Întrecere socialistă în Parlamentul României

IMGZ28iunSenatorul UNPR Constantin Popa a propus ca fiecare angajat la stat sau la firme particulare să primească în fiecare zi câte o masă caldă gratuit, fiindcă astfel îi va crește productivitatea în muncă. Senatorul, acuzat pe nedrept de populism, spune că a văzut mulți tineri îmbolnăvindu-se fiindcă n-au mâncat o masă caldă la prânz. Personal propun o întrecere socialistă de legi menite să fericească cetățenii cu un serviciu și, mai ales, cu drept de vot.

În viziunea onorabilului senator Popa, angajatorii ar urma să-și înființeze cantine proprii ori să încheie contracte cu firme de livrare a mâncării la domiciliu. Valoarea mâncării va fi scăzută din profitul companiei. Un alt parlamentar a spus că e o idee bună dacă-i vorba de o întrecere socialistă și că ar fi bine ca firmele să le dea salariaților bărbați și câte un costum anual, iar femeilor, câte o rochie, ca să fie bine îmbrăcați. Să fie primite!

Conform senatorului Popa, meniul ar costa 15 lei pe zi. La 4,6 milioane de angajați, masa de prânz plătită de stat și de patronate ar costa vreo 69 de milioane de lei, adică un fleac de 15 milioane de euro într-o singură zi. Dar cu banii altora se poate face orice.

Din moment ce s-a propus câte o masă caldă în fiecare zi, presupun că salariații au dreptul să mănânce gratuit chiar și sâmbăta, și duminica, dar atunci, ca și în toate zilele de sărbătoare, salariații ar fi bine să ia masa caldă împreună cu familia, adică perechea conjugală și măcar un copil. Pe spinarea angajatorilor, desigur. Astfel, legăturile familale ar fi mai strânse, salariații ar fi mai relaxați și mai eficienți la locul de muncă, iar țara va prospera.

Cum nu sunt banii mei, îmi permit să le sugerez lucrătorilor din parlament să ia în serios propunerile mele, la care am muncit eficient două minute încheiate, după ce am mâncat o masă caldă, deși n-a fost nimic gratis.

Astfel, mergând pe aceeași linie călăuzitoare trasată de vizionarul senator Popa, ar trebui ca salariații să ajungă la locul de muncă gratuit, fiecare dintre aceștia primind abonament pentru călătoriile cu toate mijloacele de transport în comun. De asemenea, salariaților ar urma să li se deconteze măcar câte un drum dus-întors cu trenul sau avionul, pentru ca oamenii muncii de la orașe și sate să beneficieze de un concediu de odihnă plătit cât mai relaxant.

În plus, gândindu-mă bine 17 secunde bătute pe muchie, am ajuns la concluzia că lucrătorii ar fi bine să beneficieze de chirie și întreținere gratuite, ca și gazele și energia electrică, iar randamentul lor profesional va crește binișor datorită acestor facilități.

În restul timpului rămas din cele două minute de gândire, am chibzuit pe rupte și reiterez ideea de a trece la programul de lucru de 6 ore pe zi, 4 zile lucrătoare pe săptămână, iar la fiecare loc de muncă salariații să beneficieze de o sală de divertisment plină cu jocuri și de un dormitor comun, în care aceștia s-ar putea odihni în pauza de o oră, după ora rezervată pentru masa caldă, evident.

Opțional, angajatorii au dreptul de le cumpăra tuturor salariaților câte un televizor LCD cu diagonala de minim 81 cm, o tabletă și un telefon inteligent, toate de ultimă generație, pentru ca aceștia să se poată destresa mai eficient. Aparatura se va schimba la fiecare 6 luni sau un an, datorită progresului tehnologic.

Totuși, aparatura electrocasnică necesară în fiecare locuință trebuie plătită de angajatori pentru toți salariații. Măcar câte o mașină de spălat rufe de fiecare, alta de spălat vase, un aragaz, un frigider, un cuptor cu microunde, un storcător de fructe, un aspirator și alte mărunțișuri de acest fel. Sigur, ar fi frumos ca la ieșirea la pensie, angajatorii să le dăruiască angajaților câte un ceas în valoare de minim 15.000 de euro, drept mulțumire că au onorat respectivul serviciu cu sudoarea frunții lor, dar numai dacă angajatorii țin neapărat.

Stimați cititori, vă rog să completați lista de beneficii pe care le merită (gratuit, cum altfel?) fiecare salariat în parte al scumpei noastre patrii, astfel încât nicio persoană nici măcar să nu se gândească să-și caute un loc de muncă și fericirea în altă țară. Aștept propuneri pentru parlamentarii noștri, că e an electoral!

Acesta este un pamflet și va fi tratat ca atare.

Sursă foto: aici

Mama Leone, vals de Strauss

BinoÎntr-o vară a anilor ’80, eram la vărul meu, Fredy, şi discutam cu taică-său, unchiul Ocsi, la o cafea, despre spectacolul pe care urma să-l dea trupa lui de micuţe balerine la teatrul din Ploieşti, el fiind coregraf. Ne invitase pe mine şi prietena mea, pe care o cunoscusem în casa lui, de altfel, la spectacol şi voiam să văd dacă-l pot ajuta cu ceva. M-a rugat să verific muzica înregistrată pe pista unui magnetofon pentru spectacol, nişte valsuri. Pe cealaltă pistă, era muzică modernă, trasă de pe discuri primite din Germania. Uite aşa a ajuns Mama Leone, vals de Strauss.

Unchiul Ocsi, un tip foarte interesant, de altfel, fost balerin, devenit profesor de balet, era jumătate român, jumătate sârb. Era căsătorit cu tanti Elza, care era jumătate nemţoaică, jumătate unguroaică. Aveau doi fii, Milan şi Fredy. Vă daţi seama ce amestecătură de graiuri se vorbea în casa lor, română, germană şi maghiară. Copiii puteau gândi în toate cele trei limbi, în funcţie de context.

Mă rog, a fost simplu de verificat, Fredy înregistrase corect, muzica pentru spectacolul balerinelor pe pista 1, iar pe pista 2 era muzică modernă, aproape la zi, pe care o puteai auzi rar la radio. Ne-am dus la spectacol şi a fost mai interesant decât mă aşteptam. Desigur, noi am intrat în culise, voiam să-l vedem pe unchiul Osci, să-i urăm succes. Ne-a întâmpinat un băiat de 15-16 ani, singurul şi cel mai în vârstă din trupă. Restul erau fetiţe de cel mult 8 ani. Băiatul era machiat foarte bine, juca rolul nu ştiu cărui monstru din Samarkand şi ne-am speriat când l-am văzut, era înfricoşător.

Desigur, sala era plină cu părinţii şi bunicii balerinelor, care aşteptau să-şi vadă fetiţele dansând. Prezentatoarea a spus la microfon că urmează un vals de Strauss şi sala a amuţit. Şi boxele au bubuit: “Mama Leone…”, o melodie foarte la modă pe atunci, interpretată de Bino. N-a durat mult, desigur, italianului luându-i-se maul, dar a primit aplauze furtunoase şi s-a auzit “bis!” din sală, toţi spectatorii râzând satisfăcuţi de felul în care începe spectacolul, parcă pregătiți pentru dans sportiv, nicidecum pentru Strauss.

Până atunci fuseseră încordaţi, nerabdători să vadă evoluţia fetiţelor. Unii erau înarmaţi cu binocluri. Probabil că unii părinţi prezenţi în sală îşi amintesc. Se încurcaseră pistele magnetofonului, fiindcă Fredy ascultase muzică până la începerea spectacolului…

Cât de înalt e „înaltul oaspete chinez”?

După câteva zile, o aşteptam pe prietena mea la unchiul Ocsi. Acolo ne întâlneam cel mai adesea. Eu eram student pe vremea aceea, cred că prin anul IV. La televizor erau două ore de emisie, cea mai mare parte a timpului fiind ocupată cu activitatea prodigioasă a odiosului şi a sinistrei lui soţii, ca să folosesc un clişeu cu care am fost bombardaţi vreo doi ani după revoluţie şi care acum mă face să râd.

Acasă erau numai unchii mei, copiii fiind plecaţi. Televizorul era deschis, dar nu prea eram atenţi la el. Cred că jucam canastă, eu făcând echipă cu mama lui tanti Elza, care vorbea numai ungureşte, doar eu obligând-o să comunice şi în româneşte, neînţelegând nimic. La televizor auzeam că secretarul general al Partidului Comunist Chinez a fost întâmpinat de tovarăşul Ceauşescu la aeroport şi că înaltului oaspete chinez i s-a dat onorul şi tot aşa, spicherul citind de pe foile lui ce a făcut înaltul oaspete chinez în Bucureşti.

Nu erau imagini decât cu spicherul, dar acestuia îi turuia gura despre fructuoasa întâlnire a multiubitului conducător cu înaltul oaspete chinez. În fine, au început să fie difuzate imagini ale întâlnirii celor doi. Îi arăta pe Ceauşescu şi pe înaltul oaspete chinez fiind în picioare unul lângă altul, iar noi am lăsat puţin cărţile jos, să-i vedem. Şi toţi patru am izbucnit într-un râs nebun: înaltul oaspete chinez îi ajungea lui Ceauşescu la subţioară! Iar Ceaşcă nu era chiar un colos…

Unchiul Ocsi ne-a spus să ne uităm bine la spicher, fiincă presimte că-l vedem ultima oară, că se putea interpreta că a făcut la caterincă prezentarea înaltului oaspete chinez, chiar dacă nu el scrisese textul. Şi ne-a povestit că aşa păţise altul, care citise la jurnalul de seară că ministrul de externe de atunci, tovarăşul Cioară, s-a întors de la Sofia pe calea aerului…

Adevărul e că l-am mai văzut. Când se spunea după o întâlnire la nivel înalt că întrevederea a fost cordială, tovărăşească, cum nicolae-ceausescufusese cazul celei prezentate, însemna că oaspetele se înţelesese bine cu Ceauşescu. Dacă se certau la cuţite, aflam că cei doi au au avut o întâlnire fructuoasă, de lucru. Probabil, coana Leana fusese în toane bune, fiindcă ea era cu destituirile.

Vorbe de spirit despre televiziune

Din când în când vă înfăţişez lumea şi diversele ei aspecte în viziunea oamenilor de spirit, care au formulat motto-uri, cugetări, butade, panseuri şi vorbe de duh despre diverse subiecte inspirate din viaţa cotidiană. Au devenit deja citate celebre, maxime şi aforisme. Nu uit nici de proverbe, zicători şi epigrame. Azi vă voi prezenta câteva vorbe de spirit despre televiziune.funny-animals-201

Televiziunea este unicul somnifer care se administrează prin ochi. (Vittorio De Sica)

Găsesc televiziunea foarte educativă. De fiecare dată când cineva porneşte televizorul, mă duc în camera cealaltă şi citesc o carte. (Groucho Marx)

Televizoarele să stea pe măsuţe joase. Să nu cumva să depăşească nivelul televiziunii. (Valeriu Butulescu)

Televiziunea este o invenţie care îţi dă posibilitatea să fii distrat de oameni pe care nu i-ai primi în casa ta. (David Frost)

Televiziunea a demonstrat că oamenii s-ar uita la orice altceva decât să se uite unii la alţii. (Ann Landers)

Eminescu minţea în poezi cu viziunea lui despre lume cu iubire, cu sentiment, cu pus de suflet în relaţiea ce nu era el, nu era adevărat că am văzut şi la televizor că mergea şi prin locuri necurate şi că a murit de sifilis. (Perlă din examen de bacalaureat 2013)

Seară de seară mă uit la televizor, dar nu îl deschid. (Jules Cohn Botea)

Sunt două feluri de televiziuni: televiziunea inteligentă, care face cetăţeni greu de guvernat, şi televiziunea imbecilă, care face cetăţeni uşor de guvernat. (Jean Guehenno)

Sunt zile în care orice aparat electric din casă, inclusiv aspiratorul, oferă mai multă distracţie decât televizorul. (Harriet Van Horne)

Ştirile televizate constituie o oglindă deformată a evenimentelor. (Martyn Lewis)

Mă uit din ce în ce mai puţin la televizor. Dar, atât cât mă uit, îmi ajunge pentru a observa că televiziunile noastre, aproape fără excepţie, nu mai vor să se schimbe nimic în România. Tot ce vor e să lărgească prostul gust, să extindă mitocănia, să consolideze vulgaritatea, pentru a stoarce din ele audienţa şi, în consecinţă, publicitate şi bani. (Octavian Paler)

De ce ţin unii târnăcopul lângă televizor? Răspuns: Când se strică un canal, sapă altul. (Mihai Morar)

Asemănare: Nevasta lui a-mbătrânit/ Întocmai ca televizorul:/ Imaginea s-a urâţit,/ Dar i-a rămas intact – sonorul! (Sorin Beiu)

Românii care au deschis televizoarele mai târziu sunt rugaţi să le închidă! (Victor Martin)

Fericirea înseamnă să te uiţi la televizor acasă la prietena ta în timpul unei pene de curent. (Bob Hope)

Cea mai mică librărie conţine mai multe idei bune decât ceea ce s-a prezentat în toată istoria televiziunii. (Andrew Ross)

Acum, scriitorii apar la televizor, numai dacă sunt bătuţi de soacre, ori când ajung boschetari. (Vasile Ghica)

Cele mai asemănătoare obiecte casnice sunt maşina de spălat şi televizorul. Primul obiect spală rufe. Al doilea spală creiere. (Corneliu Vadim Tudor)

Bărbaţii isteţi nu se reped spre piţipoancele de prin televiziuni, pentru că sunt foarte scumpe. Le aşteaptă să se întoarcă pe centură, ori la bordel. (Vasile Ghica)

Cele mai importante funcţii în partidul de guvernământ le deţin preşedintele partidului şi directorul televiziunii. (Aleksandar Cotric)

Cei amărâţi procreează, mai ales, când li se strică televizorul. (Vasile Ghica)

E o nebunie, oraşul e blocat complet. O fi Papa sau vreo altă vedetă de televiziune în vizită? (Woody Allen)

Televizorul este minunat. Îţi dă dureri de cap şi îndată ce vine publicitatea, îţi şi spune ce tablete să iei. (Bette Davis)

O carte ne cere să mergem noi la ea. Un ecran cu imagini şi tâmpenii, nu. Este diferenţa dintre a călători şi a sta pe loc. Cartea ne obligă să călătorim, televiziunea – să rămânem gură-cască. (Rui Zink)

Tot văd la televizor reclame la detergenţi care curăţă petele de sânge. Când ţi-ai pătat tricoul cu sânge, nu cred că spălarea lui e prima ta problemă. (Jerry Seinfeld)

Am gânduri ambivalente în ceea ce priveşte satira. Cetăţenii, presa, televiziunile fac mişto de politicieni şi de situaţia socială. De curând am observat ceva simplu, poate chiar evident: oamenilor politici nu le pasă. Faptul că sunt ironizaţi nu-i atinge, nu le schimbă comportamentul. (Jonathan Coe)q6BWa

 

Vorbe de spirit despre creier

intelectual-catDin când în când vă înfăţişez lumea şi diversele ei aspecte în viziunea oamenilor de spirit, care au formulat motto-uri, panseuri şi vorbe de duh despre diverse subiecte inspirate din viaţa cotidiană. Au devenit citate celebre, maxime şi aforisme. Azi vă prezint câteva vorbe de spirit despre creier.

Proştii sunt purtători ilegali de creiere. (Horaţiu Mălăele)

Creierul este organul cu care gândim că gândim. (Ambrose Bierce)

Flecăreală: formă de exprimare a unui creier în timp ce se odihneşte. (George Geafir)

Unii vor ca drumul de la inimă la creier să fie asfaltat. (Girel Barbu)

Creierul meu? Este al doilea organ favorit al meu. (Woody Allen)

Gloata are multe capete, dar deloc creier. (Proverb englezesc)

E nevoie de un creier nemaipomenit şi de simţuri alese pentru a crea câteva idei stupide. (George Santayana)

Înainte de a deschide gura, asigură-te că e conectată la creier. (Proverb italian)

Imbecilitate. Proprietate a unor creiere de a nu se lăsa contaminate de vreo idee. (Valeriu Butulescu)

Centaurul este un cal cu cap de om. Politicianul este un om cu creier de cal. (Vasil Tolevski)

De ce întotdeauna când cer două mâini de lucru, vine şi un creier odată cu ele? (Henry Ford)

Mă tem de globalizarea de tip dinozaur. Adică prea mult corp şi prea puţin creier. (Vasile Ghica)

Dacă creierul ar fi suficient de simplu ca să-l înţelegem, am fi atât de simpli, încât nu l-am înţelege. (Emerson M. Pugh)

Eva a fost creată din coasta mică a lui Adam:
Cu vocea dulce ca de greier,/ Sculptată – Doamne – magistral,/ Dar tocmai când să pui şi creier…/ N-a mai rămas material! (Horea Prodan-Pata)

Femeia la modă nu mai este femeie; nu-i nici mamă, nici soţie, nici amantă; este un sex într-un creier. (Balzac)

Cartea îţi umple creierul. (Adrian Gongea)

O idee fixă pare întotdeauna o idee grozavă, dar nu pentru că e grozavă, ci pentru că ocupă întregul creier. (Jacinto Benavente)

La fiinţa umană, volumul stomacului este dublu faţă de cel al creierului şi de trei ori mai mare decât volumul inimii. (Patrick Hunt)

Creierul gol este sălaşul diavolului. (Papa Ioan Paul al II-lea)

Inima nu are creier, iar creierul nu are inimă. De aceea sentimentele sunt de neînţeles şi gândurile sunt lipsite de sensibilitate. (Alejandra F. Tort)

Cele mai asemănătoare obiecte casnice sunt maşina de spălat şi televizorul. Primul obiect spală rufe. Al doilea spală creiere. (Corneliu Vadim Tudor)

Creierul nostru este un organ deosebit: începe să funcţioneze în momentul în care ne-am trezit şi nu se opreşte din funcţie decât în momentul în care intrăm în birou. (Robert Frost)

Dumnezeu i-a dat femeii intuiţie şi feminitate. Dacă sunt utilizate cu cap, în combinaţie, pot face un talmeş-balmeş din creierul oricărui bărbat pe care l-am întâlnit eu vreodată. (Farrah Fawcett)

Şi creierul lui Einstein conţinea optzeci la sută apă. (Valeriu Butulescu)

Igiena mentală?! Este oare vorba de spălarea regulată a creierului? (Robert Maric)

Există o înţelepciune a creierului, dar şi o înţelepciune a inimii. (Charles Dickens)

Gândirea, dacă nu umple stomacul, umple în schimb creierul. (Alberto Moravia)

Nu este de ajuns să ai un creier bun; principalul este să te şi serveşti de el. (Descartes)

Nu îmi folosesc doar propriul creier pe cât pot de bine, ci şi pe al celor al căror creier îl pot împrumuta. (Woodrow Wilson)

Când ai cenzura în cap, nu-ţi mai rămâne loc pentru creier. (Ratko Dangubic)

Moralitatea este slăbiciunea creierului. (Arthur Rimbaud)

O mână de răbdare valorează mai mult decât un coş de creier. (Proverb olandez)

Singurul organ care a crescut, în evoluţia omului, este creierul. Există oare un alt animal căruia să i se fi întâmplat aceeaşi nenorocire? (Paul Zarifopol)

Creierul e capabil de multe lucruri, cu condiţia ca plexul solar să-i trimită energie. (Omraam Mikhael Aivanhov)

Poate că ar fi fost mai bine dacă Eva nu ar fi fost făcută dintr-o coastă, ci dintr-o bucăţică de creier… (Mihail Mataringa)

Orgasmele nu sunt neapărat sexuale, sunt şi mentale. Femeile trebuie întâi excitate la creier şi apoi la… alte creiere mai mici. (Loredana Groza)

Merită să păstrezi o minte deschisă, dar nu atât de deschisă încât să îţi cadă creierul afară. (Carl Sagan)

Cartea deschisă e un creier care vorbeşte; închisă, un prieten care aşteaptă; uitată, un suflet care iartă; distrusă, o inimă care plânge. (Proverb indian)

Un om pictează cu creierul şi nu cu mâinile. (Michelangelo)

Numai un creier gol permite stomacului să fie prea plin. (Vasile Ghica)

Ca să primeşti cu certitudine un răspuns favorabil din partea oamenilor, e mai bine să le oferi ceva pentru stomacul lor, decât pentru creierul lor. (Albert Einstein)

După ce secretă o diplomă, multe creiere se pensionează. (Vasile Ghica)

Uitarea este mătura cu care creierul îşi face curăţenie în propria casă. (Mihail Mataringa)

Creierul este singurul organ care gândeşte, dar nu singurul care ia decizii. (Anonim)

Nu pot să-ţi dau creier, dar pot să-ţi ofer o diplomă. (Lyman Frank Baum)Woman doing yoga

Bărbaţii sunt de patru ori mai atenţi la prieteni decât la partenere

toaletăUnu din doi bărbaţi spune că-i un rău ascultător. Are dreptate. Bărbaţii n-au o capacitate prea mare de concentrare asupra unei teme de discuţie. Sigur, sunt şi excepţii: când vorbesc cu amicii despre ce îi interesează cel mai mult, femei şi sport. Un studiu a arătat că bărbaţii sunt de patru ori mai atenţi la o conversaţie cu prietenii, decât la aceea cu partenerele lor.

La studiu au participat 2.000 de persoane de ambe sexe şi s-a constatat că, în majoritatea cazurilor, bărbaţii pot conversa atenţi cu partenerele lor timp de numai 6 minute, după care nu se mai pot concentra. În schimb, ei pot participa la o discuţie cu prietenii despre viaţa lor sexuală şi despre evenimentele sportive timp de 25 de minute, până să-şi piardă interesul.

Acelaşi studiu a mai concluzionat şi că doamnele ascultă pentru mai multă vreme şi cu interes mai ridicat, dacă sunt implicate într-o discuţie cu prietenele, decât atunci când conversează cu partenerii lor de viaţă.

Subiectul cel mai des adus în discuţiile masculilor este sportul, pe care îl preferă mai mult de jumătate dintre bărbaţii chestionaţi, fiind urmat de filme şi sex. Pentru femei, subiectul preferat de conversaţie cu prietenele este relaţia lor de cuplu, pe care 55% dintre cele intervievate l-au indicat drept temă predilectă.

Cercetătorii au mai descoperit că cel mai nepotrivit moment de a încerca să-i captezi atenţia unui bărbat este în timp ce acesta se uită la un meci televizat, când caută ceva pe canalele TV şi dacă se joacă cu o aplicaţie de pe tabletă sau telefonul mobil.

Un bărbat ratează, în medie, de cel puţin patru ori într-o săptămână momentul în care ar fi trebuit să-şi asculte consoarta. De cele mai multe ori, bărbaţii spun: „Bine, dragă”, ca să scape de conversaţie, însă fără să reţină nimic din ce le-a fost comunicat.

Temele de discuţie care îi determină pe bărbaţi să-şi piardă atenţia în timpul unei conversaţii cu partenerele lor sunt cele legate de oameni pe care nu-i cunosc, urmate de discuţiile despre colegii de muncă ai femeilor, despre celebritatinavigare pe internet, informatii, noutati şi îmbrăcăminte. Bărbaţii nu sunt interesaţi nici de lucrurile pe care partenera lor le-a văzut pe reţelele de socializare online, de horoscop şi despre ce au mâncat la prânz.

55% dintre doamne au declarat că sunt vigilente şi verifică în mod regulat atenţia partenerilor, pentru a se asigura că aceştia chiar ascultă ceea ce le povestesc ele. Peste o treime dintre cele chestionate au afirmat că un semn obişnuit al faptului că partenerii nu le ascultă e durata îndelungată până când aceştia răspund la o întrebare, privirile lor pierdute sau fixe.

Mai mult de un sfert dintre doamne au spus că lipsa de atenţie a partenerilor e vizibilă şi atunci când aceştia nu-şi iau privirea de la telefon, tabletă sau televizor. Peste o cincime dintre bărbaţi au recunoscut că navighează pe internet şi vizionează meciuri de multe ori în timp ce vorbesc la telefon cu consoartele lor.

Conform studiului, şi bărbaţii, şi femeile au recunoscut că preferă să împărtăşească informaţiile importante cu cei mai buni prieteni, nu cu partenerii lor de viaţă, fiindcă aceştia din urmă nu se arată la fel de interesaţi de noutăţile spuse de ei.Casnicie

Sursa: aici

Moş Nicolae răsplăteşte menajeria

Personal, mi s-a părut că săptămâna a trecut fără evenimente deosebite, doar că iarna a pus stăpânire pe România. Bineînţeles, autorităţile au fost din nou luate prin surprindere şi destule drumuri au devenit impracticabile. Trebuie să înţelegem. Şi vremea asta îşi face de cap: cine se aştepta să ningă în decembrie?! Pentru mine, iarna începe o dată cu venirea lui Moş Nicolae. Atunci simt că suntem în luna luna cadourilor. Poporul român n-a fost prea cuminte şi degeaba şi-a lustruit ghetele: Moşul nu i-a adus un nou guvern. Bag sama că trebuie să iasă în stradă şi să strige ce vrea cu disperare. Poate Moş Crăciun să fie mai darnic…
Dar să nu vorbim de neîmpliniri. Ca la fiecare sfârşit de săptămână, intenţionez să vă amuz. Şi dacă în weekendul trecut am fost cu animăluţele la shopping, astăzi veţi vedea că Moş Nicolae răsplăteşte menajeria.Ce hal de şoarece mi-ai adus, Moşule!Ce hal de şoarece mi-ai adus, Moşule?!

Bine ai venit!Bine ai venit!

Ce mi-o fi pus Moşul în cizmeCe mi-o fi pus Moşul în cizme?

Dă, Doamne, să nu fie atât factura la lumină! Să fie o greşeală...Dă, Doamne, să nu fie atât factura la lumină! Să fie o greşeală…

Ce parte nu înţelegi din cuvântul weekend!Ce parte nu înţelegi din cuvântul weekend?!

E cadoul meu, nu te băga!E cadoul meu, nu te băga!

Cum adică să nu te legi la cap fără să te doarăCum adică să nu te legi la cap fără să te doară?

Eu am fost cuminte, Moş Nicolae! Sper să n-ai o nuieluşă pentru mine!Eu am fost cuminte, Moş Nicolae! Sper să n-ai o nuieluşă pentru mine!

Ce feng shui e ăsta, cu televizorul pe tavan!Ce feng shui e ăsta, cu televizorul pe tavan?!

Găsesc ceva iubitori de pisici!Moşule, te-ai ramolit! Unde-s iubitorii de pisicuţe?!

Întrebi de dresorul meu. Uite-te bine, poate-l zăreşti!Întrebi de dresorul meu? Uite-te bine, poate-l zăreşti!

Hei, şi eu ce primesc, Moşule!Hei, şi eu ce primesc, Moşule?!

Mă tăvălesc de sete, Moş Nicolae, o bere ar pica tocmai bine!Mă tăvălesc de sete, Moş Nicolae, o bere ar pica tocmai bine!

Îţi mulţumesc pentru hrana vie, Moş Nicolae!Îţi mulţumesc pentru hrana vie, Moş Nicolae!

Moşule, îţi baţi joc de mine cu cipilica asta!Moşule, îţi baţi joc de mine cu cipilica asta!

Noi am fost cuminţi, Moşule, n-am n-am văzut, n-am auzit,n-am spus nimic!Noi am fost cuminţi, Moşule, n-am văzut, n-am auzit, n-am spus nimic!

Pentru tine, Moşul are o colonoscopie...Pentru tine, Moşul are o colonoscopie…

Sigur e un cadou pentru mine!Sigur e un cadou pentru mine?!

Uite-l pe tac-tu! Întreabă-l dacă-ţi aduce Moşul pensia alimentară!Uite-l pe tac-tu! Întreabă-l dacă-ţi aduce Moşul pensia alimentară!

Moşule, eu voiam o pizza cu mozzarela!Moşule, eu voiam o pizza cu mozzarela, dar merge şi asta!

Cele mai haioase vorbe de spirit

CiclismDin când în când vă prezint lumea şi diversele ei aspecte în viziunea oamenilor de spirit, care au formulat motto-uri, cugetări, butade, aforisme şi vorbe de duh despre diverse subiecte inspirate din viaţa cotidiană. Au devenit deja citate celebre, maxime şi aforisme. Nu uit nici de proverbe, zicători şi nici chiar de epigrame. Astăzi vă înfăţişez câteva dintre cele mai haioase vorbe de spirit.

Când eram copil, părinţii mei se mutau adesea dintr-o casă în alta, dar eu i-am găsit de fiecare dată… (Woody Allen)

Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil. (Grigore Moisil)

Un intelectual este o persoană care a descoperit ceva mai interesant decat sexul. (Aldous Huxley)

Nu râdeţi de proşti, fiindcă îşi vor închipui că au umor. (Montesquieu)

Orice optimist nu e decât un prost fericit. Desigur, pesimistul e doar prost. (Louis Bernanos)

Bărbaţii vor acelaşi lucru de la chiloţii lor boxeri ca şi de la femei: un pic de susţinere şi un pic de libertate. (Jerry Seinfeld)

Dacă te simţi bine, nu te îngrijora! Trece! (Anonim)

Sunt atât de inteligent încât cateodată nu înţeleg nimic din ceea ce spun. (Oscar Wilde)

Statisticile sunt precum costumele de baie: îţi arată ce ştie toată lumea şi îţi ascund exact ceea ce ai fi vrut să afli. (Georges Vedel)

Când o să mor, aş vrea să se întâmple totul cât mai liniştit, ca la bunicul meu, în somn – nu ţipând ca pasagerii din maşina lui. (Jack Handey)

Găsesc televizorul foarte educativ. De fiecare dată când cineva dă drumul la televizor, mă duc în cealaltă cameră şi citesc o carte. (Groucho Marx)

N-am anunţat poliţia că mi-a dispărut cartea de credit, fiindcă indiferent cine a furat-o cheltuieşte mai puţin decât nevastă-mea. (Ilie Năstase)

Desigur, Dumnezeu a creat bărbatul înaintea femeii, dar în acelaşi timp ştim că este nevoie de o schiţă înainte de o operă de artă finală. (Anonim)

Cu cât eşti mai puţin important în organigrama firmei, cu atât ţi se va simţi mai mult lipsa dacă nu vii la muncă. (Bill Vaughan)

Dacă te laşi de fumat, de băut şi de femei, nu trăieşti mai mult, doar că ţi se pare că timpul trece prea încet. (Clement Freud)

Le sunt recunoscător tuturor celor care m-au refuzat în viaţă. Datorită lor am reuşit pe cont propriu. (Albert Einstein)

Când toată lumea îţi dă dreptate, ori eşti al naibii de deştept, ori eşti patron. (Andre Birabeau)

Stai un minut cu mâna pe o sobă încinsă şi ţi se va părea că ai stat o oră. Stai o oră lângă o fată frumoasă şi ţi se va părea că ai stat un minut. Ei, asta-i relativitatea! (Albert Einstein)

Doctorul mi-a dat şase luni de trăit, dar când n-am putut plăti factura, mi-a mai dat şase. (Walter Matthau)

Cărţile mele sunt ca apa. Cărţile marilor genii sunt ca vinul. Din fericire, toată lumea bea apă. (Mark Twain)

Succesul este înălţimea la care ricoşezi după ce te izbeşti de podea. (George S. Patton)

Nu am dat greş. Pur și simplu am descoperit 10.000 de idei care nu funcţionează. (Thomas Eddison)

Iată cele mai înfricoşătoare cuvinte din limba engleză: „Suntem de la Guvern şi am venit să vă ajutăm!” (Ronald Reagan)

Nu lua viaţa în serios! N-o să ieşi viu din ea. (Elbert Hubbard)

Munca în echipă presupune în primul rând să-ţi pierzi jumătate din timp explicându-le celorlalţi de ce nu au dreptate. (George Wolinski)

Căsătoria este triumful imaginaţiei asupra inteligenţei. A doua căsătorie este triumful speranţei asupra experienţei. (Oscar Wilde)

Să nu faci nimic e tare greu. Nu ştii când ai terminat. (Leslie Nielsen)

24 de ore într-o zi, 24 de beri într-o ladă. Vreo coincidenţă? (Stephen Wright)

Hoţii îţi cer banii sau viaţa; femeile le vor pe amândouă. (Samuel Butler)

Curajul este arta de a fi singurul care ştie că e speriat de moarte. (James Harold Wilson)Biliard

Ponta-Porc, Udrea-Vită, Iohannis-Pasăre, la Gherla!

GherlaÎn Gherla, pe geamul unei carmangerii, au apărut pozele a trei candidaţi la preşedinţie, Victor Ponta, Elena Udrea şi Klaus Iohannis. Deasupra lui Ponta scrie cu litere de-o şchioapă PORC, Elena Udrea apare sub cuvântul VITĂ, iar deasupra lui Iohannis scrie PASĂRE. Pozele celor trei au fost afişate în Gherla fiindcă ei au şansele cele mai mari de a ocupa scaunul pe care se odihneşte, deocamdată, dosul lui Băsescu.

Gurile rele spun că, de altfel, locul lor era gherlă, iar cele trei cuvinte le subliniază foarte bine caracterul, definindu-i ca oameni. Dincolo de aceste răutăţi preelectorale, o să vă povestesc două întâmplări din trecutul comunist al României, în urma cărora au fost închişi nişte oameni nevinovaţi.

În apropierea zilei de 23 august, pe când toate firmele erau ale statului, responsabilul unei curăţătorii chimice a ornat vitrina unităţii cu steagul Partidului Comunist şi cu o poză mare a tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, aflat pe atunci în fruntea ţării. A doua zi, nesăbuitul responsabil al curăţătoriei a fost arestat de securişti şi aruncat după gratii, fiindcă alături de steag şi de poză rămăsese anunţul cu litere de-o şchioapă: „Se curăţă în trei zile”!

În aceeaşi ordine de idei, pe vremea „odiosului şi a sinistrei lui soţii”, pe care destui români încă îi mai regretă, cei mai în vârstă îşi amintesc faptul că la televizor erau numai două ore de emisie, între 20 şi 22, cea mai mare parte a acestui timp fiind alocate închinării la „inegalabilul cârmaci”, Nicolae Ceauşescu.

Tangenţial, în ştirile care începeau la ora 20 se mai vorbea şi despre ceilalţi comunişti aflaţi la putere. Astfel, pe atunci ministru de externe era Gheorghe Cioară. Acesta se întorcea cu avionul din capitala Bulgariei. Un nefericit spicher a citit o ştire ca suna aşa: „Tovarăşul Cioară a ajuns pe calea aerului la Bucureşti”. Am auzit că a doua zi a fost arestat. Oricum, n-a mai apărut pe sticlă. Paradoxal, spicherul n-avea nicio vină, el citind un text conceput de un redactor căruia nu i-a trecut prin cap că Cioară e un nume de înaripată.

Din aceeşi vreme, ţin minte că eram copil şi mă aflam la un unchi de-al meu. Ne uitam la televizor, la ştiri. Spicherul a tot citit un text în care se anunţa vizita secretarului general al Partidului Comunist Chinez la Bucureşti, care fusese întâmpinat de Ceauşescu. Spicherul citea şi, din două în două fraze, folosea formula „înaltul oaspete chinez”, fără să se arate imagini de la întâlnirea celor doi.

În cele din urmă, s-au difuzat şi imagini de la vizita protocolară. Ei bine, „înaltul oaspete chinez” îi ajungea lui Ceauşescu până la umăr! Unchiul meu şi cu mine am izbucnit în râs şi atunci m-am temut pentru soarta spicherului. Formula respectivă era vădit batjocoritoare la adresa „înaltului oaspete chinez”, dar spicherul n-a avut cu nimic de suferit.

Se poate să mai fi povestit aceste întâmplări, dar îmi face plăcere să mi le reamintesc, mai ales în preajma alegerilor. CeauşescuAcum mă întreb dacă şeful carmangeriei din Gherla va trage ponoase de pe urma pozelor buclucaşe. Însă cred că nu. Acesta-i singurul lucru bun pe care-l observ după evenimentele din 1989: oricine poate striga uriunde „Jos Băsescu!” şi „Jos Ponta”, fără teama că va fi arestat. În continuare, însă, majoritatea populaţiei trăieşte la limita subzistenţei, ca şi atunci.

Sursa: aici

Messi, SpongeBob ori Suleyman Magnificul?

tv_27__samsung_led_tv_monitor_t27b550__1920_x_1080___open_boxAm scris mai demult despre năravurile bărbaţilor. Desigur, fiecare om are nişte obiceiuri proaste, de care greu se dezbară, dar unele dintre ele sunt comune. De exemplu, bărbaţii confiscă telecomanda, iar dorinţa de a vedea numai fotbal la televizor poate crea drame. Cum te descurci dacă tu vrei să-l vezi pe Messi, soţia ta, pe Suleyman Magnificul, iar copilul vostru, pe SpongeBob?

Împărţirea telecomenzii nu funcţionează mereu. Dacă cele trei personaje se încăpăţânează să acţioneze concomitent, unde credeţi că ajunge telecomada? Aţi, ghicit, la cel mai tare din casă. Logic, nu? Şi uite aşa noi, adulţii, ne luăm adio de la programele preferate, iar piticul nostru, Ionuţ, se uită liniştit la aventurile unui burete…

O vreme, noi am rezistat ispitei de a-i smulge copilului telecomanda din mână. Şi, ca să ne dovedim nouă înşine că nu suntem nişte părinţi denaturaţi şi vrem să rezolvăm problema paşnic, în mod democratic, am ţinut un consiliu de familie, de la care a lipsit motivat piticul: avea o treabă care nu suferea amânare, cu buretele Bob şi cu pinguinii din Madagascar. Desigur, în faţa unei asemenea concurenţe la atenţia copilului, eram neputincioşi…

Ne-am mutat în bucătărie, ca să ţinem şedinţa de lucru. Doamna inimii mele mi-a propus să mutăm televizorul în dormitorul nostru. Gândul de a-l avea pe Suleyman chiar în dormitor, mi-a crescut adrenalina şi am refuzat. Desigur, din motive practice: Ionuţ ar fi adormit în patul conjugal, perspectivă de neacceptat.

Posibilitatea de a muta televizorul în camera piticului n-a fost luată în discuţie, aşa că, în unanimitate de voturi, ne-am hotărât să lăsăm televizorul la locul lui, în sufragerie. Eram mulţumiţi că luaserăm o decizie înţeleaptă, însă ne-am dat seama că, de fapt, nu rezolvaserăm problema. Ca urmare, am hotărât dictatorial, fără să-mi consult consoarta: trebuie să mai luăm un televizor.

Ca să-i fac o favoare, mi-am întrebat în treacăt doamna dacă preferă vreun magazin. Spre uimirea mea, a răspuns afirmativ şi a înşfăcat laptopul:

telefon_mobil_alcatel_one_touch_pop_c1_full_white– Uite aici, cred că magazinul ăsta online are cele mai mici preţuri de pe piaţă! Unele televizoare au reducere şi de 46%! Facem comanda şi, în aceeaşi zi, ne livrează gratis produsele. Şi au de toate, telefoane, tablete, aparatură audio şi video, electrocasnice…

Adică soţia mea se gândise deja că ne mai trebuie un televizor, dar m-a lăsat să-mi vină mie ideea, hoţomana!

– N-are cum să-ţi livreze imediat televizorul, am protestat eu.

– Ba da! E un magazin cu 10 ani de experienţă, deci oamenii lor sunt serioşi şi ştiu să se organizeze. Mi-a spus săptămâna trecută Rodica de la contabilitate de existenţa lui. Şi-a luat de acolo o tabletă şi încă ceva şi i s-a livrat totul în aceeaşi zi! Sunt prompţi şi serviabili. E foarte mulţumită de serviciile lor.

– Uite ce prostii discutaţi voi la serviciu!

– Ba eram în drum spre grădiniţă, iubi, să-l iau pe pitic.

– Magazin online… E bun, dar dacă prefer să pun mâna pe ce cumpăr?

– Au şi un magazin fizic, chiar aici, în Bucureşti, în care poţi vedea şi proba orice produs, un showroom, deschis şi sâmbăta. În plus, poţi să faci comandă non-stop. Şi poţi lua legătura cu ei verbal sau online, să te consulţi cu un specialist de-al lor. Mai mult, beneficiem de posibilitate de retur timp de 14 zile de la livrare, dacă nu suntem mulţumiţi de produs.

– Da, văd că toate produsele sunt originale, cu certificat de garanţie de la producător şi orice ai cumpăra defect poate fi reclamat în 24 de ore şi se schimbă pe loc, pe cheltuiala magazinului.

– Şi plata cum se face, iubi?

– Plata, uite, scrie aici: cash la magazin sau la livrare (după ce verificăm coletul), cu cardul în magazin sau online, ba chiar şi în rate. Îmi place şi că asigură service post garanţie, iar dacă produsul e cumpărat de la ei, beneficiem de reducerea la jumătate a manoperei, iar constatarea e gratuită. Ba avem şi extra-garanţie la reparaţie. Au o mare diversitate de produse. Bună treabă!

După ce ne-am hotărât să cumpărăm un televizor Samsung, cu 42% reducere, i-am dat vestea lui Ionuţ, chiar dacă n-avea drept de veto. El ne-a privit grăbit, între două desene animate, după care ne-a întrebat:dark_blue_color__bluetooth_keyboard_for_10_1__windows_tablet__pmp810e_pmp810e3g__use__micro_usb_cha

– Pentru voi amândoi?

Atunci ne-am dat seama că piticul avea dreptate, suntem doi, cu preferinţe diferite. Aşa că am comandat încă un televizor Samsung, cu 28% reducere! Şi am mai ochit o tabletă Prestigio şi un smartphone Alcatel. O să-i cumpăr măcar unul dintre produse soţiei mele, de ziua ei…

Dacă te uiţi mult la televizor, mori mai repede

toshiba-3d-glasses-free-tv-fat-manVizionarea vreme îndelungată a emisiunilor TV determină un risc crescut de deces, chiar şi dacă subiecţii unui studiu au făcut mişcare în mod regulat. Concluzia a fost că trebuie să stăm mai puţin de două ore pe zi privind televizorul chiar şi într-o dungă. Riscul de deces a crescut o dată cu petrecerea mai multor ore în faţa micului ecran. De altfel, românii sunt campioni mondiali, petrecând cel mai mult timp în faţa televizorului. Dar dacă te uiţi mult la tevizor, mori mai repede.

Pentru fiecare oră de vizionare TV în plus, riscul de deces în urma unei boli cardiovasculare creşte cu 18%, riscul de a muri de orice cauză se măreşte cu 11%, iar cel de a-ţi pierde viaţa din cauza cancerului se amplifică şi el cu 9%.

Vizionarea emisiunilor TV mai mult de 5 ore zilnic, cum e cazul românilor, creşte riscul de a muri de boli cardiovasculare cu 80% şi cu 46% de orice cauză, în comparaţie cu privitul la televizor două ore zilnic.

Timpul prelungit de inactivitate afectează modul în care organismul uman procesează grăsimile şi alte substanţe, astfel încât contribuie la mărirea riscului apariţiei bolilor cardiace. Aceste concluzii ale studiului sunt valabile şi în cazul altor activităţi sedentare, ca lucrul la calculator şi lectura. Deci nu televizorul în sine e periculos, ci poziţia de stat în şezut pentru a urmări emisiunile.

           Politicienii sunt mai tari decât zombii vampiri

Rezultatele acestui studiu ar trebui coroborate cu concluziile altor studii care au arătat fără putinţă de tăgadă faptul că privitul la televizor îndobitoceşte atât populaţia urbană, cât şi cea rurală, mulţumită programelor TV. De asemenea, dacă telespectatorii îi văd multă vreme pe politicieni pe sticlă, fie că-i vorba de preşedinte, prim-ministru, parlamentari sau aspiranţi la aceste funcţii, devin din ce în ce mai nervoşi, manifestă dereglări ale psihicului, oricum slăbit de foame, şi au accese de demenţă precoce.

Astfel de tulburări grave asupra psihicului s-au înregistrat şi asupra persoanelor care se uită la multe filme de groază, e drept, într-o măsură mai puţin severă. Specialiştii ne sfătuiesc să nu urmărim multe filme de groază şi, mai ales, să evităm pe cât posibil să-i privim sau să-i auzim pe aleşii neamului, oh, ce oroare!

Acest lucru este extrem de dificil, dacă nu imposibil, fiindcă politicienii vor să fie văzuţi şi auziţi cât mai multă vreme, în fiecare zi, fără pauză nici în weekend, probabil neştiind sau chiar tocmai pentru că sunt conştienţi de efectul devastator pe care îl au asupra restului populaţiei. Ori, se ştie că politicienii sunt într-o cârdăşie reciproc avantajoasă cu radioul şi televiziunea. Iar cum românii se droghează cu emisiuni TV şi au devenit dependenţi de televizor, nu mai au scăpare.

Oricum, trebuie să reţinem faptul că efectul vederii unui strigoi, a unei stafii sau al unui zombi însetat de sânge este mai puţin periculos pentru popor decât a urmări aleşii neamului în acţiune pe sticlă. Baubau e pentru prunci. Pentru adulţi există politicieni, cu atât mai îngrozitori cu cât sunt reali.

Un studiu efectuat în 35 de state şi publicat în Germania a relevat faptul că românii au reuşit, în fine, după lupte crâncene, să-i întreacă pe sârbi la timpul pierdut în faţa tembelizorului, deşi vecinii noştri de peste Dunăre erau campionii de necontestat din ultimii trei ani.

telespectator 7Telespectatorii noştri rezistă cu stoicism vizionării emisiunilor TV, chiar şi atât de prosteşti cum sunt, în medie, 326 de minute pe zi, cam 5 ore şi jumătate. Bravos, naţiune! Sârbii ne urmează cu 307 minute, iar americanii sunt abia pe locul trei, cu 292 de minute. Media în UE anul trecut a fost de 237 de minute petrecute zilnic în faţa televizorului.