Topul prenumelor purtate de genii

Multe persoane cred că numele de botez al copiilor le influențează acestora viața încă de când îl poartă și că va releva anumite talente deocamdată nedeslușite. Astfel, mai nou, statisticienii au alcătuit topul celor mai frecvente 15 prenume purtate de genii. Pentru România, printre prenumele care par a fi predestinate geniilor sunt Ion, George, Paul și Maria. Cei care sunt ori vor deveni curând părinți au de unde alege un nume potrivit pentru odrasla lor, cu speranța că aceasta va deveni un geniu.

MooseRoots, un site de cercetare genealogică, a cules 14.750 dintre prenumele purtate de savanţi, cercetători, cadre universitare de renume, matematicieni, filosofi, scriitori, inventatori, compozitori, artişti şi laureaţi ai Premiului Nobel de pretutindeni, identificând cele mai multe 15 prenume pe care le-au avut aceste genii.

Desigur, majoritatea părinţilor doresc pentru copiii lor fericire şi succes în viață, iar prenumele alese pentru aceștia ar putea contribui la viitorul lor luminos. Astfel, părinții își pot pregăti copilul pentru o viață remarcabilă, dându-le prenume care au fost purtate de persoane ilustre.

Totuși, destui spun că numele purtate nu le influențează deloc viața și că o persoană cu un coeficient de inteligență sub medie poate purta același prenume cu un geniu, coincidența având un rol major. Dacă multor oameni le plac prenumele de Ion și Maria, desigur, le vor purta și copiii lor. Astfel, cum există mulți români numiți Ion, respectiv Maria, sunt mai multe șanse ca printre aceștia să se nimerească mai multe genii decât printre persoanele cu prenume mai puțin uzitate.

Și apoi, la fel de bine se poate presupune că există mai mulți retardați numiți Ion sau Maria, deși nu s-au făcut studii care să adeverească această presupunere. La fel, faptul că mulți asasini în serie americani purtau două prenume nu înseamnă că acest lucru i-a făcut criminali, iar părinții ar trebui să nu le pună mai multe prenume copiilor lor.

Oricare ar fi adevărul, se știa deja că primii copii născuţi în familie sunt mai inteligenți și mai descurcăreți decât fraţii lor, iar acest nou studiu realizat cu ajutorul a peste 377.000 de elevi de liceu a concluzionat din nou faptul că primii nou-născuți din familie au un IQ superior și trăsături de personalitate mai accentuate decât frații acestora.

Oamenii de știință afirmă însă că diferenţele dintre primii născuţi şi cei veniți pe lume mai târziu sunt atât de mici, încât se pare că sunt practic irelevante în viaţa de zi cu zi.

Iată topul cele 15 prenume cel mai des purtate de genii:

15. Elizabeth (Elisabeta în România)
14. Mary (Maria)
13. Joseph (Iosif)
12. Peter (Petru și Petre)
11. Thomas
10. Paul
9. George
8. Johann (Ioan)
7. Richard
6. James
5. David
4. Charles
3. William
2. Robert
1. John (Ion)
geniu

Sursa: aici

Muncim mai eficient dacă weekend-ul e de trei zile!

tumblr_ncgd7b3w2i1slrfl4o1_400Lunea, la revenirea la serviciu, parcă suntem obosiţi, deşi am avut două zile libere şi, poate, în weekend ne-am deconectat. Ei bine, oamenii de ştiinţă au descoperit ceea ce simţeam de multă vreme, şi anume faptul că weekend-ul e prea scurt. Pentru a fi productivi, trebuie să fim odihniţi şi muncim mai eficient dacă weekend-ul e de trei zile.

Ştim că de regulă nu suntem productivi la începutul săptămânii. Încă din seara zilei de duminică ne gândim cu deznădejde că a doua zi reîncepem serviciul. Desigur, intuim un fapt demonstrat de un grup de cerecetători care au efectuat recent studii ale somnului şi au demonstrat că o săptămână de lucru mai scurtă ar trebui să fie un obicei şi nu doar câte o excepţie fericită.

Astfel, s-a constatat că săptămâna de lucru de cinci zile nu-i benefică nici pentru angajatori, nici pentru angajaţi. Acest lucru a făcut ca aproape 43% dintre firmele din Statele Unite să propună un program de lucru redus unora dintre salariaţii lor, mai ales celor care lucrează aproape fără întrerupere la calculator. Toată lumea are de câştigat după o săptămână formată din numai patru zile lucrătoare.

Actualul program cu cinci zile lucrătoare pe săptămână are efecte nocive în primul rând asupra ininimii lucrătorilor. Nici nu-i o noutate, medicii atrăgând atenţia asupra acestui fapt de câteva decenii. Dar abia în urmă cu o lună, revista The Lancet a publicat un amplu studiu care arată legătura directă dintre bolile cardiace şi munca în exces la 600.000 de bărbaţi şi femei din Australia, Europa şi Statele Unite.

Rezultatele au demonstrat că persoanele care lucrau cele mai multe ore (de la 55 de ore pe săptămână în sus) prezentau un risc cu 33% mai mare să sufere un AVC decât cele care munceau până în 40 de ore săptămânal. Diabetul de tip 2 afectează cu 30% mai mult lucrătorii manuali cu un program lung de lucru decât pe cei care efectuează aceeaşi muncă, dar lucrează mai puţin de 40 de ore pe săptămână.

Şi somnul e important. Cine lucrează mai puţin doarme mai mult. Persoanele care lucrează până în 40 de ore săptămânal adorm mai repede decât cele care au de la 55 ore de lucru pe săptămână în sus, fapt dovedit încă din 2009 de un studiu efectuat pe 10.000 de salariaţi. În plus, cei care adorm mai repede şi dorm mai mult se şi trezesc mai uşor şi cu mintea mai ageră. Un program de lucru lung lasă prea puţin timp pentru destindere. Relaxarea e esenţială în prevenirea insomniei.

S-a mai concluzionat că oboseala acumulată în timpul unei săptămâni cu cinci zile de lucru poate provoca şi mai multe certuri cu colegii şi alte persoane apropiate. O săptămână de lucru cu trei zile libere ar elimina şi astfel de neplăceri. Şi scăderea numărului de ore lucrătoare pe zi e o soluţie pentru ca lucrătorii să fie mai fericiţi, aşa cum arătam într-un alt articol.

Paradoxal, lucrătorii sunt mai eficienţi dacă lucrează mai puţin! Nici aceasta nu-i o noutate. În secolul al XIX-lea, când sindicatele au impus ca salariaţii să nu lucreze mai mult de zece ore pe zi (şi apoi opt), patronii uzinelor au fost surprinşi să constate că producţia a crescut şi că numărul accidentelor de muncă a scăzut.

Nu ştiu câţi patroni vor citi aceste rânduri şi câţi dintre ei vor arăta că au înţeles ceva, scurtând programul săptămânal de lucru. Deocamdată e la modă câte un heirup de 10-12 ore de muncă zilnic…nap

Sursa: aici

Bărbaţii preţuiesc inteligenţa, nu bustul femeilor!

600x600Se pare că în momentul în care sunt în căutarea unei viitoare soţii, alegerea pe care o fac bărbaţii este surprinzătoare. Un reputat cercetător de la Universitatea Cambridge susţine că, în general, aceştia sunt interesaţi mai mult de inteligenţa de care dau dovadă femeile, nu de mărimea bustului acestora, în special dacă îşi caută o viitoare parteneră de viaţă.

El spune că, de fapt, dimensiunea sânilor nici nu contează. Sânii mari sunt mai predispuşi să fie asimetrici şi capătă prematur un aspect îmbătrânit, în timp ce bărbaţii pun mare preţ pe simetrie şi tinereţe. Poate părea surprinzător, dar principalul lucru pe care îl caută bărbaţii la o femeie este inteligenţa.

Mai multe studii au arătat că acesta este primul lucru pe care îl caută bărbaţii la femei. Acelaşi lucru l-am arătat într-un articol anterior cu privire la preferinţele bărbaţilor din România, care, după cum se vede, coincid cu cele ale masculilor de pretutindeni.

Profesorul mai susţine că o femeie inteligentă e văzută de bărbaţi ca fiind mai degrabă o viitoare mamă responsabilă, decât una care va avea şi în viitor un bust impresionant. Mai mult decât atât, inteligenţa unei femei îi indică unui bărbat faptul că aceasta, la rândul ei, a avut părinţi inteligenţi şi că a fost bine îngrijită în copilările. Prin urmare, şi ea îşi va îngriji la fel de bine copiii.

Simetria trupului unei femei pare a fi şi ea extrem de importantă pentru bărbaţi. Aceasta sugerează că femeia respectivă este tânără, sănătoasă şi că are gene bune. Desigur, se mai considera că lungimea picioarelor femeii o face atractivă în ochii bărbaţilor. Însă biologul american crede că masculii nu sunt interesaţi de lungimea picioarelor unei dame, dacă acestea sunt drepte. Personal, cred că asta depinde mai degrabă de gust, iar acesta diferă de la un bărbat la altul.

         Orice bărbat preferă damele care seamănă cu mama lui

Oamenii de ştiinţă finlandezi de la Universitatea din Turku au fost foarte surprinşi de o descoperire legată de modul în care bărbaţii îşi aleg partenera de viaţă.

Ei au comparat trăsăturile faciale ale participanţilor la un studiu cu cele ale părinţilor acestora şi au concluzionat că bărbaţii căsătoriţi nu semănau deloc cu taţii lor. În schimb, ei tind să se însoare cu femei care seamănă cu mamele lor. Explicaţia cercetătorilor ar fi aceea că primul şi cel mai apropiat contact pe care îl au bărbaţii în copilărie este cel cu mamele lor, iar acestea devin un soi de tipare care îi ghidează în căutarea unei soţii.

Evoluţia şi selecţia naturală ne-au programat să cautăm parteneri care provin din acelaşi grup de specie ca noi. Taţii, indiferent cât ar fi de implicaţi în viaţa propriilor fiice, nu reuşesc să le influenţeze la fel de mult, aşa încât acestea nu caută în viitorii lor parteneri de viaţă trăsături pe care să le recunoască la propriii lor taţi.

Legătura dintre mame şi fii a fost sesizată de multă vreme. Aşa-zisul „complex Oedip” este un concept teoretic important în psihanaliză îndelung dezbătut de Sigmund Freud, care susţinea că relaţia dintre un bărbat şi mama lui va juca un rol important în felul în care acesta va interacţiona ulterior cu femeile.1412800444627_wps_46_EXCLUSIVE_COLEMAN_RAYNER_

Surse: aici şi aici

Femeile adoră eroii!

S-a dovedit ştiinţific faptul că damele sunt mai atrase de veteranii de război decât de restul bărbaţilor, chiar dacă aceştia şi-au arătat eroismul în alte domenii, precum sportul sau intervenţiile de urgenţă. Un nou studiu a concluzionat că femeile adoră bărbaţii care şi-au demonstrat eroismul în luptă, găsindu-i pe aceştia mai atractivi sexual.Medalie

Cercetătorii britanici (cine alţii?!) de la Universitatea Southampton au mai arătat şi că, surprinzător, bărbaţii nu consideră că bravura i-ar face irezistibili în ochii damelor. Participantele voluntare la studiu au răspuns unui chestionar care şi-a propus să evalueze cât de atrase sunt ele de astfel de masculi.

Ei bine, femeile i-au considerat mai sexy pe soldaţii distinşi cu o medalie de bravură. Soldaţii care au participat la lupte, dar care n-au fost decoraţi, precum şi cei care nu şi-au părăsit ţara au avut mai puţin succes.

Dovezile de eroism în alte domenii, cum ar fi sportul, afacerile şi intervenţiile de urgenţă, n-au avut vreun efect notabil asupra nivelului de atracţie resimţit de dame. Deci Superman ar fi surclasat de un veteran de război care a primit o distincţie militară, femeile preferându-l pe cel din urmă.

Un studiu anterior, la care participaseră cercetători universitari britanici, olandezi şi germani, dovedise cu puţin timp în urmă că soldaţii decoraţi cu Medalia americană de Onoare în cel de-Al Doilea Război Mondial au făcut mai mulţi copii comparativ cu veteranii nedecoraţi.

Eroii de război au avut, în medie, 3,18 copii, în timp ce veteranii obişnuiţi au avut, în medie, 2,72 copii. Nu că aş ţine cu tot dinadinsul, dar sunt curios cum ar arăta 0,18 şi respectiv 0,72 dintr-un copil. Şi apoi, nu ştiu cât de relevant ar fi eroismul bărbaţilor în ochii româncelor. Aşa că, domnilor, puteţi sta liniştiţi, în ciuda rezultatelor acestor studii, femeile vă adoră şi dacă sunteţi pacifişti.

              Bărbaţii preferă damele care le apreciază glumele

Da, doamnelor, nu trebuie neapărat să fiţi amuzante, ci să râdeţi la glumele făcute de bărbaţi, iar aceştia vă vor considera extrem de atrăgătoare. Cel puţin aşa au concluzionat nişte cercetători americani. Asta e foarte bine, întrucât se pare că femeile nu ţin cu tot dinadinsul ca umorul lor să fie apreciat de masculi, ci vor ca aceştia să le facă să râdă.

Cercetătorii presupun că femeile cred că simţul umorului este apanajul inteligenţei şi apreciază bărbaţii care ştiu să facă glume. Cercetătorii Universităţii din Miami au chestionat 80 de persoane de ambe sexe cu privire la importanţa pe care o are umorul partenerilor în ochii lor.

Conform Daily Mail, femeile care au răspuns acestui chestionar au spus că sunt atrase de masculii care le fac să râdă, în timp ce bărbaţii le adoră pe cele care le apreciază umorul.

Într-un alt studiu, respondenţilor li s-au oferit sume ipotetice de bani, pentru a „investi” în creionarea partenerului ideal. Ei au precizat cât ar cheltui pe calitatea umoristică a partenerilor şi cât ar investi pentru capacitatea de a-i face pe ceilalţi să râdă.

Cu câte suma a crescut, şi femeile, şi bărbaţii au devenit mai rigizi în preferinţe. Masculii au început să cheltuiască pe damele amuzante, pe când acestea s-au arătat atrase de cei care le găseau înzestrate cu umor. Teoretic, femeile sunt mai selective, iar bărbaţii se simt obligaţi să le facă să râdă.

Personal, consider că abia rezultatele acestor ultime studii pot fi luate de bune şi pe plaiuri mioritice.giphy

Surse: aici şi aici

În cât timp ne revenim după o despărţire?

ConflictNişte cercetători americani au realizat noi studii, în urma cărora au concluzionat că avem nevoie de 3 luni pentru a reuşi să trecem peste despărţirea de partener şi de un an şi jumătate pentru a depăşi necazurile provocate de un divorţ. Nu ştiu dacă e acelaşi lucru şi pentru români. Vreau să aflu în cât timp ne revenim după o despărţire.

Un recent studiu, efectuat de doi cercetători de la Monmouth University, New Jersey, pentru a descoperi eventualele efecte pozitive ale unei despărţiri, a demonstrat că sunt necesare 11 săptămâni pentru a depăşi dezamăgirea unei relaţii eşuate. Abia peste acest răstimp s-au făcut simţite nişte efecte benefice ale unei despărţiri.

Cei doi oameni de ştiinţă au chestionat 155 de persoane care s-au confruntat cu o despărţire în ultimele şase luni. Ei au descoperit astfel că 71% dintre subiecţi au început să vadă efectele pozitive ale despărţirii după un timp relativ scurt. Persoanele chestionate au început să se împace cu sine şi să-şi facă planuri temeinice legate de viaţa lor după cele 11 săptămâni.

Cercetătorii au declarat că rezultatele studiului lor sunt valabile pentru persoanele care au avut relaţii de scurtă durată. Un alt studiu, care a monitorizat în cât timp se refac emoţional membrii cuplurilor care au divorţat, au concluzionat că timpul necesar pentru depăşirea acestui episod nefericit a fost mult mai mare.

Site-ul de matrimoniale Fifties.com a concluzionat că sunt necesare nu mai puţin de 18 luni pentru a trece peste un divorţ, deci de şase ori mai mult faţă de timpul estimat de cei doi profesori universitari americani.

Se presupune că există o diferenţă de timp atât de mare fiindcă o căsătorie se consideră a fi un angajament mult mai serios. Astfel, unul din şase subieţi chestionaţi în cadrul acestui studiu a mărturisit că i-a fost greu să se descurce după eşecul căsniciei.

În acelaşi timp, 43% dintre cei chestionaţi au afirmat că, în momentul în care au divorţat, au trăit un sentiment de eliberare, iar 31% au afirmat că au simţit un sentiment de tristeţe.

Nu pot contrazice concluziile acestor sudii, însă rezultatele lor nu mi se par edificatoare. Aş fi fost mai lămurit dacă ar fi fost prezentate ţinând cont de sexul celor chestionaţi şi de nişte categorii de vârstă. Cred că femeile trăiesc altfel divorţul sau depărţirea decât bărbaţii. Pe de altă parte, într-un fel se reface o persoană de 20 de ani şi în alt mod una de 40.

De asemenea, una e să tragi concluzii chestionând nişte studenţi, dar cu totul alta e reacţia altor subiecţi. Şi, nu în ultimul rând, sunt convins că trăirile sunt altele dacă divorţezi după câteva luni, faţă de sentimentele care te încearcă în urma unei rupturi survenite după câţiva ani.

Nu pot afirma că cercetătorii au ajuns la concluzii corecte şi general valabile. În schimb, pot spune că personal n-am niciun divorţ la activ, dar în cazul în care mă despărţeam de prietena mea, după două săptămâni de suferinţă, eram deja refăcut emoţional şi o puteam lua de la capăt. Poate sunt eu defect, că nu mă încadrez în tipare. Voi, după câtă vreme vă reveniţi după o despărţire sau un divorţ?catel trist

Sursa: aici

Facem sex la prima întâlnire?

couple in rain (4)Uneori ne putem simţi puternic atraşi sexual de o persoană pe care abia am cunoscut-o şi nu ştim ce să facem: dacă se iveşte ocazia, cedăm tentaţiei sau nu. Trupul ne dă ghes, dar raţiunea spune nu şi iar nu. Oare chiar facem sex la prima întâlnire? De obicei, dacă dorim numai o aventură de o noapte, există mari şanse să cedăm ispitei. Însă, dacă vrem să construim o relaţie cu persoana respectivă, raţiunea ar trebui să învingă.

Un studiu al unui grup de cercetători ameriani a concluzionat ceea ce îşi închipuia toată lumea: cele mai multe relaţii sexuale se desfăşoară între orele 23 şi 1 noaptea. Există nişte prejudecăţi şi cutume de care ţinem cont atunci când cântărim lucrurile la rece. Astfel, mai toate femeile ştiu că dacă acceptă un raport sexual la prima întâlnire riscă fie etichetate drept uşuratice.

Această impresie o poate avea chiar şi partenerul de amor, care tinde să creadă că asta este o obişnuinţă pentru dama respectivă şi se culcă cu orice bărbat încă de la prima întâlnire. În contrast cu partenera lui, unui bărbat care are acest comportament îi va creşte „cota” şi va trece drept un specialist în relaţiile cu femeile şi i se va mări stima faţă de sine.

Presiunea socială le poate determina pe femei să-şi înfrâneze impulsurile de natură erotică şi să nu arate cât de tare sunt interesate de sex. Dar, de regulă, femeile cu venituri peste medie şi care sunt independente din punct de vedere financiar tind să aibă relaţii intime oricând vor, chiar şi în lipsa unei legături stabile, neavând prejudecăţi.

Totuşi, dacă femeia face sex încă de la prima întâlnire, este foarte posibil ca acest lucru să reducă şansele unei viitoare relaţii stabile cu acel bărbat, fiindcă o legătură seriosă se întemeiază pe respect, pe aprecierea aceloraşi valori şi, desigur, pe cunoaşterea celuilalt.

O relaţie care funcţionează doar pentru sex şi nu se bazează pe dragoste, va începe să scârţâie după vreo 3 luni, când intensitatea dorinţei amândururora, dar mai ales a bărbatului, va da semne de scădere. Se ştie că masculii ştiu să separe sexul de dragoste.

Cercetătorii afirmă că bărbaţii apreciază victoriile greu obţinute şi îşi doresc să lupte pentru a seduce o femeie. Relaţiile de o noapte sunt apanajul tinerilor şi acestea, de regulă, anulează chiar de la început posibilitatea formării unei relaţii emoţionale. Unele studii indică faptul că circa 30% dintre femeile americane fac sex de la prima întâlnire, dar prost e că majoritatea nu folosesc nicio protecţie.

Cel mai bine pentru femei e să nu se culce cu un necunoscut. Dacă, totuşi, lucrurile îi scapă de sub control, e indicat ca femeia să nu-l aducă la ea acasă pe amorezul de ocazie şi obligatoriu să folosească prezervative, ca să se protejeze de o sarcină nedorită şi de cine ştie ce boală venerică.

În cazul în care apoi femeia crede că individul merită să-i acorde o şansă şi vrea să construiască o relaţie cu el, ar trebui să nu facă ea primul pas şi să aştepte ca acesta s-o caute la telefon. Dacă va fi interesat, o va suna. Şi este bine ca femeia să păstreze discreţia asupra acestei escapade.

couple-love-hd-wallpapers

Sursa: aici

Faceţi dragoste, nu sex!

love-in-th_7u21qbqzUn grup de cercetători americani de la Universitatea Pennsylvania au aflat că membrii cuplurilor stabile, în care partenerii se iubesc, au viaţa intimă mult mai împlinită decât pentru cei ce se întâlnesc ocazional, numai pentru sex. Concluzia e simplă: este recomandabil să faceţi dragoste, nu sex.

Majoritatea doamnelor care au participat la studiu au declarat că dragostea este foarte importantă pentru a avea parte de un sex de calitate, indiferent dacă relaţia este oficializată sau nu. Cele 95 de respondente heterosexuale aveau între 20 şi 68 de ani, iar oamenii de ştiinţă au concluzionat că atunci când partenerii unui cuplu stabil se iubesc, ei experimentează o emoţie puternică, iar partidele de sex sunt mult mai plăcute.

Numai 18 doamne au afirmat că pentru a te bucura de o viaţă sexuală împlinită nu-i nevoie să-ţi iubeşti partenerul. Specialiştii spun că, de obicei, o femeie se ataşează puternic emoţional de partener, chiar şi după o aventură pasageră.

Nişte oameni de ştiinţă canadieni aflaseră deja, în urma unui studiu încheiat în anul 2012, că libidoul (dorinţa sexuală) şi iubirea romantică sunt generate de aceeaşi regiune din creier, cortexul insular. În concluzie, sexul şi dragostea sunt strâns legate.

                     Ce diferenţă e între iubire şi dorinţa fizică?

Cercetătorii s-au întrebat dacă la nivelul creierului există legături între dragostea romantică şi dorinţa sexuală. Un prim studiu a relevat atât o serie întreagă de deosebiri, dar şi unele asemănări cu totul surprinzătoare.

Oamenii de ştiinţă de pe întregul glob au pus cap la cap concluziile a 20 de studii care au măsurat activitatea neuronală în cazul dorinţei de sex, cât şi al iubirii romantice. Respondenţii se uitau la imagini cu partenerul lor stabil sau la imagini care îi stimulau sexual.

Rezultatele au arătat că şi iubirea, şi dorinţa erotică activează anumite zone specifice din creier, însă au legătură unele cu altele şi activează reţele neuronale asemănătoare. Regiunile activate sunt implicate în emoţii, motivaţie şi gândirea de nivel înalt.

S-a concluzionat că dorinţa de sex e mai mult decât o emoţie de bază. Dragostea se formează în striatum, o zonă din creier care, de obicei, e asociată cu echilibrul dintre funcţiile înalte şi cele de nivel redus. De fapt, dragostea este un fel de obicei care se formează din dorinţa sexuală, pe măsură ce aceasta este recompensată.

În creier procesul funcţionează asemănător cu cazul în care persoanele devin dependente de droguri. Striatumul e responsabil, între altele, şi de plăcerea de a mânca. Dorinţa fizică activează acea parte a creierului responsabilă de senzaţia de plăcere, iar iubirea romantică activează regiunea care dă semnficaţie plăcerii.

Deşi studiile au dus şi la o cunoaştere mult mai aprofundată a locului în care sunt situate zonele de pe scoarţa cerebrală responsabile de inteligenţă şi de capacitatea de a rezolva diverse probleme, cercetările referitoare la dragoste trebuie continuate.cute-couple-love-girl-water-wallpaper

Surse: aici, aici, aici

Joaca pe net la serviciu măreşte eficienţa muncii!

monitor-manPentru cei mai mulţi angajatori şi şefi, faptul că angajaţii se joacă pe internet nu-i văzut cu ochi buni. Totuşi, studii recente au demonstrat că navigarea pe net şi  pauzele dese sunt binevenite pentru lucrători, fiindcă aceştia îşi măresc randamentul. Practic, joaca pe net la serviciu induce relaxare şi are ca efect creşterea eficienţei muncii.

La cea mai recentă întâlnire anuală a Academiei de Management din Statele Unite s-au prezentat avantajele navigării pe net în timpul serviciului. În general, aceasta are un rol important de refacere a angajaţilor. Concluziile celui mai nou raport au rezultat în urma a două studii. Primul a constat într-un experiment la care au luat parte studenţi, iar celălalt a reprezentat un sondaj în rândul unor angajaţi.

Pentru studiul cu studenţi, subiecţii au fost împărţiţi aleator în trei grupuri, unul de control, altul care presupunea pauze şi ultimul care permitea accesul la net. Timp de 20 de minute, toţi studenţii au subliniat cât mai multe litere „e” dintr-un text de 3.500 de cuvinte. Apoi, pentru 10 minute au fost repartizaţi în unul dintre cele trei grupuri.

Cei din grupul de control au împărţit un număr de beţe în câte cinci, cu dreptul de a avea şi orice altă activitate, cu excepţia navigării pe net. Subiecţii din cel de-al treilea grup au avut permisiunea de a naviga pe unele pagini de internet, printre care cele de divertisment, ştiri, reţele sociale, jocuri online şi cele dedicate hobby-urilor personale.

Apoi, toţi participanţii au fost puşi să sublinieze literele „a” dintr-un text de 2.000 de cuvinte. În încheiere, studenţii au completat un chestionar care să le măsoare nivelurile de plictiseală, epuizare mentală şi angajament psihologic.

Studenţii din grupul cu acces la internet au fost cu 16% mai eficienţi decât cei care au avut drept la pauză, fără acces la net, şi cu 39% mai productivi decât cei din grupul de control. Mai mult, cei cu acces la internet au avut un nivel mult mai mic de epuizare mentală şi plictiseală, dar şi un nivel mai înalt de angajament psihologic.

Pentru cel de-al doilea studiu, absolvenţii unei şcoli de afaceri au primit un sondaj de opinie online referitor la activităţile lor de la locul de muncă şi la efectele pe care le simt după ce accesează netul.

S-a concluzionat că navigarea pe internet are un efect pozitiv, inducând optimism, interes şi captarea atenţiei. În schimb, activitatea de a răspunde la emailuri a avut efecte negative asupra mentalului respondenţilor.

         Angajaţii au nevoie de multe pauze pentru a fi eficienţi

Un alt studiu recent a concluzionat că pentru a-ţi maximiza productivitatea, ar trebui să iei câte o pauză de 17 minute după fiecare 52 de minute de lucru. Desigur, după o perioadă lungă de muncă intensă, organismul are nevoie de o pauză de recuperare, iar aceasta ar trebui să dureze 17 minute.

Trebuie precizat că s-a folosit o aplicaţie care monitorizează angajaţii, pentru a determina modul de lucru al celor mai productivi dintre aceştia. În acest fel s-a ajuns la proporţia 52/17 minute, care a indicat cea mai mare eficienţă a muncii. De altfel, majoritatea cercetătorilor susţineau că un om normal nu se poate concentra la muncă timp de 8 ore neîntrerupt, cum ar vrea cei mai mulţi şefi de birou şi angajatori.

Asta îmi aduce aminte de vremea în care lucram într-un institut de proiectare. După cam o oră de muncă, ieşeam afară din birou, cu ceaşca de cafea în mână, ca să fumez o ţigară. Pe culoar întâlneam alţi colegi şi se încingea o mică şuetă, care nu se lungea mai mult de 15 minute. Însă de cele mai multe ori trecea pe acolo şi şeful institutului, iar acesta putea jura că noi am stat întreaga zi de muncă la şuetă.

Surse: aici şi aiciangajata exasperata

Vrei să fii promovat? Nu te lua după savanţi!

Women-Arm-Yakuza-Japanese-TattoosAm citit undeva că, dacă mi-aş împodobi biroul cu o plantă, mi s-ar mări mult productivitatea muncii şi creativitatea, ceea ce ar fi vizibil pentru superiorii mei şi ar trebui să mă aleg cu o promovare. Un recent şi foarte serios studiu a concluzionat că plantele de apartament ar avea asupra salariaţilor efecte surprinzător de plăcute. Ei bine, n-am păţit aşa ceva, deşi mi-am pus pe birou nu unul, ci trei ghivece cu flori. Aşa că, dacă vrei să fii promovat, să nu te iei după savanţi!

Mă aşteptam să devin noul şef de birou, al cărui post e vacant de o vreme. N-am fost plesnit nici măcar cu o mărire de salariu sau cu o primă, drept semn că efortul meu pe tărâmul horticulturii ar fi dat roade. În schimb, am fost muştruluit că apa cu care ud florile ar putea ajunge pe birou şi, să vezi nenorocire, mi-ar păta actele.

Mă întrebam dacă am greşit undeva, aşa că am recitit articolul care promitea că mi s-ar mări randamentul. Chipurile, plantele de apartament din spaţiul de lucru mi-ar amplifica forţa de concentrare, mi s-ar mări productivitatea şi starea de bine, fiindcă aşa au decretat nişte cercetători britanici, care au făcut nu mai puţin de 90 de experimente pe 350 de persoane iubitoare de flori.

Nu ştiu cum au ajuns domniile lor la aceste cifre, dar starea mea de bine ar fi trebuit să fie cu 47% mai mare, să fiu mai creativ cu 45%, iar randamentul să-mi fie amplificat cu 38%. Dacă la locul meu de muncă efectele miraculoase ale plantelor nu s-au făcut simţite, cică bolnavii din spitale erau mai puţin anxioşi în prezenţa florilor, durerile lor erau ameliorate şi li se reglau pulsul şi tensiunea.

Şi nişte cercetători norvegieni au afirmat că senzaţia de oboseală ar fi mai redusă, iar frecvenţa tusei şi a durerilor în gât asociate cu anotimpul rece s-ar micşora măcar cu 30%, bineînţeles, în prezenţa plantelor de interior. Mai mult, elevii din sălile de clasă care erau împodobite cu ghivece cu flori păreau să fie stimulaţi să înveţe. Măi să fie!

Nu mai spun că un studiu finalizat de NASA a dus la concluzia că plantele de interior ar reduce şi cu 87% toxinele din aer, în numai 24 de ore. Zice-se că aerul din încăperile unei locuinţe în care s-au plasat plante conţin cu până la 60% mai puţine mucegaiuri şi bacterii.

Încurajat de aceste veşti, mi-am umplut apartamentul cu plante de interior şi, după câteva zile de aşteptare, mi-am întrebat prietena dacă acum viaţa i se pare mai frumoasă. Savanţii doar mă asiguraseră că mi s-a mărit randamentul şi creativitatea. Mă gândeam că, dacă nu la serviciu, măcar în aşternut. Prietena mea m-a privit cu îndoială şi mi-a spus că singura schimbare pe care a observat-o este aceea că devenisem uituc: ea are alergie la polen…

Sursa: Mail Online

Cum să ai o căsnicie fericită

happyFoarte mulţi sociologi, psihologi, medici, statisticieni şi alţi oameni de ştiinţă au depus eforturi îndelungate pentru a găsi o modalitate universal valabilă de a avea o căsnicie perfectă. Concluzia specialiştilor e că nu există o reţetă ideală. Totuşi, ei au reuşit ca, în urma a multor studii laborioase, să ofere câteva sfaturi foarte utile oricăror persoane pentru a avea o căsnicie fericită.

                         Mulţumeşte-i partenerului mai des!

În urmă cu câţiva ani, nişte cercetătorii americani au chestionat foarte multe persoane căsătorite sau care aveau o relaţie stabilă şi studenţi care locuiau cu nişte colegi de cameră. Ei i-au întrebat dacă le mulţumesc partenerilor sau colegilor pentru faptul că au rezolvat singuri treburile casnice comune. Desigur, majoritatea subiecţilor au răspuns că le sunt recunoscători, dar mulţi dintre ei nu le-au spus pur şi simplu “mulţumesc”, fiindcă aceştia ştiu asta.

De asemenea, în urma acestui studiu, s-a mai concluzionat că oamenii care se simţeau apreciaţi de parteneri aveau mai puţine resentimente legate de truda lor din universul casnic comun şi erau mult mai satisfăcuţi de ralaţiile lor decât ceilalţi. Deci ar trebui să-i mulţumim mai des partenerului nostru harnic.

Există şi alte cuvinte care sporesc plăcerea partenerului: “noi”, “nouă” şi “al nostru”. Atunci când vorbeau despre nişte neînţelegeri dintre ei şi foloseau aceste cuvinte, arătau mai multă afecţiune faţă de partener şi aveau un nivel mai redus de stres. Desigur, există şi reversul. Rostirea repetată a unor cuvinte precum “eu”, “tu”, “al meu” şi “al tău” în timpul unei discuţii în contradictoriu e asociată cu nemulţumirea faţă de propria relaţie.

                   Membrii cuplului trebuie să cheltuiască la fel

Oamenii au tendinţa de a-şi alege greşit partenerii de viaţă. Cei cumpătaţi ar vrea să aibă o relaţie cu persoanele risipitoare, însă o căsnicie între aceste extreme nu va dura prea mult, fiindcă membrii cuplului se vor certa tot timpul din cauza gestionării diferite a banilor.

E adevărat că persoanele risipitoare vor avea datorii mai mari dacă se căsătoresc cu alţi oameni cheltuitori, decât dacă ar fi fost împreună cu oameni cumpătaţi sau chiar zgârciţi. Cu toate acestea, risipitorii vor avea mai puţine dispute legate de bani într-o relaţie cu alţi cheltuitori.

                                    Sexul ajută foarte mult

O persoană supărăcioasă, labilă emoţional şi care îşi face mereu griji nu se va adapta, în orice relaţie s-ar implica, fiindcă tot timpul se va concentra asupra părţilor negative ale relaţiei sale. O astfel de persoană e nevrotică. Oamenii de ştiinţă au constatat că nevroticii care au contacte sexuale mai des, pot fi la fel de satisfăcuţi în relaţia maritală ca şi persoanele care nu au astfel de probleme.

Conform rezultatelor altui studiu, chiar dacă sexul nu li se pare grozav, cuplurile ar trebui să persevereze, fiindcă sexul va fi din ce în ce mai satisfăcător, odată cu trecerea timpului. Surprinzător, bărbaţii de 50 de ani sunt mai satisfăcuti de viaţa lor sexuală decât cei cu 10-20 de ani mai tineri. La 50 de ani, bărbaţii au un nivel de satisfacţie ca la 20 de ani.

                                         Cultivă-ţi relaţia!

Rezultatele unui studiu în timpul căruia cercetătorii au chestionat peste 6.000 de subiecţi, care aveau o relaţie incipientă dar şi căsnicii vechi de peste 20 de ani, au concluzionat că iubirea romantică poate fi durabilă, dacă o cultivi. Surprinzător, un mare număr de persoane sunt încă foarte îndrăgostite de vechii lor parteneri de viaţă.

Oamenii de ştiinţă au sesizat diferenţa netă dintre dragostea romantică, durabilă, şi iubirea pasională sau obsesivă, care de cele mai multe ori e un simplu foc de paie. Ei bine, cuplurile care petrec mult timp împreună şi chiar sunt interesate de relaţia lor, sunt apte să aplaneze cu blândeţe neînţelegerile apărute.

                      Rupe repede o relaţie nesatisfăcătoare!

Un studiu realizat pe 800 de subiecţi de ambe sexe pe tema nivelului de negativitate faţă de copii, de partenerul de viaţă şi de prietenii lor, a dus la concluzia că partenerul îi irită cel mai mult. Potrivit cercetătorilor, dacă acum te nemulţumeşte partenerul, viitorul cuplului vostru este sumbru, pentru că sentimentul tău de insatisfacţie are tendinţa de a se mări odată cu trecerea timpului.

Şi totuşi, conform unui alt studiu, ar trebui să nu te îngrijoreze sentimentul că partenerul de viaţă te enervează la culme. S-a constatat că unele relaţii, oficializate sau nu, pot funcţiona mai bine tocmai datorită comportamentului negativ al partenerilor unul faţă de celălalt.

                                            Nu ierta uşor!

Cuplurile cu probleme grave pot avea, totuşi, un mariaj fericit, dacă membrii lor se învinovăţesc unul pe celalalt şi sunt mai puţin iertători. Cel puţin aşa afirmă happy-couple-nature-22155402conducătorul unui grup de cercetători americani. Adesea, învinovăţirea partenerului îl poate determina pe acesta să se schimbe.

S-a mai constatat că dacă nişte cupluri nemulţumite doresc să imite un comportament pozitiv, insatisfacţia faţă de relaţia lor se va adânci.