Fiind extrem de complex, creierul nostru are foarte multe taine nedezlegate. Multă vreme au circulat fel şi fel de mituri despre creierul uman. Ultimele descoperiri ale cercetătorilor au demolat multe dintre ele, iar în următoarele rânduri vă voi prezenta unele adevăruri despre mintea umană.
Poate cel mai cunoscut mit despre creierul nostru este cel că îl folosim doar în proporţie de 5%-10%, în medie 7% din capacitate. Dar e mai curând improbabil să fie adevărat, fiindcă ştim că 20% din energia corporală e “mâncată” de creier. Noi folosim peste 10% din creier chiar şi numai pentru a ne mişca degetele.
Dacă ascultăm muzică ritmată înainte de un test de inteligenţă, suntem mai entuziaşti şi operativi, existând condiţii pentru a obţine un rezultat superior. Ar trebui ca odraslele nostre să înveţe să cânte la un instrument muzical, acest lucru mărind încrederea în propriile forţe, concentrarea şi capacităţile de coordonare.
Există o luptă între creativitate şi logică?
Creierul are două emisfere care au funcţii diferite. Se credea că emisfera stângă e responsabilă de procesarea limbajului, iar că cea dreaptă procesează emoţiile. Se spunea că oamenii mai creativi şi intuitivi se folosesc în special de partea dreaptă a creierului, iar cei mai raţionali se folosesc mai ales de emisfera stângă.
Dar nu acesta e adevărul. Emisferele comunică între ele, deci una o completează pe cealaltă în funcţionare, nicidecum nu există concurenţă între ele. Sunt diferenţe între emisfere, dar niciuna nu este dominantă şi nu poate explica personalitatea unui om.
Spre deosebire de ce se credea, creierul nostru nu se poate ocupa de mai multe sarcini concomitent, ci doar trece de la o sarcină la alta. Numai aşa poate fi eficient.
Se credea că un om e mai inteligent cu cât are creierul mai mare. Dar s-a demonstrat că un creier mai mare nu duce automat la o activitate cerebrală superioară. Masa creierului lui Einstein era chiar mai mică decât media. În schimb, lobii săi parietali, responsabili de abilităţile la matematică, erau cu 15% mai mari decât la celelalte persoane.
De asemenea, nu putem spune că avem cele mai mari creiere, deşi suntem cele mai inteligente fiinţe de pe glob. Creierul nostru are cam 1,36 kg, dar al elefantului, de exemplu, e de peste 4,5 kg.
Se spunea că fenomenul de deja-vu s-ar face simţit atunci când în creier s-ar crea confuzie între vis şi realitate. Dar se pare că acest fenomen apare atunci când trecem prima oară printr-un loc care seamănă mult cu unul cunoscut anterior. E drept, unii încă mai explică fenomenul prin prisma reîncarnării.
Un alt mit spunea că stresul măreşte riscul unui atac cerebral. Însă un atac se poate produce când vasele de sânge ale creierului se blochează. Deci nu stresul, ci tensiunea arterială ridicată, fumatul şi unele afecţiuni, precum diabetul, pot mări riscul apariţiei unui atac cerebral.
Se credea că de nivelul de serotonină, aşa-zisul hormon al fericirii, ar fi responsabil creierul. Dar cercetătorii au ajuns la concluzia că în creier se află doar 2-3% din serotonina întregului organism. 90-95% ar fi, în realitate, în celulele sistemului digestiv! Tractul gastro-intestinal e capabil să funcţioneze independent de creier şi de măduva spinării, având un sistem nervos autonom. Poate fi numit al doilea creier al corpului uman.
Ultimele studii au şi confirmat nişte mituri. De exemplu, meditaţia poate îmbunătăţi concentrarea şi abilitatea creierului de a lua decizii. Creierul are nevoie de exerciţii pentru a deveni mai puternic şi trebuie folosit cât mai mult. Curiozitatea este folositoare, pentru că ascute mintea. Pentru a avea un creier mai eficient, trebuie să facem exerciţii fizice, fiindcă irigarea creierului creşte.
Efortul mintal ne oboseşte
Creierul are vreo 100 de miliarde de neuroni, fiind cea mai complexă structură a trupului nostru. Un singur neuron poate crea cel puţin 1.000 de legături, aşa încât în creier pot exista 100.000 de miliarde de conexiuni neuronale. Neuronii creierului transmit 1.000 de semnale electrice pe secundă cu o viteză care poate atinge 400 de kilometri pe oră.
Creierul foloseşte mare parte din energia sa pentru a se menţine în starea de bază, iar activitatea mintală specifică nu are nevoie de multă energie în plus. Cercetătorii afirmă că ne oboseşte creierul. După realizarea sarcinilor mintale solicitante, devenim mai lenţi.
Creierul e tot timpul activ, chiar şi când dormim. El consumă cam 20% din energia obţinută din alimente, fiind cel mai mare consumator de resurse al corpului nostru, deşi reprezintă doar 2% din masa totală a trupului.
Foarte interesante informatiile, normal ca este activ si cand dormin, oare nu este el responsabil pentru toate cosmarurile mele? :))
Nu e sufiecienta o ora de plimbare in aer liber, trebuie neaparat efort fizic sustinut? Ca din asta nu prea mai sunt dispusa sa fac, ma plictiseste. :)) 😛 Totusi, de inot nu ma las. 😀
Ca să scapi de coşmaruri, încearcă să-l visezi pe bau-bau!
E cel mai bun remediu…
Teoriile care incearca sa explice deja-vu-urile sunt multiple: reincarnarea (cum spuneai si tu), similitudinea dintre doua locuri vazute, tulburari neurologice…
Nu stiu care este explicatia, dar eu am foarte multe senzatii de deja-vu. Nu doar locuri, ci tot ce ma inconjoara la un moment dat: oameni, actiuni, cuvinte, culori, fenomene ale naturii – scene complexe si complete.
Nu ştiu dacă a fost deja-vu sau altceva, dar trebuia să mă duc, a doua zi, la un centru de recrutare în MAN din sectorul 2 sau 3, nu mai ştiu. Cert e faptul că nu fusesem acolo niciodată şi-mi făceam griji că voi nimeri greu adresa. În noaptea aceea am visat un edificiu. Când, în fine, a doua zi am ajuns la centrul de recrutare, am recunoscut edificiul visat câteva ore mai devreme! În vis îl văzusem din alt unghi, l-am recunoscut imediat.
Ăsta-i deja-vu?
Senzatia de deja-vu o am si eu destul de frecvent.
Oricum, informatiile de aici sunt destul de interesante.
Cum s-a manifestat senzaţia de deja-vu?
Cam ca la toata lumea… Am avut impresia ca am mai vazut acele scene, ca am mai facut unele chestii, chiar ca am mai intalnit anumite persoane…
Oh, şi cât vor mai studia de acum încolo cercetătorii noştri, ca să desluşească tainele creierului uman. Uşor, uşor se vor şti din ce în ce mai multe lucruri.
Asta, cu siguranţă. Păcat că răspunsurile care se găsesc la întrebări se dau cu linguriţa.
exista o ambiguitate.
Chiar daca exista comunicare intre emisfere, nu este gresit sa spui ca in anumiti indivizi domina una dintre cele doua emisfere.
Nu este gresit nici sa spui ca in anumite momente ale zilei domina o emisfera… Si in fine, nu este gresit nici sa spui ca individul isi poate impune singur prin exercitiu ce sfera sa il domine.
In conditiile in care creierul face personificarea individului, iar individul face personificarea emisferelor, poate rezulta plauzibil ca acea lupta sa existe in realitate (dar poate sa fie vazuta si ca figura de stil.)
Se poate să ai dreptate.
Cercetatorii mai au nevoie de cateva vieti pentru a intelege macar partial ce este cu adevarat creierul uman.
Cred că nici atunci…