Cât de normal e sado-masochismul?

Sado-masochism, pornografie “hard”, aberaţii sexuale,  fetişism. Cercetătorii le caută explicaţia undeva în creier, dar nu s-au pus de acord dacă perversiunile sexuale bizare reprezintă o boală psihică sau un paradis erotic interzis celor neiniţiaţi. Sexologii, medicii psihiatri şi psihologii se întreabă cât de normal e sado-masochismul sau dacă reprezintă o practică pe care ar trebui să încerce s-o elimine.

Un tărâm bizar, prea puţin explorat

Nu se ştie precis dacă unii oameni sunt bolnavi de sex ori numai au o fantezie debordantă. Nici măcar specialiştii nu se pot descurca în hăţişul de fetişuri, practici sado-masochiste şi alte ciudăţenii acest soi. Unii afirmă că e vorba, cu siguranţă, despre comportamente deviante, dar alţii nu iau în seamă eventuala componentă patologică. Fetişismul e perversiunea sexuală a unui bărbat care colecţionează obiecte ale persoanei iubite (lenjerie intimă, ciorapi, pantofi etc.). Unui sadic îi place să facă rău, să-şi arate superioritatea faţă de cel pe care îl chinuie fizic. Masochistul e cel din urmă, care preferă să fie bătut şi umilit.

În România, tariful pentru a fi umilit în cadrul unei partide de sado-masochism se situează între 150 şi 1.200 de lei. Doamnele care deservesc sunt foste prostituate. Sunt doritori. Cunoscătorii afirmă: “Scump, dar face, e un rafinament”. Ştiţi cum se spune: şi bătut, şi cu banii luaţi…

Se pare că excesele de acest fel, fetişurile şi practicile sado-masochiste au fost acceptate de societatea de azi (poate numai cu o excepţie, lumea islamică): după unii, sunt zeci de milioane de persoane de pe întreg globul care se dedau unei forme uşoare de sado-masochism. Există mulţi adulţi, altfel, consideraţi sănătoşi la cap, doritori să îmbrace un echipament din latex, să fie legaţi cu cătuşe şi biciuiţi de le sar capacele, în timp ce execută întocmai poruncile unei persoane dominante, pe care o recunosc drept stăpână. Ba chiar îi ling încălţările, în semn de supunere. Sunt multe feluri de practici sexuale ciudate, deşi cel mai adesea par a fi inofensive.

Normalitate sau perversiune?

E adevărat că oamenii de ştiinţă se întreabă de ce, la ce bun toate aceste perversiuni bizare, cui îi foloseşte şi în ce fel. Un celebru sexolog american afirmă că e imposibil de găsit o singură cauză a acestui comportament deviant.

Şi apoi, simplul fapt că cineva are interese ori plăceri sexuale neobişnuite nu-i de ajuns pentru a-l eticheta drept un pervers ciudat. De altfel, unii experţi vor să fie eliminat acest termen din viitoarea ediţie a DSM-ului (manualul cel mai important al psihiatrilor), fiindcă linia de demarcaţie dintre normalitate şi perversiune e întâi de toate culturală şi abia apoi biologică. Desigur, sunt polemici pe această temă, neexistând nici pe departe un consens.

Dacă e să privim retrospectiv, vom constata că homosexualitatea era considerată perversiune. Actualmente, sunt patologice şi frigiditatea feminină (care altădată era privită drept un comportament virtuos), dar şi excesul de libido (aşa-zisa dependenţă de sex). Un sexolog renumit e de părere că, înainte de a pune o etichetă sau alta, ar trebui studiată dereglarea în contextul în care se manifestă aceasta. Important ar fi să fie date definiţii mai exacte, care să identifice adevăratele patologii.

Actualmente, DSM-ul de care pomeneam identifică doar 9 categorii de parafilie (perversiune ciudată), deşi în literatura de specialitate sunt identificate mai mult de 50. Deci se impune o definire foarte exactă. Dar cum? Când e vorba de sex, nu dictează mintea, ci hormonii. O arată studiile care constată că multe persoane se excită în faţa unor imagini neutre sau chiar respingătoare, după părerea lor. Vă puteţi închipui că ar reuşi să vă excite o hidoşenie?! “Ehei, cât erotism degajă o astfel de imagine!” ar spune unii.

Există un instrument capabil să evidenţieze afluxul de sânge în penis, practic, erecţia, care se numeşte pletismograf. Ei bine, şi atunci când nu admit asta, pentru destui bărbaţi sunt foarte excitante imaginile violente sau fotografiile erotice cu lesbiene. Asta arată pletismograful, chiar dacă e doar o unealtă care nu ştie ce se petrece în mintea şi sufletul bărbatului respectiv. Sunt şi multe femei heterosexuale incitate de jocurile erotice ale lesbienelor.

Un cunoscut sexolog italian afirmă că, în mod surprinzător, tocmai cuplurile care se dedau practicilor sado-masochiste sunt printre cele mai solide şi mai fidele pe care le-a cunoscut vreodată. Mai că-i vine să le dea drept exemplu. Caracteristica sexualităţii perverse e aceea că nu suportă scăderi ale libidoului, oferind unele posibilităţi de control al plăcerii nebănuite de sexualitatea, hai să-i zicem, normală, obişnuită.

Pericolul îl reprezintă e faptul că, în timp, se exgerează din ce în ce mai mult în cazul acestor practici neobişnuite. De asta se mai găseşte câte un individ mort care s-a strangulat singur într-o cameră de hotel, întrucât apneea îl excita. Alteori, atenţia exagerată oferită unui obiect îi poate face pe unii să strice relaţiile cu ceilalţi. Sexologul italian dădea ca exemplu cazul unui pacient care fura pantofi de damă. Şi nu oricum, ci neapărat purtaţi! Se pare că s-a banalizat viziunea asupra fetişismului, însă el e adevăratul creator al erotismului anormal.

Când un comportament deviant devine obsesie

Un alt reputat psiho-sexolog crede că patologică n-ar fi o anumită practică în sine, ci faptul că ea devine obsesie. Parafiliile au unele trăsături comune cu dereglarea obsesiv-compulsivă, chiar dacă nu coincid în totalitate cu aceasta. De exemplu, spune expertul, comportamente normale precum masturbarea sau folosirea de material pornografic sunt definite drept parafilii, dacă îi acaparează viaţa unei persoane, excluzând orice altceva.

Pe vremuri erau folosite mai mult medicamente care să anihileze dorinţa sexuală, dar astăzi terapiile drastice sunt recomandate numai în cazurile grave, pentru pedofili şi criminali violenţi. De regulă, se urmăreşte domolirea exceselor, fără a elimina definitiv dorinţa. Pacientul e mai receptiv la tratament, dacă i se spune că scopul urmărit e acela de a-i îmbunătăţi viaţa sexuală, şi nu de a o elimina.

Acum spuneţi voi dacă asta e o lume bolnavă sau nu.

Comments

comments

11 Comments

  1. C.L.M. 16/04/2013
  2. Alin 16/04/2013
    • Javra 16/04/2013
  3. Alin 16/04/2013
  4. Javra 16/04/2013
  5. Nice 16/04/2013
    • Javra 16/04/2013
  6. Alin 17/04/2013
    • Javra 17/04/2013
  7. elly weiss 19/04/2013
    • Javra 19/04/2013

Leave a Reply