Veștile bune vin noaptea

Ieri mi-a dat Gigi, bunul meu prieten o sarcină. M-a sunat noaptea, după ora 11, să-mi comunice că el pleacă la mare, în concediu de odihnă, pentru vreo două săptămâni. Și mi-a zis-o de parcă era bucuros că eu nu merg. Mde, veștile bune vin noaptea.

– Mă, eu plec la bulgari. All-inclusive, două săptămâni!
– Da, am văzut că la all-inclusive vor să se ducă românii pe litoral.
– Mâncăm mult, d-aia!
– Mâncare multă, muncă puțină, vorbesc eu în barbă.
– Cum? N-am înțeles. Vorbește cu toți dinții!
– Nimic, Gigi, distracție frumoasă!
– Mersi, dar nu d-aia te-am sunat, să-ți fac în ciudă!
– Atunci sigur vrei ceva de la mine. Nu-mi cere geantă de voiaj că nu știu ce-a făcut fi-miu cu ea!
– Nu, are Veta două trollere de încap cinci chinezi în ele. Altceva voiam să te rog.

Și m-a ținut la telefon o oră. Nu știam cum să mai scap de el. Vorbise cu Dorel și Andrei, doi prieteni comuni, să-i facă niște treabă prin apartament, cât e el plecat. Treabă însemnând schimbat parchet, zugrăvit două camere plus bucătăria (holul și-l făcuse cu ajutorul subsemnatului, în urmă cu 2 ani, dar asta e altă poveste), schimbată instalația sanitară și pus gresie pe balcon.

Nu știam cum să mă fofilez să-i zic faptul că eu n-am cum să-i ajut. Auzi treabă! Eu să mă duc în concediu și când vin, să am casa lună, reparată, zugrăvită! Iar muncitorii să-mi fie prieteni. Cum  vine asta? Până la urmă, mi-am zis că e serviciu contra serviciu, din moment ce Gigi ne repară mașinile gratis tuturor. Nu ne costă decât piesele de schimb.

Păi ce accident de mașină a avut Dorel acum 5 ani! Mergea cu viteză pe polei, a derapat, a rupt un pom de pe marginea drumului, apoi un gărduleț și-a plonjat în Dâmbovița. Îl costa vreo 4000 de euro reparația mașinii, însă doar piesele au fost 1600. Și atât a dat, mâna de lucru fiind gratis, la Gigi, la atelier.

Treaba mea era simplă. Să-i ajut pe băieți a doua zi să cumpere robinete pentru instalații sanitare. Că ei nu fuseseră în stare să găsească.

– Mă ajuți, te rog eu!
– Normal că mă rogi.
– Da, da!
– Te ajut. Oameni suntem. Poate, când vii, te uiți la mașina mea, că-mi trage de volan stânga când mi-e lumea mai dragă.
– Mai încape vorbă? Cum să nu!
– Bine, concediu plăcut! Să faci poze să te lauzi pe unde ai fost!
– Uite-te pe facebook, pun acolo pozele!

Așadar, noaptea aveam de lucru. Trebuia să-i caut omului robineți pentru instalații. Am găsit, am văzut programul de lucru și dimineață m-a întâlnit cu Dorel și Andrei. Ăia, bucuroși nevoie mare.

– Ce-i cu voi?
– Ne-a lăsat Veta un ditai curcanul la cuptor, iar la ăsta-n frigider am dat de vreo 20 și ceva de beri. Plus de două sticle de vin în cămară!
– Și acum vă bețivăniți?
– Nu, ne apucăm de treabă! Oricum, în câteva zile terminăm. Am vorbit cu doi colegi de noi de la muncă și vin să ne ajute. Și noi i-om ajuta când vor nevoie.

Și cine zicea că românii nu se ajută la nevoie?

Comments

comments

Leave a Reply

Read more:
Puterea unei virgule

În cadrul unui experiment sociologic, unui grup de 50 de persoane format în mod egal din femei şi bărbaţi i...

Problemele grele se pot rezolva cu soluţii simple

Prietenul meu Vlad doreşte să-şi deschidă un atelier de reparaţii auto. Am trecut zilele trecute pe la el, ca să văd...

Roata, cea mai importantă invenţie a omenirii

Aşa cum precizam într-un alt articol, capacitatea noastră de a inventa şi de a ne folosi de asta e tipic...

Close