Bârfind, putem deveni simpatici. Dacă bârfim, avem o temă de discuţie interesantă. Oamenii de ştiinţă ne şi sfătuiesc să nu ne oprim din bârfit. Dacă spunem vrute şi nevrute despre alţii, ne eliberăm de stres, creştem în propriii noştri ochi, socializăm rapid şi lesne. Imediat ne facem noi relaţii.

De obicei, cel care aduce noutăţi care devin bârfe este un timp în centrul atenţiei, iar importanţa lui în cadrul acelui grup creşte, fiindcă la el este informaţia. Asta face ca acest individ să capete mai multă siguranţă şi să-şi îmbunătăţească stima de sine, chiar dacă totul e artificial, fiindcă se compară cu persoana pe care tocmai a bârfit-o.

După cum vedem, putem bate câmpii cu sau fără graţie despre viaţa unui om, pe baza unor amănunte de multe ori false şi deturnăm astfel atenţia de la propriile noastre limite. Şi dacă tot l-am împroşcat pe altul cu noroi, prin comparaţie cu acesta, devenim mai curaţi şi mai uscaţi. Păi ne foloseşte să bârfim, bag sama, cam au dreptate oamenii de ştiinţă, ne dau sfaturi utile.

Hai să vedem definiţia de dicţionar, poate vom fi mai edificaţi. Conform DEX, a bârfi înseamnă: 1) a vorbi de rău; a calomnia; a cleveti; a blama; a huli; a ponosi; a detracta; a ponegri; a defăima. 2) a vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări.

Oamenii bârfesc la fel, indiferent de cultura lor!

Ultimele studii au evidenţiat că, în ciuda faptului că se credea că femeile bârfesc mai cu spor decât bărbaţii, când e vorba despre serviciu şi lupta pentru promovare, nu există diferenţe între sexe. Şi încă ceva: studiile chiar nu contează când e vorba de bârfă. De exemplu, am fost în situaţia de a trebui să conduc mai multe grupuri de oameni.

Ei bine, într-un atelier existau mai mulţi muncitori care nu absolviseră decât 8 clase, iar într-o altă firmă era un grup de intelectuali (cel puţin în formare, unii fiind încă studenţi). Ei bine, şi un lăcătuş, şi un doctorand bârfesc în acelaşi fel, folosindu-se de aceleaşi tertipuri.

Mi s-a părut incredibil, dar acest lucru l-a constatat şi directorul unui spital cu care aveam nişte relaţii mai strânse: îngrijitoarele şi profesorii doctori docenţi erau pe picior de egalitate, când era vorba de bârfă. „Doctorii vin la mine cu aceleaşi rahaturi ca şi femeile de serviciu! Şi sunt savanţi, învaţă studenţii la medicină după cursurile lor! E inadmisibil!” mi s-a plâns el, cu toate că eu tocmai îl felicitasem pentru avansare. Am tras concluzia că n-ai nevoie de efort intelectual pentru a bârfi. Savantul se va coborî la nivelul cultural al unui analfabet.

Se pare că în jur de 80% din totalul timpului alocat discuţiei, bârfim. De ce? Când vedem o nedreptate, pulsul nostru creşte. Dacă ne plângem cuiva despre asta, ne eliberăm de stres şi pulsul începe să ne revină la normal. Aşa spun doctorii. Cu toate acestea, din totalul sporovăielii noastre zilnice, doar 5% reprezintă calomnie sănătoasă, revigorantă. Restul, sporovăială sterilă, conversaţie blândă.

Temele predilecte ale tabloidelor 

Cu cât cleveteala e mai negativă, cu atât interesul ascultătorilor e mai mare. Paradoxal, nu-i nimeni atras de ştirile bune. Nu ştiu să reziste pe piaţă vreo publicaţie culturală, se mai ţin pe picioare numai tabloidele. Ştiţi ce teme tocesc “ziariştii de scandal”? Bani, sex, bârfe, putere politică, moarte. Acestea sunt temele interesante pentru cititori. Uitaţi-vă la prima pagină chiar şi când e vorba de ziare serioase. Tot astfel de teme există. Şi în presa scrisă străină, că nu-i mai brează.

Sigur, pe prima pagină mai putem găsi niscai ştiri utile (meteo, de exemplu) şi sportul cel mai iubit pe plan naţional, în cazul nostru, fotbalul. Jurnalistul nu scrie ce vrea el, ci ce cere cititorul. De asta vedeţi cuvinte de-o şchioapă ca senzaţional, şocant, exploziv şi alte asemenea, la care deja am ajuns să facem alergie. Fiindcă acestea ne atrag atenţia.

Oamenii de ştiinţă susţin că progesteronul, un hormon feminin vital numit şi luteină, care joacă un rol important în diminuarea anxietăţii şi stresului, este secretat de ovare în cantităţi mai mari, atunci când femeile socializează. Vorbind, oricum nivelul stresului scade, iar progesteronul accentuează acest efect.

Conform nu ştiu căror teste savante făcute de nişte cercetători britanici pe 5000 de persoane, s-a ajuns la concluzia că bărbaţii bârfesc mai mult de o oră în fiecare zi, cu precădere la serviciu, pe când femeile, sub o oră. Ceea ce înseamnă că bărbaţilor le place mai mult scandalul. Cam o treime dintre bărbaţi au mărturisit că ar prefera o bârfă subţire cu băieţii, unei partide de sex. Atenţie, asta se întâmplă în Anglia, unde oamenii sunt mai reţinuţi prin tradiţie. Din afară, britanicii par a discuta lucruri serioase, păstrând un ton grav. Aiurea!

Comments

comments