Mulți români înființează firme cu fonduri europene

carti-de-vizitaZilele trecute, m-a vizitat Gelu, un vechi prieten, care are o firmă de tip SRL. Din discuția pe care am avut-o, am aflat că, mai nou, colaborează foarte bine cu o mică tipografie înființată recent cu bani europeni. Întreaga echipă a tipografiei e formată din numai 3 oameni. În tot cazul, mulți români înființează firme cu fonduri europene.

Când a ajuns la mine, l-am tratat pe Gelu cu o cafea neagră, cum știam că-i place lui. Am stat de vorbă peste două ore, mai ales despre firma lui și despre colaboratorii pe care îi are.

– Uite, eu n-am avut această șansă, dar un amic de-al meu din Sebeș și-a deschis tipografia Muhlbach Print, care nu este o firmă de tip SRL, ci o SES (Structură Economică Socială), înființată anul trecut, cu ajutorul Fondurilor Structurale Europene. Fiind SES, oferă sprijin și integrare pe piața muncii pentru persoane aflate în grupurile vulnerabile.

– Cum adică, Gelu, grupuri vulnerabile?

– Sunt formate din oameni defavorizați, greu integrabili în muncă. Momentan, echipa tipografiei despre care îți spun e formată din numai 3 persoane dintr-un grup vulnerabil, cărora li se oferă cursuri de calificare și, cel mai important, un loc de muncă. Dacă tipografia prosperă, amicul meu își poate achiziționa și altă aparatură, cum ar fi o rotativă, spre exemplu. Astfel, va crea noi locuri de muncă pentru astfel de persoane defavorizate. Poate chiar și pentru asta colaborez cu firma amicului meu.

– După câte înțeleg, pentru a înființa tipografia, a primit fonduri europene…

– Da, omule, iar echipamentul de care dispune e de ultimă generație, permițându-i să asigure un standard calitativ înalt și un termen de execuție scăzut pentru comenzi.

– Și adică ce face în tipografia asta cu doar 3 angajați?

– Poate face cărți de vizită, pliante, broșuri, flyere, afișe, bannere, reclame autoadezive, coli cu antet, lucruri de acest gen. Oferă servicii ca: printare alb/negru, color, CAD și pe hârtie magnetică, scanare documente alb/negru și color, HQ foto print, îndosariere, laminare, copiere xerox, chiar și imprimări personalizate.

– Înseamnă că poate face doar tiraje mici…

– Te înșeli! Printările cu tiraj mare se pot executa rapid și cu o calitate foarte bună.

– Pe ce se face printarea?

– Printurile foto HQ se pot realiza pe hârtie de calitate înaltă. Iar Xerox Color C60 dispune de o viteză mare de tipărire, reușind să scoată până la 60 de pagini pe minut. Prin scanare rapidă se pot multiplica până la 200 de pagini pe minut, cu o rezoluție excelentă.

– Aha! Și plastifierea, mă rog, laminarea, cum îi spui tu…

– Într-adevăr, laminarea presupune acoperirea cu plastic a documentelor, fiind o siguranță suplimentară împotriva degradării lor. Desigur, pe lângă protecție, laminarea oferă și un aspect profesional al documentelor.

– Bună treabă! Am înțeles că se face și personalizarea diverselor obiecte…

– Așa-i. Se pot personaliza cu logo-ul firmei, de exemplu, tricouri, șepci și alte textile. Imprimarea se face prin transfer termic și poate fi color sau monocrom. Se mai pot personaliza și căni cu un mesaj sau cu o poză. Există acolo aparatură excelentă pentru asta.

După plecarea prietenului meu, am început să mă documentez asupra fondurilor europene, pentru a încerca să-mi deschid și eu o firmă.

Ghid de supravieţuire în blogosferă

eve_appleAcest titlu a reieşit din discuţia cu o bloggeriţă. Cum prietena mea nu l-a utilizat, îmi permit s-o fac eu. Asta fiindcă am aflat că mereu apar bloguri nou-nouţe, iar administratorii lor nu ştiu prea bine ce se întâmplă pe la noi, prin lumea 2.0. Ca să nu aibă un şoc la primul contact cu alţi bloggeri, le-ar fi necesar un mic ghid de supravieţuire în blogosferă.

                                  Alţi bloggeri te ajută

Stimate nou-blogger, află despre noi că măcar la nivel declarativ suntem cu toţii prieteni şi nu prea folosim pronumele de reverenţă, ba chiar ne tutuim cum ne vine la gură, aşa că n-are importanţă că eu am 15 ani bătuţi pe muchie, iar tu abia 75. Aşa mi-au spus şi mie cei mai vechi în blogosferă. Aveam să constat că-i adevărat, dar numai parţial.

Dacă ai nevoie de ceva, un sfat, un program pe calculator, o îndrumare, e îndeajuns să spui ce te doare. De obicei, se găseşte cineva care să te ajute dezinteresat, fiindcă şi el a fost ajutat, la rândul său. Ştiu, pare şocant, privind din afară, dar chiar există astfel de oameni în blogosferă.

Să nu te miri, dar dacă eşti de sex feminin şi ţi-ai pus o poză de prezentare frumoasă, te vei pomeni cu nişte binevoitori care să-ţi transmită pupici de „noapte bună fără mine!” şi, desigur, dacă eşti mascul, te vei pomeni că domnişoare între 15 şi 60 de ani sunt interesate de blogul şi, mai ales, persoana ta. Omul e mai dezinhibat în lumea noastră.

                   Aici găseşti cele mai aiurea ştiri şi reclame

Să nu te mire avalanşa de ştiri şi reclame. Se vinde de toate, de la sex, la Ebola. Să-ţi arăt nişte exemple pe care le-am luat de pe un grup chiar azi:

Magdalena Dana – 80 RONI ORA SEX TOTAL NORMAL PROTEJAT ORAL SI ANAL NEPROTEJAT 075…, 36 ANI PITESTI NU AM LOCATIE SI NU FAC AN MASINA

Micii afacerişti din zona Pieţei Obor au apelat la tot felul de conexiuni suspecte ca să-şi umple tarabele cu Ebola – la bucată, la cartuş sau chiar la kilogram… Etichetele în limba chineză de pe eprubete par să indice că ar fi vorba de o contrafacere, speculantul vânzându-le oamenilor drept Ebola o banală febră tifoidă făcută pe vapor. (Legea cererii şi a ofertei. Doritorii or avea şefi nesuferiţi, neveste de care vor să scape, soacre, vecini etc.)

Ceas bărbătesc super preţ doar astăzi. (Desigur, şi mâine găsim aceeaşi ofertă.)

Noile avioane invizibile din generatia a cincea ale Rusiei. (Cu film edificator! Păi cum le vedem, dacă-s invizibile? A, invizibile pentru radare…)

                 Concursuri multe, mai mari şi mai mărunte

Şi o să mai întâlneşti fel şi fel de concursuri, cu unele premii tentante. Pot fi nişte pârliţi care au o prăvălie online, dar şi advertiseri de marcă; indiferent de cât de cunoscuţi sunt, vor să devină şi mai faimoşi. Pentru asta tu scrii advertoriale, ca şi alte zeci de bloggeri, iar cele mai bune postări sunt premiate.

Să ne înţelegem: în marea majoritate a cazurilor, nu-ţi vei da seama cum de a fost stabilit câştigător un advertorial mult mai prost decât altele. Îţi pot da un indiciu: majoritatea persoanelor care jurizează, cu cea mai bună intenţie, desigur, sunt total incompetente să facă acest lucru. Sunt inculte şi agramate. Nu toate, dar majoritatea.

Asta îmi aduce aminte de concursul pentru cel mai bun imitator al lui Charlot. S-a prezentat chiar Chaplin la concurs şi a terminat pe locul trei! Cam aşa se întâmplă şi cu jurizarea concursurilor din blogosferă. Dacă ai fost neinspirat atunci când ai scris în silă un advertorial pentru vreun concurs, să ştii că ai şanse să fii desemnat câştigător. Iar dacă ai făcut un material cu care să rupi gura târgului, aşteaptă-te să nu câştigi nimic!

Vei mai primi zeci de mesaje care îţi solicită să le dai like şi/sau să intri în text, să identifici un link, să intri acolo şi să aştepţi până la un minut, ca şi cum te-ar interesa tare mult să vezi ce scrie. E cea mai tâmpită condiţie impusă participanţilor la nişte concursuri în ultima vreme. Unii advertiseri sunt de-a dreptul sadici. Iar noi, bloggerii, fraieri că acceptăm aşa ceva.

                                 Jocuri, poturi şi hateri

Precis vei fi invitat să apreciezi o pagină sau alta. Chiar dacă o faci, să nu pe aştepţi la reciprocitate! Bineînţeles că fel şi fel de oameni te vor ruga să participi la fel şi fel de jocuri. Şi nu vei scăpa de reclame nesolicitate, de propuneri de afaceri, de metode de îmbogăţire sigură şi rapidă, de tratamente pentru a scăpa de chelie, de kilogramele în plus, de cancer, ca să ai penisul mai lung etc.

Acum e timpul să te avertizez asupra haterilor. Aceştia au unica menire de a urî pe oricine, din te miri ce pricini: fiindcă a scris aşa şi nu altfel, că e împotriva lui Ponta, a lui Iohannis ori a lui Băsescu, că postează prea mult şi prost, că există în blogosferă şi chiar în viaţă etc., etc. Ei te urăsc din tot sufletul şi pe tine.

Dar, surpriză! Dacă vei intra în gura unuia sau a mai multor hateri, să ştii că ai pus-o! Înseamnă că nu mai eşti un biet necunoscut în lumea 2.0. Ba dimpotrivă, vocea ta se aude, opinia ta e ascultată, ai destui cititori în fiecare zi şi numărul lor sporeşte mai tot timpul. Aşa că, dacă te înjură cineva fără motiv, e de bine. Nu te supăra, bucură-te şi sărbătoreşte!

Mai sunt multe de spus despre blogosferă ca să supravieţuieşti în lumea asta aparte, dar dacă ai citit aceste rânduri, cel puţin eşti avertizat. Bine ai venit în iadul 2.0! Rămâi mult şi bine în paradisul supranumit blogosferă!Paradise-Island-7

Recomandările săptămânii

caine la laptop 1M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări care au apărut în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

Vienela ne vorbeşte despre răutatea şi ipocrizia unor oameni care încearcă să arunce cu noroi în stele: “Nadia Comăneci, simbolul cu care se mândreşte întreaga Românie, face reclamă la un soi oarecare de margarină… Uitând că în ţara asta sunt oameni care trăiesc la limita sărăciei, oameni ai căror copii nu ştiu cum arată untul…, uitând că nimic nu mai este cu adevărat sănătos din cauza poluării aerului şi a pământului, Domni şi Doamne Perfecţiune i-au aruncat acuze dure: Nadia va fi responsabilă pe viitor pentru copiii care se vor îmbolnăvi de cancer”. Imbecilitate mai mare ca asta e greu de găsit…

Răzvan Mateescu ne povesteşte despre un miracol care s-ar fi petrecut într-o familie de bucureşteni. „Dumnezeu m-a vindecat ca să creadă oamenii în El când vor vedea că m-am făcut bine!“, „Am fost trimis de Doamne-Doamne pe pământ ca să vă aduc bucuria, pacea şi speranţa!“. Acestea sunt cuvintele unui copil de nici 8 ani, care a scăpat cu viaţă în urma unor complexe intervenţii chirurgicale efectuate pe creier… Pe data de 16 noiembrie 1999 este din nou operat…

„Medicii mi-au recomandat să îl bag pe citostatice, continuă tatăl. N-am vrut! …Ştiţi cum e să-ţi vezi copilul că stă nemişcat, cu ochii în tavan, şi totuşi viu?!” Ca apoi, deodată, într-o zi de aprilie a anului 2003, să se întâmple incredibilul: Cristian s-a ridicat din pat şi a început să vorbească! …Prima frază pe care a pronunţat-o, arătând cu mânuţa spre icoana cu Iisus Hristos, a fost: „Tu m-ai vindecat!”… Şi dr. Alexandru Tascu a rămas foarte mirat: “Eu cred în Dumnezeu şi aceasta chiar este o minune, v-o spun cu toată sinceritatea”.

Adelinailiescu îşi aduce aminte de copilărie: “Într-o iarnă… m-a trimis mama la pâine… M-am oprit să-mi proptesc nasul în vitrina librăriei, că era înainte de Crăciun… Parcă mi-a luat Dumnezeu minţile, aşa de tare m-am îndrăgostit de un globuleţ! Era mic… galben-auriu şi aveam impresia că-mi zâmbeşte… Am întrebat cât costă… Am dat banii şi mi-am luat globuleţul… Ce a făcut mama? În nici un caz nu m-a felicitat… Şi mama dădea, mai mult cu nervi decât cu forţă, şi eu nu ştiam cum să-mi feresc globuleţul… Globuleţul meu merita orice! Dar n-am mai cheltuit niciodată niciun bănuţ din restul de la cumpărături…”.

Emil Călinescu mărturiseşte că cei mai mulţi comentatori de fotbal îl scot din sărite: “Există în acest moment foarte puţini comentatori care să aibă o voce plăcută… Dicţia e slabă rău… Documentarea este de multe ori defectuasă… Obiectivitate? Aici cred că stăm cel mai prost… Se pricep la fotbal? Doamne-fereşte!… Avem deci comentatori sportivi enervanţi? Oho… De ce nicio televiziune nu a angajat vreo femeie să comenteze meciuri? …De ce fotbalul este încă ‘misogin’?” Alţi telespectatori le-ar spune comentatorilor ca pe stadion ce cred despre ei…

Mixy ne arată cum a ajuns să împingă o maşină rămasă în pană, în care o prostituată vorbea la telefon: “Merg şi împing cu gând că poate termină şi aia convorbirea şi se dă jos să ajute. Maşina hâr! hâr! hâr!… Tot n-o lua… Zdrang! se-aude uşa maşinii şi-o văd pe fufă… cum îi face bye-bye şoferului, nervoasă… şi-o ia ţopa-ţopa în direcţie opusă… Mă apucă regretele, că le-am stricat oamenilor armonia în relaţie şi îi şoptesc lu’ Mixu: – Măh, i-a plecat muierea lu’ ăsta… – Da. Abia a agăţat-o prostu’ şi i-a rămas maşina într-o bujie, n-a apucat să… nimic… Cică a venit din nu ştiu care sat să agaţe una în pădure la Băneasa…”

GCM ne spune o poezie amuzantă din folclorul mioritic: “Pe o stradă-ngustă,/ într-un bloc recent/ Unde bate vântul şi nu e curent,/ Tânăra nevastă plânge şi suspină/ Că-i oprită apa şi nu e lumină.// Şi că la serviciu soţul ei iubit/ A plecat la 6 şi n-a mai venit…”

Alina Gheorghe îşi spune punctul de vedere asupra advertorialelor: “Mulți consideră scrierea de advertoriale ca fiind o pată pentru blog, ceva nefiresc, la care noi, bloggerii, nu ar trebui să ne pretăm. Părerile sunt împărțite… Advertisingul încet, încet, va deveni o industrie, o industrie în care noi, bloggerii, ocupăm un rol foarte important… Pentru cei care nu agrează deloc publicitatea scrisă: trebuie să înțelegeți că este doar o afacere, un mijloc de a face niște bănuți… Dacă reclamele TV sunt acceptate și agreate, de ce advertorialele nu sunt?!”