Tradiții la botezurile din România

Botezul micuțului tău este un eveniment unic ce trebuie pregătit în cele mai mici detalii. Totul trebuie făcut cu grijă și să nu lipsească absolut nimic, de la mâncare, până la ursitoare din povești pentru botez. În cele ce urmează vrem să-ți arătăm câteva tradiții de la botezurile din România, tradiții menite să aducă noroc noului născut.

Nașa trebuie să-și sărute finul/fina

Această tradiție încă este respectată în zilele noastre. Se spune că nașa trebuie să-și sărute finul/fina, deoarece astfel copilul botezat va avea gropițe în obrăjori.

Aducerea copilului acasă

Când copilul este adus acasă de la biserică, nașa trebuie să i-l dea mamei în prag întinzând mâinile de 3 ori peste prag și să spună: “Ți-am luat un păgân, ți-am adus un creștin”.

Baia de a doua zi

A doua zi după botez, nașa trebuie să vină acasă la fin/fină și să-i facă băiță. Nașa trebuie să aibă la ea toate cele necesare pentru asta. Nimeni nu trebuie să sărute copilul după botez, sau să-l strige pe nume, până a doua zi, când nașa îl spală. După ce a fost spălat, poate fi sărutat și strigat pe nume. Băița trebuie pregătită cu grijă.

Lumânarea pentru botez trebuie să fie aprinsă și nașa trebuie să descânte copilul înainte de a-l baga în baie. În apa în care copilul face băiță se pot pune o mulțime de lucruri, printre care amintim: un ban de aur, petale de trandafir, flori de tei, apă sfințită, sare, semințe de cânepă, ardei iute, lapte dulce etc.

Acestea sunt câteva din obiceiurile de la botezuri. Unii țin cont de ele, alții nu. Însă orice botez este un prilej de bucurie și distracție, care se încheie cu o petrecere pe cinste, la care trebuie să se simtă bine în special copiii.

Acest text a fost primit de la advertiser.

Majoritatea oamenilor de ştiinţă cred în existenţa lui Iisus!

l_icoana-fecioara-maria-cu-pruncul-iisusÎn ultimii 200 de ani, istoricii şi filosofii au cercetat tradiţiile legate de existenţa lui Iisus, încercând să afle în ce măsură legendele legate de El sunt adevărate. Actualmente, majoritatea oamenilor de ştiinţă cred în existenţa lui Iisus Hristos.

În afara Evangheliilor, prima informaţie indirectă despre Iisus este dată de Flaviu Iosif, un istoric evreu care a trăit pe la sfârşitul secolului I. În scrierea sa, Flaviu Iosif amintea despre condamnarea la moarte a lui Iisus, care se făcea vinovat pentru încălcarea legilor romane ale vremii. Acest text vestit, numit “testinomium flavianum”, n-a putut fi contestat de niciun sceptic.

“Pe atunci, în timpul guvernării lui Pilat din Pont, a trăit Iisus, un bărbat atât de înţelept, încât nu se ştie dacã era om cu adevărat. El a realizat isprăvi uluitoare şi a fost maestrul unui popor care l-a acceptat de bunăvoie. A atras de partea Lui mulţi evrei şi greci, fiind Mesia. Când Pilat a auzit că Iisus Hristos era apreciat şi iubit mai mult decât el, l-a condamnat la moarte prin crucificare. Dar a treia zi, Iisus a înviat, lucru pe care profeţii îl anunţaseră deja, iar secta creştinilor, cum a fost numită după numele Lui, nu a dispărut nici pânã în zilele noastre.”

În istoriografia romană, în documentele din secolul al II-lea, se găseşte o ştire despre Iisus. Tacit a povestit că, atunci când Nero a incendiat Roma, a încercat, de fapt, să-i extermine pe creştini. “Creştinii credeau în Iisus, care a fost condamnat la moarte de către Pilat din Pont, care voia să fie singurul conducător acceptat, în timp ce poporul Îl iubea mai mult pe Iisus.”

Textele evreieşti datând din secolele II-V, îl menţionează pe Iisus Hristos ca fiind născut de Fecioară şi ca având mulţi discipoli. Textele menţionează multe vindecări uimitoare şi alte fapte miraculoase al căror protagonist a fost Iisus.

Bineînţeles, se prea poate ca unele amănunte din Evanghelii să fie înflorite de discipoli, iar acest fapt este aproape unanim acceptat de istorici. Cu toate acestea, documentele scrise rămase până în zilele noastre susţin existenţa istorică a lui Iisus Hristos.

La nivelul anului 2011, existau 2.264.492.000 de creştini în întreaga lume, ceea ce reprezintă 31% din numărul total al locuitorilor planetei. 1,2 miliarde persoane, adică mai mult de jumătate din numărul total de creștini, sunt catolici (dintre care 17 milioane de greco-catolici). Toate au la bază credinţa că Iisus Hristos s-a născut, a predicat, a murit şi a înviat.

Creștinismul e una din cele trei religii monoteiste contemporane, alături de iudaism și islam. Considerând împreună catolicii, protestanţii și ortodocşii sub denumirea globală de “creştini”, religia acestora e actualmente cea mai importantă din punct de vedere numeric la nivel mondial.

Peste 63% dintre credincioși sunt adepţii unei religii avraamice, adică a unei religii monoteiste, care provine din vechile tradiţii ce datează din seminţia lui Avraam. Toate religiile avraamice recunosc într-o măsură mai mare sau mai mică Sfânta Scriptură a Vechiului Testament.

În total în lume, 43% dintre credincioşi sunt creștini, 16%, musulmani, 5%, evrei. 10% din populaţia globului o reprezintă hindușii, iar 6% sunt urmași ai budismului. Circa 312 milioane de oameni sunt de religie ortodoxă (răsăriteană şi orientală).

Numele Iisus era relativ comun în Palestina secolului I d.Hr. În ebraică el suna Iehosua sau Iesua, fiind transliterat Iesous în greacă. Limba latină l-a preluat ca Iesus (Jesus) (sec. I-II dHr.). Citirea Iisus este de dată mai târzie. Iehosua înseamna în ebraică “Iahve va salva, va mântui” sau “Iahve este mântuire”.

Numele lui Iisus a fost vestit prima oară de îngerul Gavriil. Apoi semnificaţia numelui apare în Matei 1,21: “Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de pacatele lor”. Numele primit se traduce “Iahve (Dumnezeu) mântuieşte”.

Hristos nu constituie numele propriu-zis al Mântuitorului, ci e un supranume.
Icoana f[c[toare de minuni a lui Iisus Hristos.Se găseşte in biserica Sf.Impărati Constantin şi Elena ,din Atena, Grecia.
Cuvântul “creștin” vine din limba latină populară, de la christianus, derivat de la Hristos, deoarece Iisus din Nazareth e considerat de creştini ca fiind Mesia și fiul lui Dumnezeu. Cuvântul “Hristos”, în limba greacă Christós, adică “Cel uns”, este traducerea din limba ebraică a cuvântului “Masiah”.

Iniţial, în Israel regele era numit “Masiah”, pentru că la ceremonialul de investire era uns cu untdelemn de către un preot. Mântuitorul S-a prezentat pe Sine ca fiind Mesia.