Întrecere socialistă în Parlamentul României

IMGZ28iunSenatorul UNPR Constantin Popa a propus ca fiecare angajat la stat sau la firme particulare să primească în fiecare zi câte o masă caldă gratuit, fiindcă astfel îi va crește productivitatea în muncă. Senatorul, acuzat pe nedrept de populism, spune că a văzut mulți tineri îmbolnăvindu-se fiindcă n-au mâncat o masă caldă la prânz. Personal propun o întrecere socialistă de legi menite să fericească cetățenii cu un serviciu și, mai ales, cu drept de vot.

În viziunea onorabilului senator Popa, angajatorii ar urma să-și înființeze cantine proprii ori să încheie contracte cu firme de livrare a mâncării la domiciliu. Valoarea mâncării va fi scăzută din profitul companiei. Un alt parlamentar a spus că e o idee bună dacă-i vorba de o întrecere socialistă și că ar fi bine ca firmele să le dea salariaților bărbați și câte un costum anual, iar femeilor, câte o rochie, ca să fie bine îmbrăcați. Să fie primite!

Conform senatorului Popa, meniul ar costa 15 lei pe zi. La 4,6 milioane de angajați, masa de prânz plătită de stat și de patronate ar costa vreo 69 de milioane de lei, adică un fleac de 15 milioane de euro într-o singură zi. Dar cu banii altora se poate face orice.

Din moment ce s-a propus câte o masă caldă în fiecare zi, presupun că salariații au dreptul să mănânce gratuit chiar și sâmbăta, și duminica, dar atunci, ca și în toate zilele de sărbătoare, salariații ar fi bine să ia masa caldă împreună cu familia, adică perechea conjugală și măcar un copil. Pe spinarea angajatorilor, desigur. Astfel, legăturile familale ar fi mai strânse, salariații ar fi mai relaxați și mai eficienți la locul de muncă, iar țara va prospera.

Cum nu sunt banii mei, îmi permit să le sugerez lucrătorilor din parlament să ia în serios propunerile mele, la care am muncit eficient două minute încheiate, după ce am mâncat o masă caldă, deși n-a fost nimic gratis.

Astfel, mergând pe aceeași linie călăuzitoare trasată de vizionarul senator Popa, ar trebui ca salariații să ajungă la locul de muncă gratuit, fiecare dintre aceștia primind abonament pentru călătoriile cu toate mijloacele de transport în comun. De asemenea, salariaților ar urma să li se deconteze măcar câte un drum dus-întors cu trenul sau avionul, pentru ca oamenii muncii de la orașe și sate să beneficieze de un concediu de odihnă plătit cât mai relaxant.

În plus, gândindu-mă bine 17 secunde bătute pe muchie, am ajuns la concluzia că lucrătorii ar fi bine să beneficieze de chirie și întreținere gratuite, ca și gazele și energia electrică, iar randamentul lor profesional va crește binișor datorită acestor facilități.

În restul timpului rămas din cele două minute de gândire, am chibzuit pe rupte și reiterez ideea de a trece la programul de lucru de 6 ore pe zi, 4 zile lucrătoare pe săptămână, iar la fiecare loc de muncă salariații să beneficieze de o sală de divertisment plină cu jocuri și de un dormitor comun, în care aceștia s-ar putea odihni în pauza de o oră, după ora rezervată pentru masa caldă, evident.

Opțional, angajatorii au dreptul de le cumpăra tuturor salariaților câte un televizor LCD cu diagonala de minim 81 cm, o tabletă și un telefon inteligent, toate de ultimă generație, pentru ca aceștia să se poată destresa mai eficient. Aparatura se va schimba la fiecare 6 luni sau un an, datorită progresului tehnologic.

Totuși, aparatura electrocasnică necesară în fiecare locuință trebuie plătită de angajatori pentru toți salariații. Măcar câte o mașină de spălat rufe de fiecare, alta de spălat vase, un aragaz, un frigider, un cuptor cu microunde, un storcător de fructe, un aspirator și alte mărunțișuri de acest fel. Sigur, ar fi frumos ca la ieșirea la pensie, angajatorii să le dăruiască angajaților câte un ceas în valoare de minim 15.000 de euro, drept mulțumire că au onorat respectivul serviciu cu sudoarea frunții lor, dar numai dacă angajatorii țin neapărat.

Stimați cititori, vă rog să completați lista de beneficii pe care le merită (gratuit, cum altfel?) fiecare salariat în parte al scumpei noastre patrii, astfel încât nicio persoană nici măcar să nu se gândească să-și caute un loc de muncă și fericirea în altă țară. Aștept propuneri pentru parlamentarii noștri, că e an electoral!

Acesta este un pamflet și va fi tratat ca atare.

Sursă foto: aici

Sunt Cristi, ăla cu câinele, dar altul!

Presiunea străzii mă strivește și mă văd nevoit să fac mărturisiri complete. Recunosc, eu sunt Cristi, ăla cu câinele! N-am cum să neg, se vede de la o poștă! Dar nu eu am acel pitbull mic și arțăgos, care nu-i dă pace unui cetățean cumsecade, alegător conștiincios în ultimii 20 de ani, de unde și starea națiunii, fie vorba între noi. Ei bine, da, mărturisesc, sunt Cristi, ăla cu câinele, dar alt câine, aristocrat, de-i zic javră. Și, de fapt, nici n-am un câine, ci două pisici. Așa că nu mai strigați după mine, oameni buni!

Prietenii și cunoscuții s-au luat de mine, cică să-mi chem câinele la ordine! Și asta n-ar fi nimic, dar și o mulțime de necunoscuți strigă că atitudinea mea e intolerabilă și că trebuie să ies la iveală. Fraților, vă jur, nu sunt Cristi! Adică sunt Cristi, dar nu ăla pe care-l căutați! Și chiar dacă aș fi, cu toate că, repet, nu sunt, de ce să-mi chem câinele? Câinele ăla alb e bine educat și-i pedepsește pe bipezii care și-au băut mințile. Ești beat, el te înhață, deci are o funcție educativă lăudabilă în societatea românească de azi.

Nu mai spun că cizmele acelui, hai să-i zic, om sunt două și una mai apetisantă decât cealaltă. Cum să-i ceri un pitbull să-și deschidă fălcile din ele? Păi e ca și cum ai avea pretenția ca guvernul sau președinția să facă ceva pentru populație! Nu vă dați seama ce cereți?! Și de ce s-o facă? Cetățeanul de pe gard care a votat constant de 20 de ani încoace e atât de beat, încât trebuie să se țină bine de țigară, ca să rămână în picioare!

Dar să știți că asta-i starea lui obișnuită. Așa că și la urne se duce pe două cărări. Și bag sama că și mulți alții sunt extrem de euforici când votează și i-au ales pe cei care ne conduc. Deci mulțumiți-i câinelui pentru gestul lui nobil! Cristi, bă Cristi! Trimite-ți câinele și-n Parlamentul rușinii naționale!

Cristi, bă Cristi! Vezi că populația României iese sâmbătă, 30 ianuarie, în stradă, să te strige! Pe la orele 15:50. Și nu mă strigă pe mine, Cristi, ăla cu câinele, ci pe tine, Cristi, ăla cu câinele! (E alt câine, iar eu sunt alt Cristi, înțelegeți, fraților!) În tot cazul, Cristi, ăla cu câinele, ia aminte că vreo 11.000 de oameni de bine vin să te caute în Piața Unirii, că-i aproape de Parlament! Și de asta mă gândesc să-ți iei și pitbullul cu tine. Dar ai grijă să fie flămând și nervos! E adevărat, parlamentarii n-au cizme, dar au și ei câte două picioare ascunse în pantaloni de firmă, care sunt tare apetisante pentru câini.

Cristi, bă Cristi! Mai bine du-te în Parlament cu o haită întreagă de pitbulli!

Vorbe de spirit despre femei uşoare

Sexy-inked-girls-tattooDin când în când vă înfăţişez lumea şi diversele ei aspecte în viziunea oamenilor de spirit, care au formulat motto-uri, cugetări, butade, panseuri şi vorbe de duh despre diverse subiecte inspirate din viaţa cotidiană. Au devenit citate celebre, sunt maxime şi aforisme. Nu uit nici de proverbe, zicători şi nici de epigrame. Azi vă prezint câteva vorbe de spirit despre femei uşoare.

Nu e adevărat că, în timp ce dormim în Parlament, ne gândim doar la târfe; uneori, ne gândim şi la furat. (Victor Martin)

Principiul compensaţiei: cu cât femeile sunt mai uşoare, cu atât cheltuielile sunt mai grele. (Alexandru Gh. Radu)

Nu există femei fidele, ci doar femei nesolicitate. (Woody Allen)

Prostituatele sunt singurele femei cinstite care au rămas în America. (Ty-Grace Atkinson)

Au fost curve care au devenit cele mai de casă femei. (Gigi Becali)

O mie de femei „uşoare” care iubesc un bărbat nu-l pot face să o uite pe femeia la care a ţinut cândva, deşi aceasta l-a înşelat. (Michelle Rosenberg)

Preţul unei femei nu-l afli decât după ce o pierzi. (Mihail Drumeş)

Amazoanele erau ca nişte femei, dar şi mai rele. (Perla unui elev din Franţa)

Am locuit un timp în sufletul unei femei. Mare înghesuială! (Valeriu Butulescu)

Suntem înconjuraţi de atâtea femei uşoare încât ni se pare neimaginabil că, la un moment dat, a existat o Fecioară. Şi totuşi, a existat. (Teodor Burnar)

Chiar şi cea mai virtuoasă dintre femei are în ea ceva care nu este tocmai cast. (Balzac)

Niciun cavaler nu compromite reputaţia unei femei care a avut o slăbiciune pentru el. (Eugene Sue)

Unele femei nu sunt infidele decât pentru că n-au avut ocazia să fie. (George Budoi)

Fete de lux – Blonde, zvelte, frumuşele/ Sunt pe lume domnişoare/ Ce învârt parale grele/ Din moravuri… cam uşoare. (Eugen Ilişiu)

Femei, nu respingeţi avansurile bărbaţilor! Peste puţin timp vine şi lichidarea! (Girel Barbu)

Inteligenţa multor femei stă ascunsă în profunzimea diferitelor decolteuri. (Iosif M. Cristian)

Diavolul le învaţă pe femei ce sunt – sau l-ar învăţa ele pe diavol, dacă acesta nu ştia. (Jules-Amedee Barbey d’Aurevilly)

Niciun bărbat nu apreciază cuminţenia unei femei decât dacă este soţia lui. (Doina Ioneţ)

Am vrut să intru în sufletul unei femei. După mai multe încercări, am renunţat. Nu am avut răbdare să stau la rând. (Girel Barbu)

Ţipătul unei femei, care este surprinsă goală, se explică prin teama de a nu arăta destul de bine în această ipostază. (Otto Weininger)

Bineînţeles că prostituatele au copii – de unde credeţi că au apărut agenţii de circulaţie? (Dave Dutton)

Sunt femei care comit adulter de câte ori au ocazia; seara se roagă la Dumnezeu să fie iertate, iar a doua zi o iau uşurate de la capăt. (George Budoi)

Erată – Frumoaselor necunoscute/ Ce se-ntreţin făcând amor,/ De ce le spun „femei pierdute”/ Când se găsesc aşa… uşor?! (Nicolae Peiu)

Pentru cele mai multe femei, căsnicia nu e decât un paravan pe care joacă umbrele chinezeşti ale păcatului. (Corneliu Vadim Tudor)

Fetele, când ajung femei, ori se pregătesc să se transforme în cocote, ori îşi transformă iubitul într-un pui. (Mircea Eliade)

Diferenţa dintre o prostituată şi un politician român? Prima îţi oferă şi satisfacţii de banii primiţi! (Oreste Teodorescu)

Bărbaţii nu păcătuiesc cu femei cuminţi. (Jerome K. Jerome)

Problema cu nevasta mea este că e prostituată în bucătărie şi bucatăreasă în dormitor. (Geoffrey Gorer)

În campania electorală, politicienii sunt ca nişte prostituate care pretind că sunt nişte maici. (George Budoi)

Instinctul la femei este un compas interior perfect. Ele găsesc un dormitor foarte repede chiar şi într-o locuinţă străină. (Marcel Ayme)

Amantul unei femei căsătorite este bărbatul care contribuie gratis la îndeplinirea îndatoririlor soţului, uneori şi la sporirea familiei… (George Budoi)

Simpatie – Virginele eu le ador,/ Deşi vă jur, îmi par ciudate,/ Că sunt femei ce în amor/ Rămas-au necalificate. (Dan Căpruciu)

Oamenii ar trebui să realizeze că femeile nu sunt doar târfe ori virgine; eu vreau să văd femei care sunt adevărate fiinţe umane. (Kate Beckinsale)

Tot ce s-a făcut mare în lumea asta, prin femei s-a făcut. Curtezanele, nu femeile de treabă, au stimulat geniile. (George Călinescu)

De ce multe femei îşi iau amanţi care nu valorează cât soţii lor? Fiindcă cel mai mare farmec al amorului e atracţia ademenitoare a fructului oprit. (Eugene Sue)

Prostituatele se remarcă din mulţime, e greu să le ignori. Sunt bine îmbrăcate şi nu fumează. (Roger Ebert)

Ginecologii şi prostituatele au aceleaşi surse de câştig. (Jandre Drmic)

Când politica e târfă, instituţiile statului devin adevărate bordeluri. (Vasile Ghica)

Mama îmi spunea că este destul de simplu să îţi păstrezi soţul: trebuie să fii o servitoare în sufragerie, o bucătăreasă în bucătărie şi o târfă în dormitor. Cred că am să le angajez pe primele două şi voi avea grijă de treaba din dormitor. (Jerry Hall)

Moda la femei – Se schimbă moda zilnic, pas cu pas,/ Tot ce e vechi devine noutate;/ Şi-o să le vezi şi cu belciug în nas,/ Dar nu şi cu centuri de castitate. (Nicolae Paul Mihail-Nicomah)

Totalul de sex nedorit îndurat de o femeie este probabil mai mare în căsătorie decât în prostituţie. (Bertrand Russell)bikini-women-wallpapers_643

Cei mai mulţi români au mare încredere în pompieri

pompierUltimul sondaj de opinie din 2014 arată că 51% dintre români au mare încredere în instituția prezidențială, pe când în prim-ministru, numai 28%. Nimic surprinzător, deşi personal mă aşteptam ca actualul premier să obţină un procentaj şi mai mic. Dar cei mai mulţi români au încredere mare şi foarte mare în pompieri şi în SMURD.

Un recent sondaj de opinie realizat de IRES concluzionează că 90% dintre concetăţenii noştri au multă şi foarte multă încredere în pompieri. În clasamentul încrederii urmează SMURD, 88% dintre respondenţi afirmând că au multă şi foarte multă încredere în acesta. Armata e investită cu încredere de 81% dintre români.

DNA şi Biserica obţin încrederea a 66% dintre respondenţi. Urmează în topul încrederii Uniunea Europeană, Jandarmii, Serviciul Român de Informații şi DIICOT. Banca Naţională a României e creditată cu multă şi foarte multă încredere de 55% dintre noi, Justiţia, de 54%, iar în şcoala românească au încredere 51% dintre respondenţi. Numai 49% dintre cei chestionaţi au multă şi foarte multă încredere în mass-media (radio, televiziune, presă scrisă).

Cum era de aşteptat, în Parlamentul României au multă şi foarte multă încredere numai 9% dintre cei chestionaţi, în timp ce 89% au puţină şi foarte puţină încredere. De asemenea, în partidele politice mai cred doar 10% dintre români. Organizaţiile non-guvernamentale întrunesc încrederea a 26% dintre cei chestionaţi. Primul ministru, FMI, sistemul de sănătate şi sindicatele se clasează pe ultimele locuri în topul încrederii românilor.

65% dintre români nu sunt mulţumiţi de felul în care trăiesc. Cu toate acestea, cei mai mulţi concetăţeni sunt optimişti: 44% consideră că în 2015 vor trăi mai bine, 33% cred că vor trăi la fel, iar numai 17% dintre subiecți anticipează că o vor duce mai prost.

Marja de eroare a sondajului este de ± 2,9%.mews ro_62407700

Sursa: aici

Politicienii au cel mai înfiorător job!

sleepy-politiciansCareerBuilder, o firmă de resurse umane din Statele Unite, a finalizat un studiu asupra locurilor de muncă cel mai puţin dorite de americani. Studiul a scos la iveală temerile acestora de a avea un loc de muncă precum educator de grădiniţă sau agent de securitate! Dar, surprinzător, aceştia consideră că politicienii au cel mai înfiorător job şi nu vor să audă de o slujbă în guvern.

Conform acestui studiu, americanul obişnuit se teme cel mai mult de vorbitul în public pe care îl presupune meseria de politician, de antipatia şi neîncrederea celorlalţi cetăţeni, dar şi de birocraţia cu care s-ar confrunta având un astfel de job. Indiferenţi la temerile americanilor, mulţi români se înghesuie să intre în politică. De aici, poate, şi mulţimea de neaveniţi din parlament.

Pentru SUA s-a alcătuit şi un top al celor mai înspăimântătoare joburi. Astfel, pe primul loc se situează meseria de politician, pe doi, microbiolog la secţia Infecţioase, iar pe trei, agent de securitate la concertele şi meciurile la care iau parte foarte mulţi tineri. Aceste ocupaţii sunt urmate, în ordine, de educator de grădiniţă, dresor de animale sălbatice şi lucrător la morgă.

În schimb, în topul joburilor refuzate de români conduc muncitorii necalificaţi (în construcţii civile, drumuri şi poduri, în industria textilă şi în agricultură). Alte joburi ocolite mai sunt şi cele de operator confecţioner şi confecţioner-asamblor în industria textilă şi încărcător-descărcător. Sigur, condiţiile grele de muncă şi salariile de mizerie îi alungă pe români. În industria textilă lucrează multe asiatice, fiindcă româncele nu se înghesuie unde-i multă muncă, iar banii, puţini.

E adevărat că la aceată stare de lucruri contribuie şi faptul că românii, în general, refuză să se mute în altă localitate pentru un loc de muncă. Şi asta fiindcă n-au automobile cu care să se deplaseze, benzina oricum e scumpă, iar infractura este cumplită. În plus, nu există soluţii eficiente din partea transportului în comun şi nimeni nu-şi bate capul cu asta.

Cu toate acestea, la nivel naţional, se resimte din plin lipsa joburilor, iar reconversia forţei de muncă pare a fi o cauză pierdută. Actualul prim-ministru a promis, la începutul mandatului său, că va înfiinţa 100.000 de locuri de muncă. Desigur, nimeni nu l-a crezut şi, într-adevăr, realizările în acest domeniu au fost foarte departe de promisiuni. Dar mulţi români nu se lasă: dacă acest prim-ministru tot s-a dovedit a fi un plagiator mincinos, înseamnă că-i bun chiar şi de preşedinte…barack-obama-sleeping-on-the-phone-83557

Necuvântătoare hazlii

Bine v-am regăsit! Nu ştiu cum, dar nici n-am simţit că a trecut o săptămână. Alternanţa soare, ploaie parcă mă dereglează. În săptămâna asta nu s-a întâmplat nimic deosebit: Putin tot nu şi-a revenit, s-a mai scumpit ceva, guvernanţii au hotărât ca primarii să fie slobozi să migreze de la un partid la altul, în ciuda criticilor venite de peste tot, a mai apărut un impozit care să ne spolieze şi alte prostii de acest gen. Noi să fim sănătoşi, să le putem duce! Ca în fiecare weekend, mi-am propus să vă amuz, aşa că las şi guvernul, şi pe Putin să şteargă putina. Apropo de descreieraţi: la sfârşitul săptămânii trecute, v-am prezentat unii dintre tâmpiţii care au drept de vot, aşa încât astăzi vă voi arăta nişte fiinţe care îmi sunt mult mai simpatice, câteva necuvântătoare hazlii.
Aveţi şi un număr mai micAveţi şi un număr mai mic?

Cât s-a făcut RCA-ul!Cât s-a făcut RCA-ul?!

Gândeşte-te! Ce-ai făcut cu cheile de la maşinăGândeşte-te bine! Ce-ai făcut cu cheile de la maşină?

Ăla era sandvişul meu!Ăla era sandvişul meu!

Zamunda.NetCăldură mare, monşer!

Dacă ai parcat pe locul meu, înseamnă că nu te deranjează nişte cauciucuri găurite!Dacă ai parcat pe locul meu, înseamnă că nu te deranjează nişte cauciucuri găurite!

În cultura europeană, fereastra reprezintă libertatea. Să văd dacă teoria se aplică şi aici...În cultura europeană, fereastra reprezintă libertatea. Să văd dacă teoria se aplică şi aici…

Hai, dă drumul la apă!Hai, dă drumul la apă!

Nimic nu poate înlocui dimineţa o ceaşcă de cafea! Poate doar două ceşti...Nimic nu poate înlocui, dimineţa, o ceaşcă de cafea! Poate doar două ceşti…

Mamă, uite două raţe care vor să se sinucidă!Mamă, uite două raţe care vor să se sinucidă!

Nu se poate! Nu-mi vine să cred!Nu se poate! Nu-mi vine să cred! Altă hotărâre de guvern?!

Parlamentul României, ce dezamăgire!Parlamentul României, ce dezamăgire!

Să nu scoţi o vorbă!Să nu scoţi o vorbă!

Refuz să mănânc în maşină!Refuz să mănânc în maşină!

Şi de ce te-a deranjat aşa tare un geam spart!Şi cu ce te-a deranjat aşa tare un geam spart?!

Să vă arăt ce înseamnă să faci bani pe net!Să vă arăt ce înseamnă să faci bani pe net!

Uite ce trebuie să îndur, ca să devin Miss!Uite ce trebuie să îndur, ca să devin Miss!

Şi o să iasă un câine zburător!Da, iubito, şi o să iasă un câine zburător!

Stai, e o capcană!Stai, e o capcană!

Cu asta mă învelesc la noapte!Cu asta mă învelesc la noapte!

Vorbe de spirit despre prostie

funny-celebrity-faces-12Din când în când vă voi prezenta lumea şi diversele ei aspecte în viziunea oamenilor de spirit, care au formulat butade, cugetări, motto-uri şi vorbe de duh despre diverse subiecte inspirate din viaţa cotidiană. Au devenit deja citate celebre, maxime şi aforisme. Nu voi uita nici de proverbe, zicători şi nici chiar de epigrame. Astăzi vă voi arăta câteva vorbe de spirit despre prostie. Voi menţiona şi cine a formulat aceste cugetări.

Doar două lucruri sunt infinite, universul şi prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul. (Albert Einstein)

Prostul are un mare avantaj faţă de omul deştept: este întotdeauna mulţumit de el însuşi. (Napoleon Bonaparte)

Proştii mor, dar prostia rămâne. (Ion Luca Caragiale)

Nebunia în rândul indivizilor este rară – dar în cadrul grupurilor, partidelor, naţiilor şi epocilor – este ca o regulă. (Friedrich Nietzsche)

Să zicem că eşti un idiot. Şi să zicem că eşti membru al parlamentului. Dar asta înseamnă deja că mă repet. (Mark Twain)

Dacă prostia ar durea, urletele din Parlament ar depăşi cu mult nivelul de zgomot admis prin lege. (Ion Cristofor)

În politică, prostia nu e un handicap. (Napoleon Bonaparte)

Prostul se simte genial când vorbeşte, nu când ascultă. (Vasile Ghica)

Nu este nicio ruşine să te naşti prost, ruşine e să mori prost. (Marin Sorescu)

Proştii se plâng că nu sunt cunoscuţi de suficient de mulţi oameni. Înţelepţii se plâng că nu cunosc suficient de mult oamenii. (Confucius)

E mai bine să taci din gură şi să-i laşi pe ceilalţi să creadă că eşti un prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice îndoială. (Mark Twain)

Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj. (Ion Creangă)

Spiritul de contradicţie este personalitatea prostului. (G. Călinescu)

Nici celui bolnav nu-i foloseşte un pat de aur, nici celui fără minte un noroc deosebit. (Arthur Schopenhauer)

De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită? (T. Muşatescu)

Nimeni nu e destul de inteligent ca să poată convinge pe un prost că e prost. (Jean de La Fontaine)

Dacă n-ar fi proştii, deştepţii ar muri de foame. (Camil Petrescu)

Să fii prost, egoist şi să ai o sănătate bună sunt trei cerinţe pentru a fi fericit, deşi dacă prostia lipseşte, celelalte nu mai contează. (Gustave Flaubert)

Este mai bine sa fii prost şi să cunoşti acest fapt, decât să fii prost şi să te crezi înţelept. (Buddha)

Orice prost poate şti, scopul este să înţelegi. (Albert Einstein)

Genialitatea poate avea limitările sale, dar prostia nu are acest handicap. (Elbert Hubbard)

Adună toţi proştii de partea ta şi poţi fi ales în orice poziţie. (Frank Dane)

Un prost găseşte totdeauna unul mai prost, care să-l admire. (Nicolas Boileau)

Un prost nu spune lucruri inteligente, dar un om inteligent spune multe prostii. (Garabet Ibraileanu)

Prostia ar putea contribui la progresul societăţii numai dacă devine impozabilă. (Vasile Ghica)

Tâmpiţii când nu înţeleg un lucru îl declară suspect. (Valeriu Armeanu)

I se zăreşte chelia prostiei de câte ori încearcă să fie spiritual. (Vasile Ghica)

Proştii sunt oameni serioşi, nu se lasă seduşi de umor. (Vasile Ghica)La bazin

Recomandările săptămânii

caine la laptop 1M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări apărute în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

Adelinailiescu spune că are amintiri din altă viaţă: „…Se poate comunica cu un copil nenăscut? Mărturisesc că mi-am pus şi eu această întrebare demult, pe cand eram o viitoare mamică nepricepută şi chiar mai târziu, stând la căpătâiul altor copii aflaţi în suferinţă… Am citit chiar un studiu, un fel de dicţionar scris de un medic neonatolog care reuşise să descifreze cumva nuanţele din plânsul unui sugar…

…Obişnuiam să pun cartea sprijinită de burtă şi să-i citesc copilului meu (nenăscut) poveşti, iar de ascultat, deşi nu-s melomană, ascultam intens Abba. Mai târziu, fiul meu a devenit un fan Abba, zicea că ştie muzica asta (de) demult… Nu venim din neant. Şi venim cu amintiri din vieţile anterioare, doar că le uităm foarte repede. Cam asta cred eu că sunt instinctele, acele lucruri pe care le facem fără să ne înveţe cineva: amintiri din existenţa anterioară! La fel şi unele fobii: sunt traume trăite anterior şi care ne-au rămas adânc întipărite în conştiinţă”.

Radu Herjeu a remarcat că nu există deosebire între nesimţirea unei mahalagioaice şi cea a unui politician: „La un metru de ieşirea dintr-un supermarket bucureştean, o individă relativ bine îmbrăcată îi dă jos chiloţii copilului său, să tot fi avut un an şi jumătate, doi, iar acesta începe să facă pipi pe peretele magazinului… Aşa că am întrebat-o… dacă i se pare normal ce face. Ultragiată că e admonestată, a răstit către mine o imbecilitate, desigur: ‘Şi ce, voiai să-l las să facă pe el?’…

Un individ, ajuns printr-o greşeală istorică în fruntea ţării, s-a gândit că e timpul şi locul să facă public, din nou, pipi pe toată lumea… Caz patologic unic în lume, cred, un şef de stat a ameninţat cu puşcăria un premier şi cu represalii un senator care vorbeşte nepermis de mult despre afacerile prezidenţiale necurate. Am avut aşa, senzaţia intensă că Băsescu e băieţelul din prima poveste, ajuns mare şi tare”.

Alexandra Cristea crede că rostim prea uşor două cuvinte magice: „E atât de uşor pentru ea să spună ‘te iubesc!’. A spus-o de atâtea ori, încât a uitat ce semnifică cu adevărat. I-a spus-o celui care îi mângâia părul, în miez de noapte. I-a spus-o celui care o ţinea de mână la teatru… I-a spus-o şi celui care îi aducea scrisorile de la alţi iubiţi. I-a spus-o celui pe care îl iubea cu adevărat şi celui pe care nu l-a iubit deloc…

Era uşor să spună ‘te iubesc!’ atunci când nu simţea asta. Erau precum oricare alte două cuvinte, scrise cu cretă pe un asfalt crăpat şi strivit de prea multe tălpi nepăsătoare… Te iubesc… dar am spus ‘dar’. Un ‘dar’ ce anulează orice ‘te iubesc’, oricât de adevărat ar fi. Îl dă de pământ şi îl calcă în picioare. Îl trânteşte în noroi şi îi răpeşte orice suflare. E uşor să spui ‘te iubesc’ atunci când ştii că mai e mult până să iubeşti”.

Andi Moisescu remarcă faptul că drumul spre iad (Parlament) e plin de hârtoape: „…Presa denigrează cu o plăcere aproape diabolică imaginea unei instituţii eminamente serioase, care se străduieşte din răsputeri să fie cel mai bun ambasador al țării. De-aia le şi propun parlamentarilor aleşi să ia atitudine şi să ne arate cât de mult le pasă… Cum? Foarte simplu. Donând fiecare câte 2000 de euro pentru refacerea aleilor din jurul Palatului, care… arată cam ca-n Iraq, după război. 588 de parlamentari ori 2000 de euro de fiecare înseamnă 1.176.000 de euro”. Ah, câtă candoare!

Addicted scoate în evidenţă dezavantajele amânării: „…Dacă nu sunteţi organizaţi şi nu faceţi lucrurile în ordinea în care trebuie, cu tragere de inimă şi cu drag, puteţi ajunge să amânaţi mereu lucrurile (pe) care trebuie să le faceţi, mai ales dacă nu sunteţi presaţi de şefi… Amânarea are mai multe efecte, unul dintre ele fiind amânarea dezvoltării profesionale. Ritmul vostru se impune şi în dezvoltarea voastră profesională. Cu cât amânaţi mai mult, cu atât veţi amâna mai mult şi dezvoltarea…

Sunt două motive pentru care oamenii amână lucrurile. O dată este comoditatea de a face ceva, pentru că este mai uşor să stai degeaba. Apoi este un motiv mai profund. Se pare că oamenii aleg să facă lucrurile urgente decât lucrurile importante, aşa că le amână până când devin urgente. Rezolvandu-le, atunci dobândesc o satisfacţie de moment că au evitat orice fel de repercursiuni ar fi avut nerezolvarea acestora”.

La ce număr de telefon avem voie să înjurăm?

chuck-norris 1Presa a anunţat că, într-un interval de opt ore, un băcăuan de 54 de ani a sunat de 115 ori la numărul de urgenţă 112, numai pentru a-i înjura pe poliţişti. După atâtea ore de muncă asiduă, poliţiştii au reuşit să-l găbjească şi să-i dăruiască o amendă de 500 de lei. Ei presupun că individul a găsit în asta o modalitate de refulare. Corect. Însă la ce număr de telefon avem voie să înjurăm?

Poliţiştii afirmă că numai în ultimul an, în judeţul Bacău, mai mult de 75% dintre apelurile la numărul de urgenţă au fost false. După cum se poate lesne observa, există o nevoie stringentă a populaţiei de a-i înjura pe cei care îi fac viaţa grea, în speţă, autorităţile, indiferent care ar fi acestea. Din păcate, în conştiinţa neamului românesc s-a fixat un singur număr de telefon al unor autorităţi, respectiv 112. Şi asta fiindcă nu s-au comunicat numerele de telefon pentru preşedinţie, guvern, parlament şi alţi politicieni.

Cică la 112 ar trebui să sunăm numai în caz de urgenţă. Asta a şi făcut băcăuanul nostru. Păi când îţi vine să înjuri şi să-ţi faci cunoscute sentimentele duioase faţă de autorităţi, înseamnă că ai o urgenţă, nu-i aşa? Vezi bine, nu-ţi poţi înfrâna pornirile, spunându-ţi că-i înţelept să-ţi amâni refularea, aşa că apelezi singurul număr de telefon care îţi vine în minte în astfel de situaţii, în afară de cel al soacrei personale.

Dar ştim bine că soacra în social e mai tare decât Chuck Norris în filme. Desigur, nu-ţi dă mâna să te pui cu o asemenea forţă a naturii, ci mai curând cu poliţia, jandarmeria şi mascaţii la un loc. În vederea liniştirii cetăţenilor nemulţumiţi de foame, taxe peste taxe, preţuri veşnic crescânde, guvernanţi incapabili, corupţia autorităţilor, lipsa locurilor de muncă, teama zilei de mâine etc., propun să se înfiinţeze linii telefonice directe cu cei responsabili pentru starea de lucruri din ţară.

Astfel, oamenii ar putea să-şi verse oful ţintit către persoanele sau organismele pe care le găsesc vinovate pentru viaţa lor mizerabilă. Pentru destresarea naţională, ar fi bine-venită alocarea unor numere de telefon pentru fiecare minister în parte, guvern, parlament, poliţie, patriarhie, formaţiuni politice, preşedinţie etc.

Pentru a simplifica operaţiunea, ar trebui înfiinţată o centrală telefonică pentru înjurături, cu număr unic, la care fiecare cetăţean să se poată refula strigând la reprezentantul fiecărui personaj sau organism vizat de trimiterile la origine ale apelantului, la orice oră din zi şi din noapte.

Totul pare a fi bine gândit până aici, totuşi am o nelămurire: cum rezolvăm spinoasa problemă a telefonului veşnic ocupat. Mulţi oameni doresc să se refuleze şi un singur număr de telefon nu poate face faţă milioanelor de persoane care vor să înjure autorităţile.

Voi cum credeţi că se poate soluţiona această problemă, astfel încât poporul să poată înjura pe cine şi cât timp doreşte, fără teama de a fi întrerupt sau amendat?

Elevii poartă obligatoriu steagul secuiesc pe uniformă!

secui ampress roElevii Liceului Körösi Csoma Sándor din Covasna sunt obligaţi de conducere să poarte o uniformă pe care se află sigla unităţii de învăţământ, care conţine elemente de pe steagul secuiesc, respectiv soarele şi semiluna, dar şi culorile acestuia. Surprinzător sau nu, dar nici măcar liceanii maghiari nu s-au arătat entuziasmaţi de această idee creaţă.

În octombrie 2013, conducerea liceului a hotărât să-i modifice drapelul, schimbându-l cu unul care are culorile şi însemne ale steagului secuiesc. Elevii au fost avertizaţi că se vor face verificări ale ţinutei lor. Vorbim despre aceeaşi unitate de învăţământ a cărei directoare, pe numele ei Eva Becsek, este o membră vajnică a UDMR şi consilier local.

Exact în urmă cu un an, această Evă fără Adam, dar cu păcatele ei, s-a făcut remarcată prin deciziile aberante luate în cazul Sabinei Elena M., eleva în clasa a IX-a care a îndrăznit să poarte la şcoala din ţara ei o bentiţă colorată în roşu, galben şi albastru pe data de 15 martie, Ziua Maghiarilor de Pretutindeni.

Atunci, fata a fost insultată şi huiduită de colegii ei unguri şi ameninţată cu moartea pe net, acţiuni pentru care aceştia n-au fost sancţionaţi, pesemne conducerii liceului părându-i-se firească o astfel de manifestare. În schimb, Sabinei i-a fost confiscată bentiţa de către dirigintă. În acest fel sunt educaţi elevii din Covasna, cel puţin în acest liceu condus de o UDMR-istă.

Poliţia a deschis un dosar penal, dar persoana care a ameninţat-o pe Sabina Elena, desigur, n-a putut fi identificată. Poliţia locală, subordonată Primăriei în care directoarea liceului este într-un post de conducere, şi-a făcut datoria… Totuşi, după o anchetă a Inspectoratului Şcolar Judeţean, directoarea şi adjuncţii ei au fost cumplit sancţionaţi, cu observaţie scrisă. Adică li s-au luat absolut toţi boii de la bicicletă. S-a făcut dreptate!

Actualmente, UDMR a acceptat invitaţia PSD de a participa la guvernare, pentru a forma majoritatea în Parlamentul ruşinii naţionale. De altfel, acolo e locul UDMR-ului, o organizaţie antiromânescă. Însă a pus condiţii: pe lângă un post de vicepremier, râvneşte şi la conducerea a două ministere: al Sănătăţii sau al Mediului şi al Culturii. Observaţi absurdul situaţiei: ministrul Culturii româneşti ar avea etnie maghiară!

Mai mult decât atât, Guvernul ar urma să renunţe la procesele intentate primarilor de aceeaşi etnie care au arborat drapelul secuiesc pe instituţiile publice din România, să fie permise însemnele minorităţilor naţionale pe stemele judeţene, legalizarea steagului Ţinutului Secuiesc şi facultăţi în limba maghiară. Totuşi, premierul Ponta a declarat căSabina UDMR-ul n-a pus condiţii legate de steaguri.

Cum poate fi etichetată acţiunea PSD, pentru a avea privilegiul de a conduce ţara cu cel mai scăzut nivel de trai şi cu cei mai mulţi oameni săraci din Europa? Reamintesc faptul că 2014 este an electoral şi că, în majoritatea anilor de după 1989, PSD-ul şi precursorii lui au condus ţara.

Nu mă pricep la politică şi, foarte probabil, nu voi participa la alegeri, Parlamenul actual determinându-mă să n-am încredere în niciun politician. Şi mărturisesc faptul că am rude şi prieteni de etnie maghiară.