Veștile bune vin noaptea

Ieri mi-a dat Gigi, bunul meu prieten o sarcină. M-a sunat noaptea, după ora 11, să-mi comunice că el pleacă la mare, în concediu de odihnă, pentru vreo două săptămâni. Și mi-a zis-o de parcă era bucuros că eu nu merg. Mde, veștile bune vin noaptea.

– Mă, eu plec la bulgari. All-inclusive, două săptămâni!
– Da, am văzut că la all-inclusive vor să se ducă românii pe litoral.
– Mâncăm mult, d-aia!
– Mâncare multă, muncă puțină, vorbesc eu în barbă.
– Cum? N-am înțeles. Vorbește cu toți dinții!
– Nimic, Gigi, distracție frumoasă!
– Mersi, dar nu d-aia te-am sunat, să-ți fac în ciudă!
– Atunci sigur vrei ceva de la mine. Nu-mi cere geantă de voiaj că nu știu ce-a făcut fi-miu cu ea!
– Nu, are Veta două trollere de încap cinci chinezi în ele. Altceva voiam să te rog.

Și m-a ținut la telefon o oră. Nu știam cum să mai scap de el. Vorbise cu Dorel și Andrei, doi prieteni comuni, să-i facă niște treabă prin apartament, cât e el plecat. Treabă însemnând schimbat parchet, zugrăvit două camere plus bucătăria (holul și-l făcuse cu ajutorul subsemnatului, în urmă cu 2 ani, dar asta e altă poveste), schimbată instalația sanitară și pus gresie pe balcon.

Nu știam cum să mă fofilez să-i zic faptul că eu n-am cum să-i ajut. Auzi treabă! Eu să mă duc în concediu și când vin, să am casa lună, reparată, zugrăvită! Iar muncitorii să-mi fie prieteni. Cum  vine asta? Până la urmă, mi-am zis că e serviciu contra serviciu, din moment ce Gigi ne repară mașinile gratis tuturor. Nu ne costă decât piesele de schimb.

Păi ce accident de mașină a avut Dorel acum 5 ani! Mergea cu viteză pe polei, a derapat, a rupt un pom de pe marginea drumului, apoi un gărduleț și-a plonjat în Dâmbovița. Îl costa vreo 4000 de euro reparația mașinii, însă doar piesele au fost 1600. Și atât a dat, mâna de lucru fiind gratis, la Gigi, la atelier.

Treaba mea era simplă. Să-i ajut pe băieți a doua zi să cumpere robinete pentru instalații sanitare. Că ei nu fuseseră în stare să găsească.

– Mă ajuți, te rog eu!
– Normal că mă rogi.
– Da, da!
– Te ajut. Oameni suntem. Poate, când vii, te uiți la mașina mea, că-mi trage de volan stânga când mi-e lumea mai dragă.
– Mai încape vorbă? Cum să nu!
– Bine, concediu plăcut! Să faci poze să te lauzi pe unde ai fost!
– Uite-te pe facebook, pun acolo pozele!

Așadar, noaptea aveam de lucru. Trebuia să-i caut omului robineți pentru instalații. Am găsit, am văzut programul de lucru și dimineață m-a întâlnit cu Dorel și Andrei. Ăia, bucuroși nevoie mare.

– Ce-i cu voi?
– Ne-a lăsat Veta un ditai curcanul la cuptor, iar la ăsta-n frigider am dat de vreo 20 și ceva de beri. Plus de două sticle de vin în cămară!
– Și acum vă bețivăniți?
– Nu, ne apucăm de treabă! Oricum, în câteva zile terminăm. Am vorbit cu doi colegi de noi de la muncă și vin să ne ajute. Și noi i-om ajuta când vor nevoie.

Și cine zicea că românii nu se ajută la nevoie?

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Am prins vandalul!

De câteva zile, vopseaua metalizată a Opel-ului meu era stricată de zgârieturi. La început, erau puţin vizibile, dar numărul acestora...

Și-a dorit un fiu, dar are trei fete!

Am primit o scrisoare de la un amic mai în vârstă, care mă invită la nunta fiicei sale, Lidia. V-o...

Putem învăţa în timp ce dormim!

Cercetătorii israelieni au aflat că putem învăţa în timp ce dormim! În timpul somnului învaţăm să asociem informaţii culese prin...

Close