat cu frenezie după un cadou pentru persoana iubită, care s-o surprindă plăcut. Nici o clipă nu te-ai întrebat ce părere are ortodoxia despre Ziua Îndrăgostiților, așa-i?  N-ai aflat că Valentine’s Day e ziua desfrâului în ochii Bisericii?

Recunoaște, habar n-ai că duminică dimineață, de ziua Sfântului Valentin, preoții de pe tot cuprinsul patriei țin slujbe şi rugăciuni anume pentru dragoste curată (fără păcatul împreunării trupești până la căsătorie). Vor să-i țină pe tineri departe necazuri și de ispite, pentru ca toate cuplurile să devină familii creştine.

Mărturisește, numai la ce spun preoții nu te-ai gândit, când te-ai aprovizionat cu prezervative din belșug! Cică Ziua Îndrăgostiților îi împinge pe tineri să păcătuiască grav, cu vârf și îndesat. Îmi amintesc că, în urmă cu ani buni, eram licean și, după ore, de Ziua Femeii, colegul meu de bancă m-a rugat să-i cumpăr 3 prezervative (nu avea bani pentru mai multe), lui fiindu-i jenă să ceară astfel de produse unei vânzătoare.

Nicio problemă. Am cerut 3 prezervative, iar fata de după tejghea le-a palmat cu dexteritate și mi le-a pus în mână. Le-am azvârlit pe tejghea și am rugat-o să le împacheteze frumos fiindcă „e Ziua Femeii și vreau să le fac cadou”. Vânzătoarea a chicotit și s-a conformat. Vouă vă e jenă să cumpărați prezervative? Argumentați de ce, indiferent de răspuns.

„Biserica Ortodoxă şi Biserica Creştină în general trebuie să apere foarte clar instituţia cea mai importantă: familia… La o astfel de sărbătoare nu ne putem juca de-a căsătoria de o zi… Nu ne putem juca de-a reclamele în supermarketuri, unde pentru că e Valentine’s Day să fie afişate pe rafturi prezervative şi alte lucruri care să te conducă la desfrâu… Suntem de acord să existe dragoste între… bărbat şi femeie, dar nu în modul acesta, care deja denaturează”, a afirmat preotul Cristian Ştefan, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului.

În neștiința lui, colegul meu de bancă a păcătuit, folosind prezervativele în scopul pentru care au fost create. Nu i-a fost deloc jenă să le utilizeze cu mai mult sârg decât s-a pregătit pentru vreo teză. Deși se declara un bun creștin, n-a pomenit niciun cuvânt despre desfrâul la care s-a dedat, la păcat și la părerea Bisericii. Mai mult, n-a dat niciun semn că s-ar căi fiindcă a păcătuit!

Voi la fel veți face de Valentine’s Day, cu nerușinare? Să vă fie de bine!cuplu

Sursa: aici

Care femei riscă să rămână fără partener?

NotebookCei mai mulţi bărbaţi preferă femeile supuse ca majoritatea asiaticelor, echilibrate şi cu forme voluptoase. Se pare că masculii de astăzi sunt de părere că temperamentul partenerelor poate contribui foarte mult la consolidarea sau la erodarea relaţiei lor. Unele femei sunt astfel „construite” încât sunt veşnic singure. În cele ce urmează veţi vedea care femei riscă să rămână fără partener şi ar trebui să-şi schimbe felul de a fi.

Un recent studiu efectuat de un post de televiziune a concluzionat că româncele nu doresc să-şi dezvăluie adevăratele intenţii, când e vorba de viaţa de cuplu. Ele vor să lase impresia că preferă libertatea, falsa independenţă, cu toate că, în realitate, au aceleaşi dorinţe ca şi majoritatea damelor de zeci de ani: să fie dorite, curtate şi cerute în căsătorie.

S-a alcătuit însă un soi de top al femeilor cel mai puţin dorite ca partenere de viaţă, de care mai ales româncele ar trebui să ţină cont.

Femeia geloasă pare a fi în fruntea celor mai puţin curtate dame de pretutindeni. Psihologii motivează că veşnica bănuială a acesteia că partenerul ei o înşală cu o colegă de serviciu, cu cea mai bună prietenă ori cu vreo necunoscută agăţată pe un site de socializare, ar duce la crearea tensiunilor nesfârşite în viaţa de cuplu şi, inevitabil, la despărţire. Este foarte adevărat însă că există şi excepţii de la această regulă, care, după cum se vede, nu-i general valabilă.

Astfel, mulţi norvegieni şi francezi fac parte dintre cei care n-au divorţat, cu toate că au descoperit că partenerii de viaţă nu le-au fost credincioşi. Desigur, psihologii afirmă că aceste persoane sunt nesigure de propriile forţe şi au o stimă faţă de sine scăzută. În plus, acestea îşi extind nesiguranţa şi faţă de sentimentele şi acţiunile propriului partener.

Conform statisticilor Oficiului Stării Civile, cei mai puţin geloşi par a fi, totuşi, concetăţenii noştri, care în ultimii 5 ani au divorţat şi s-au împăcat de cel puţin trei ori în cazurile de presupusă infidelitate. Numărul românilor care au performat în acest domeniu a trecut de 250 de persoane, ceea ce înseamnă că destui români preferă să uite şi să ierte.

Conducătoarea se află pe locul următor în topul damelor indezirabile. Masculii îşi doresc ca parteneră de viaţă o doamnă inteligentă şi plină de fantezie, ferindu-se de o damă care vrea cu tot dinadinsul să-şi impună punctul de vedere, considerând că ea are întotdeauna dreptate. Un astfel de comportament duce repede la fricţiuni şi, în cele din urmă, chiar la divorţ.

Ei bine, se pare că tot noi suntem în frunte şi în acest caz, iar mulţi psihologi explică această realitate plecând de la faptul că majoritatea românilor sunt profund religioşi, iar ortodoxia spune că femeia şi bărbatul trebuie să formeze o comuniune sfântă de idei, ambii având drepturi egale şi neexistând şef şi subaltern.

Nehotărâta există şi ea în acest top al damelor nesuferite. Este foarte adevărat că, de obicei, bărbaţii preferă să se ţină cont de părerea lor, dar ajung repede să le displacă partenerele nesigure, care nu se descurcă singure în nicio situaţie, aceştia neputând să pună bază în ele. De fiecare dată, trebuie să intervină ei pentru a rezolva orice problemă. Acest lucru îi oboseşte şi ajung să-şi considere partenera de viaţă o povară de care trebuie să se descotorosească.

Femeia dependentă este la fel de indezirabilă, fiindcă reuşeşte să-şi sufoce partenerul cu dragostea ei, neslăbindu-l o clipă. Desigur, nu ne mirăm să aflăm că tot românii sunt performerii acestei categorii, deşi cei mai mulţi preferă să fie copleşiţi cu dovezi de afecţiune, care să le mângâie vanitatea.250407-romantic-couples-chobir-dokan
Sursa: aici

Majoritatea oamenilor de ştiinţă cred în existenţa lui Iisus!

l_icoana-fecioara-maria-cu-pruncul-iisusÎn ultimii 200 de ani, istoricii şi filosofii au cercetat tradiţiile legate de existenţa lui Iisus, încercând să afle în ce măsură legendele legate de El sunt adevărate. Actualmente, majoritatea oamenilor de ştiinţă cred în existenţa lui Iisus Hristos.

În afara Evangheliilor, prima informaţie indirectă despre Iisus este dată de Flaviu Iosif, un istoric evreu care a trăit pe la sfârşitul secolului I. În scrierea sa, Flaviu Iosif amintea despre condamnarea la moarte a lui Iisus, care se făcea vinovat pentru încălcarea legilor romane ale vremii. Acest text vestit, numit “testinomium flavianum”, n-a putut fi contestat de niciun sceptic.

“Pe atunci, în timpul guvernării lui Pilat din Pont, a trăit Iisus, un bărbat atât de înţelept, încât nu se ştie dacã era om cu adevărat. El a realizat isprăvi uluitoare şi a fost maestrul unui popor care l-a acceptat de bunăvoie. A atras de partea Lui mulţi evrei şi greci, fiind Mesia. Când Pilat a auzit că Iisus Hristos era apreciat şi iubit mai mult decât el, l-a condamnat la moarte prin crucificare. Dar a treia zi, Iisus a înviat, lucru pe care profeţii îl anunţaseră deja, iar secta creştinilor, cum a fost numită după numele Lui, nu a dispărut nici pânã în zilele noastre.”

În istoriografia romană, în documentele din secolul al II-lea, se găseşte o ştire despre Iisus. Tacit a povestit că, atunci când Nero a incendiat Roma, a încercat, de fapt, să-i extermine pe creştini. “Creştinii credeau în Iisus, care a fost condamnat la moarte de către Pilat din Pont, care voia să fie singurul conducător acceptat, în timp ce poporul Îl iubea mai mult pe Iisus.”

Textele evreieşti datând din secolele II-V, îl menţionează pe Iisus Hristos ca fiind născut de Fecioară şi ca având mulţi discipoli. Textele menţionează multe vindecări uimitoare şi alte fapte miraculoase al căror protagonist a fost Iisus.

Bineînţeles, se prea poate ca unele amănunte din Evanghelii să fie înflorite de discipoli, iar acest fapt este aproape unanim acceptat de istorici. Cu toate acestea, documentele scrise rămase până în zilele noastre susţin existenţa istorică a lui Iisus Hristos.

La nivelul anului 2011, existau 2.264.492.000 de creştini în întreaga lume, ceea ce reprezintă 31% din numărul total al locuitorilor planetei. 1,2 miliarde persoane, adică mai mult de jumătate din numărul total de creștini, sunt catolici (dintre care 17 milioane de greco-catolici). Toate au la bază credinţa că Iisus Hristos s-a născut, a predicat, a murit şi a înviat.

Creștinismul e una din cele trei religii monoteiste contemporane, alături de iudaism și islam. Considerând împreună catolicii, protestanţii și ortodocşii sub denumirea globală de “creştini”, religia acestora e actualmente cea mai importantă din punct de vedere numeric la nivel mondial.

Peste 63% dintre credincioși sunt adepţii unei religii avraamice, adică a unei religii monoteiste, care provine din vechile tradiţii ce datează din seminţia lui Avraam. Toate religiile avraamice recunosc într-o măsură mai mare sau mai mică Sfânta Scriptură a Vechiului Testament.

În total în lume, 43% dintre credincioşi sunt creștini, 16%, musulmani, 5%, evrei. 10% din populaţia globului o reprezintă hindușii, iar 6% sunt urmași ai budismului. Circa 312 milioane de oameni sunt de religie ortodoxă (răsăriteană şi orientală).

Numele Iisus era relativ comun în Palestina secolului I d.Hr. În ebraică el suna Iehosua sau Iesua, fiind transliterat Iesous în greacă. Limba latină l-a preluat ca Iesus (Jesus) (sec. I-II dHr.). Citirea Iisus este de dată mai târzie. Iehosua înseamna în ebraică “Iahve va salva, va mântui” sau “Iahve este mântuire”.

Numele lui Iisus a fost vestit prima oară de îngerul Gavriil. Apoi semnificaţia numelui apare în Matei 1,21: “Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de pacatele lor”. Numele primit se traduce “Iahve (Dumnezeu) mântuieşte”.

Hristos nu constituie numele propriu-zis al Mântuitorului, ci e un supranume.
Icoana f[c[toare de minuni a lui Iisus Hristos.Se găseşte in biserica Sf.Impărati Constantin şi Elena ,din Atena, Grecia.
Cuvântul “creștin” vine din limba latină populară, de la christianus, derivat de la Hristos, deoarece Iisus din Nazareth e considerat de creştini ca fiind Mesia și fiul lui Dumnezeu. Cuvântul “Hristos”, în limba greacă Christós, adică “Cel uns”, este traducerea din limba ebraică a cuvântului “Masiah”.

Iniţial, în Israel regele era numit “Masiah”, pentru că la ceremonialul de investire era uns cu untdelemn de către un preot. Mântuitorul S-a prezentat pe Sine ca fiind Mesia.