Întrecere socialistă în Parlamentul României

IMGZ28iunSenatorul UNPR Constantin Popa a propus ca fiecare angajat la stat sau la firme particulare să primească în fiecare zi câte o masă caldă gratuit, fiindcă astfel îi va crește productivitatea în muncă. Senatorul, acuzat pe nedrept de populism, spune că a văzut mulți tineri îmbolnăvindu-se fiindcă n-au mâncat o masă caldă la prânz. Personal propun o întrecere socialistă de legi menite să fericească cetățenii cu un serviciu și, mai ales, cu drept de vot.

În viziunea onorabilului senator Popa, angajatorii ar urma să-și înființeze cantine proprii ori să încheie contracte cu firme de livrare a mâncării la domiciliu. Valoarea mâncării va fi scăzută din profitul companiei. Un alt parlamentar a spus că e o idee bună dacă-i vorba de o întrecere socialistă și că ar fi bine ca firmele să le dea salariaților bărbați și câte un costum anual, iar femeilor, câte o rochie, ca să fie bine îmbrăcați. Să fie primite!

Conform senatorului Popa, meniul ar costa 15 lei pe zi. La 4,6 milioane de angajați, masa de prânz plătită de stat și de patronate ar costa vreo 69 de milioane de lei, adică un fleac de 15 milioane de euro într-o singură zi. Dar cu banii altora se poate face orice.

Din moment ce s-a propus câte o masă caldă în fiecare zi, presupun că salariații au dreptul să mănânce gratuit chiar și sâmbăta, și duminica, dar atunci, ca și în toate zilele de sărbătoare, salariații ar fi bine să ia masa caldă împreună cu familia, adică perechea conjugală și măcar un copil. Pe spinarea angajatorilor, desigur. Astfel, legăturile familale ar fi mai strânse, salariații ar fi mai relaxați și mai eficienți la locul de muncă, iar țara va prospera.

Cum nu sunt banii mei, îmi permit să le sugerez lucrătorilor din parlament să ia în serios propunerile mele, la care am muncit eficient două minute încheiate, după ce am mâncat o masă caldă, deși n-a fost nimic gratis.

Astfel, mergând pe aceeași linie călăuzitoare trasată de vizionarul senator Popa, ar trebui ca salariații să ajungă la locul de muncă gratuit, fiecare dintre aceștia primind abonament pentru călătoriile cu toate mijloacele de transport în comun. De asemenea, salariaților ar urma să li se deconteze măcar câte un drum dus-întors cu trenul sau avionul, pentru ca oamenii muncii de la orașe și sate să beneficieze de un concediu de odihnă plătit cât mai relaxant.

În plus, gândindu-mă bine 17 secunde bătute pe muchie, am ajuns la concluzia că lucrătorii ar fi bine să beneficieze de chirie și întreținere gratuite, ca și gazele și energia electrică, iar randamentul lor profesional va crește binișor datorită acestor facilități.

În restul timpului rămas din cele două minute de gândire, am chibzuit pe rupte și reiterez ideea de a trece la programul de lucru de 6 ore pe zi, 4 zile lucrătoare pe săptămână, iar la fiecare loc de muncă salariații să beneficieze de o sală de divertisment plină cu jocuri și de un dormitor comun, în care aceștia s-ar putea odihni în pauza de o oră, după ora rezervată pentru masa caldă, evident.

Opțional, angajatorii au dreptul de le cumpăra tuturor salariaților câte un televizor LCD cu diagonala de minim 81 cm, o tabletă și un telefon inteligent, toate de ultimă generație, pentru ca aceștia să se poată destresa mai eficient. Aparatura se va schimba la fiecare 6 luni sau un an, datorită progresului tehnologic.

Totuși, aparatura electrocasnică necesară în fiecare locuință trebuie plătită de angajatori pentru toți salariații. Măcar câte o mașină de spălat rufe de fiecare, alta de spălat vase, un aragaz, un frigider, un cuptor cu microunde, un storcător de fructe, un aspirator și alte mărunțișuri de acest fel. Sigur, ar fi frumos ca la ieșirea la pensie, angajatorii să le dăruiască angajaților câte un ceas în valoare de minim 15.000 de euro, drept mulțumire că au onorat respectivul serviciu cu sudoarea frunții lor, dar numai dacă angajatorii țin neapărat.

Stimați cititori, vă rog să completați lista de beneficii pe care le merită (gratuit, cum altfel?) fiecare salariat în parte al scumpei noastre patrii, astfel încât nicio persoană nici măcar să nu se gândească să-și caute un loc de muncă și fericirea în altă țară. Aștept propuneri pentru parlamentarii noștri, că e an electoral!

Acesta este un pamflet și va fi tratat ca atare.

Sursă foto: aici

Politicienii au cel mai înfiorător job!

sleepy-politiciansCareerBuilder, o firmă de resurse umane din Statele Unite, a finalizat un studiu asupra locurilor de muncă cel mai puţin dorite de americani. Studiul a scos la iveală temerile acestora de a avea un loc de muncă precum educator de grădiniţă sau agent de securitate! Dar, surprinzător, aceştia consideră că politicienii au cel mai înfiorător job şi nu vor să audă de o slujbă în guvern.

Conform acestui studiu, americanul obişnuit se teme cel mai mult de vorbitul în public pe care îl presupune meseria de politician, de antipatia şi neîncrederea celorlalţi cetăţeni, dar şi de birocraţia cu care s-ar confrunta având un astfel de job. Indiferenţi la temerile americanilor, mulţi români se înghesuie să intre în politică. De aici, poate, şi mulţimea de neaveniţi din parlament.

Pentru SUA s-a alcătuit şi un top al celor mai înspăimântătoare joburi. Astfel, pe primul loc se situează meseria de politician, pe doi, microbiolog la secţia Infecţioase, iar pe trei, agent de securitate la concertele şi meciurile la care iau parte foarte mulţi tineri. Aceste ocupaţii sunt urmate, în ordine, de educator de grădiniţă, dresor de animale sălbatice şi lucrător la morgă.

În schimb, în topul joburilor refuzate de români conduc muncitorii necalificaţi (în construcţii civile, drumuri şi poduri, în industria textilă şi în agricultură). Alte joburi ocolite mai sunt şi cele de operator confecţioner şi confecţioner-asamblor în industria textilă şi încărcător-descărcător. Sigur, condiţiile grele de muncă şi salariile de mizerie îi alungă pe români. În industria textilă lucrează multe asiatice, fiindcă româncele nu se înghesuie unde-i multă muncă, iar banii, puţini.

E adevărat că la aceată stare de lucruri contribuie şi faptul că românii, în general, refuză să se mute în altă localitate pentru un loc de muncă. Şi asta fiindcă n-au automobile cu care să se deplaseze, benzina oricum e scumpă, iar infractura este cumplită. În plus, nu există soluţii eficiente din partea transportului în comun şi nimeni nu-şi bate capul cu asta.

Cu toate acestea, la nivel naţional, se resimte din plin lipsa joburilor, iar reconversia forţei de muncă pare a fi o cauză pierdută. Actualul prim-ministru a promis, la începutul mandatului său, că va înfiinţa 100.000 de locuri de muncă. Desigur, nimeni nu l-a crezut şi, într-adevăr, realizările în acest domeniu au fost foarte departe de promisiuni. Dar mulţi români nu se lasă: dacă acest prim-ministru tot s-a dovedit a fi un plagiator mincinos, înseamnă că-i bun chiar şi de preşedinte…barack-obama-sleeping-on-the-phone-83557