Ştiu multe persoane pe care le-a apucat brusc grija de trupul lor şi încearcă să mănânce doar produse bio. Vărul meu, Horia, e medic nutriţionist şi nu poate recomanda o dietă, dacă nu se ţine el însuşi de ea. Dar şi pe soră-mea a corupt-o, spunându-i că fiica ei are nevoie de legume şi fructe bio, fiind în creştere. Acum mă întreb dacă alimentele ecologice sunt doar o modă.
Văzând exemplele astea în familia mea, am căzut pe gânduri. Până acum priveam cu îngăduinţă un om care ţinea o dietă sau care elimina un anume aliment din consum, dar Horia m-a determinat să-mi reconsider poziţia. Într-o zi, am trecut pe la el pe acasă şi l-am luat la întrebări. Mai bine de trei sferturi de oră mi-a vorbit despre alimentele cancerigene pe care ar trebui să nu le mai mănânc, ştiind că, practic, sunt nişte otrăvuri.
El s-a apropiat întrucâtva de alimentaţia vegană, dar spunea că şi aceasta poate provoca unele dezechilibre în organism. Horia e vegetarian convins, aşa că a-l invita la masă e un act de curaj. La început, făceam glume de genul: „Ia şi tu, Horică, o pulpă de pui! Uite ce rumenă şi apetisantă e!” Adevărul e că el n-a fost niciodată un gurmand, dar spunea că, uneori, fără să vrea, se gândeşte la cărnăciori şi mititei sfârâind pe grătar, dar alungă repede din minte gândul necurat.
Lui îi sunt foarte de ajuns salatele de fructe, în loc de prăjituri, şi cele de legume, cu roşii, ardei gras, castraveţi, ridichi, salată verde, varză rasă, ceapă verde şi câţiva mieji de nucă pisaţi. Mi-a zis că nici oţetul n-ar fi tocmai sănătos, fiind doar vin alterat, aşa că-şi acreşte salata cu zeamă de lămâie. Cică şi uleiul de floarea soarelui sau porumb ar fi cancerigen, aşa că adaugă câţiva stropi de ulei de măsline nerafinat. După ce adaugă într-o astfel de salată nişte condimente, nu-i mai trebuie nimic.
E drept că Horia mânâncă, de obicei, singur, dar mai nou şi sora mea, Mădălina, ar vrea ca fiica ei, Simona, în vârstă de 6 ani, să mănânce numai legume şi fructe bio, aşa că şi-a rearanjat grădina. Cumnatul meu a cumpărat seminţe selecţionate şi acum îşi cultivă singuri roşii, castraveţi, ardei graşi şi salată verde, ba chiar şi nişte căpşuni. Aveau deja un cireş, un vişin şi un cais. Ultima dată când am vorbit cu ea, se plângea că presiunea apei de la reţea e prea mică şi că nu-şi poate uda grădina.
Ştiam că avea şi o fântână veche în curte, chiar în apropierea grădinii, aşa că cel mai bun lucru ar fi să înceapă s-o refolosească. Cumnatul meu m-a aprobat şi a adăugat că se gândise la nişte pompe submersibile pentru gradină şi că, prin intermediul uneia, legumele şi fructele lor vor avea apă din belşug.
Acum spuneţi şi voi dacă goana după produse bio e o simplă modă sau nu.
Pe ce baza se categorisesc asemenea alimente? bio? ecologice? naturale? etc…
Bio, eco sau ecologice desemnează acelaşi lucru: produse care n-au în componenţă adăugiri artificiale (chimicale, gen e-uri). În cazul legumelor şi fructelor, solul în care au rodit trebuie să nu fi fost îmbuătăţit cu îngrăşăminte chimice, componente precum nitraţi sau fosfaţi regăsindu-se apoi în acestea.
Ok am inteles si cunosc si eu cate ceva despre aceste lucruri, insa tu ce garantie ai ca acele produse au crescut intr-un sol fara ingraseminte chimice, etc? sa fim seriosi, suntem in Romania,nu? sa privim putin in jurul nostru…
Aşa este, garanţii nu prea ai. Totuşi, deosebeşti imediat roşiile de seră (pline de e-uri), fără gust, de cele de câmp, care au gust.
Da, cam asa este, insa atatea lucruri se intampla in jurul nostru ca, aproape ti-e frica sa vezi adevarul…adevarat!
Eu zic ca este o moda (o fitza mai pe romaneste) si una foarte scumpa inca. Aceste produse sunt inaccesibile majoritatii romanilor. Nu ma pot pronunta in privinta loe, nu le consum.
Mda, şi mie tot as fiţă îmi miroase.