Visul american

Zilele trecute tocmai iesisem din bloc si numai la visul american nu ma gandeam. Trebuia sa trec pe la o matusa, sa-i refac grila de programe TV, deoarece o modifica astia saptamanal. Si nu apuc sa fac 3 pasi pe strada ca se opreste langa mine o masina mare, alba, claxonand in disperare. Ma pregateam sa-i zic ceva soferului, insa n-am apucat sa deschid gura, ca m-am trezit luat in brate de sofer si pupat zgomotos pe ambii obrajii.

– Ce faci ma omule, ma? Ce mai zici, cum mai esti?

Ma dau un pas indarat, sa vad cine-i individul.

Pantofi de lac, pantaloni albi, o camasa hawaiiana, palarie mare de cowboy, brunetel, cu parul cret si-o barbuta incaruntita. Statea langa un Buick alb, lung si lat.

– Rica? Tu esti?

– Pai cum sa nu fiu eu, mai baiatule! De cand nu ne-am mai vazut?

– Ehei, Rica, bine ai revenit! zic bucuros ca-l revad. Sa fi trecut cam 20 de ani, este?

Nu v-am spus ce-i cu Rica. Il stiam de cand aveam vreo 5 ani, copilariseram impreuna, familiile noastre s-au mutat dupa cativa ani in acelasi bloc, si am nimerit in aceeasi clasa. Cum eu invatam destul de constiincios, Rica se baza mai intotdeauna pe cunostintele mele, fiindu-mi coleg de banca. Si ca un facut, de fiecare data cand copia dupa mine, lua numai 9 pe linie. Ba tin minte ca la o teza la matematica eu am luat 9, iar Rica al meu a primit 10 cu felicitari. Nu ma intrebati cum de s-a intamplat, caci nu stim nici noi.

Si Rica a reusit sa plece in America, prin anii ’90, cand se pleca in grupuri in Canada si Germania. Tinusem legatura cu el vreo 3-4 ani, insa s-au racit relatiile, din cauza distantei.

– Si ce-ai facut, omule? Ai treaba acum? il intreb, stiind ca trebuie sa ajung la matusa.

– Sunt liber ca pasarea cerului. Mergem undeva? Fac cinste! zambi el.

– Ma, eu ma duceam catre o matusa, insa aman, mergem la o terasa!

O sun pe matusa si era bucuroasa ca-mi aman vizita, deoarece tocmai trebuia sa plece la o prietena care nu se simtea bine, sa-i faca ceva de mancare. Asadar m-am suit in Buick-ul lui Rica si ne-am dus la o terasa pe care o frecventam adesea.

– Si cum e mai in America, acolo?

– E frumos. Ce pot sa-ti zic e ca mi-am implinit un vis! Visul american! M-am realizat acolo. Nu stiu daca aici aveam aceleasi sanse, insa acolo mi-am facut un rost. Am ajuns in Arizona, dupa ce-am trait vreo doua luni de pe-o zi pe alta. Lucram ca zilier la un tip, isi facea ala vila si eu dadeam cu sapa. Apoi, cand a vazut ca ma pricep la zidarie, m-a luat cu el in Arizona. Îsi facea si acolo o casa. Vorba vine casa, o ditamai vila, cu doua etaje, cu garaj subteran, cu o piscina in spate si cu un jacuzzi de 5×6 metri.

– Asa mare?

– Imensa! Omul era texan si obisnuit cu lucrurile mari. Conducea numai masini de teren, palarie d-asta mare, cum am eu acum, o centura de neam prost cat o farfurie ii tinea loc de curea… Insa a fost baiat bun, m-a ajutat mult. A avut probleme cu aia de i-au facut piscina. Dupa ce daduse o gramada de bani, ii facusera o treaba de mantuiala.

– Sa nu-mi zici ca i-ai facut tu piscina!

– Ba bine ca nu… Ii pusesera omului un hidrofor vai de mama lui, mic, ineficient si care ruginise. Asa ca eu am cautat pe net un hidrofor din inox, l-am comandat si-n cateva zile a ajuns. M-am chinuit putin pana sa-l montez, caci nu aveam idee, dar a iesit totul ok. Omul a vazut si, pe langa banii pe care-i primeam normal, mi-a trantit un teanc de dolari. Nu voiam sa accept, dar a insistat. Apoi mi-am luat si eu o casuta, nu departe de proprietatea omului si, incet, incet, i-am devenit asociat. Invartea afaceri mari, imobiliare. Credeam eu ca ajung sa vad vreodata Chile? Sau Hawaii? Acum merg anual in concediu in Hawaii!

– Bravo, mai! Deci iti merge plugul! Prin tara de ce n-ai mai dat?

– Am fost acum 5 ani, insa n-am dat de tine. Ti-am lasat in usa un bilet cu mailul meu si numarul de telefon, dar n-ai dat niciun semn de viata.

– Eu n-am gasit nimic!

– Banuiam eu ca ti l-o fi luat vreun vecin binevoitor… Ce, nu-i mai tin minte de cand m-am mutat?

– Tii minte deci, ai?

– Cum nu? Ca te inunda mereu tampitul ala de deasupra!

– Nu-mi aduce aminte! Uite terasa pe stanga!

– O stiu, ma! Hai inauntru!

Am ajuns acasa pe seara. Am stat toata ziua cu Rica si am pus tara la cale. Ieri a plecat inapoi, in America, insa de data asta am e-mailul lui personal si adresa firmei sale.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read more:
Putem câştiga bani vânzând produse IT

QuickMobile e unul dintre cei mai importanţi retaileri de IT&C din România, activând de peste 10 ani pe piaţa online....

Unele mici adevăruri

Unii îşi construiesc singuri adevărul cu ajutorul căruia pot supravieţui pierderii cuiva drag. Nu-i şi cazul meu. Cred. Adevărul e...

Câţi bezmetici există în lumea largă!

Salariile angajaţilor Guvernului şi Preşedinţiei României au fost majorate cu până la 70%, din grija părintească a Parlamentului ruşinii naţionale....

Close