Unora dintre voi vi se poate părea o întrebare fără sens. Cum adică, ce caută un turist la munte? Păi, muntele, nu?! Aer curat, ozon, peisaje de excepţie, bună dispoziţie, schi, drumeţii şi altele asemenea. Turistul nu vine cu vreo treabă acolo, că de aia e turist. Soseşte într-un loc sau altul fiindcă este într-o mică vacanţă sau în concediul de odihnă.
Asta-i cu odihna. Te duci la mare, la munte sau oriunde în altă parte, ca să să te deconectezi, să uiţi de griji, să-ţi încarci bateriile, cum se spune, nu să stai numai în hotel. Aşa că pe mine, ca turist, m-ar interesa să văd ce posibilităţi de deconectare există într-o staţiune sau alta, ce locuri interesante aş putea vizita, cum m-aş putea distra acolo sau ce beneficii aş avea. Abia după aceea aş vrea să aflu posibilităţile de cazare şi masă.
Hai să facem un exerciţiu de imaginaţie! Să zicem că aş fi administratorul unei vile de la munte şi aş avea un site, două, ca să-mi promovez afacerea. Să ne înţelegem: aş angaja un specialist, fiindcă eu mă pricep foarte bine la administrat case de vacanţă, vile şi hoteluri, nu la site-uri. A existat un singur om specialist în toate şi a fost împuşcat. Apoi, aş pune un om care să se ocupe de conţinut. Cel puţin la început, aş avea nevoie de ajutorul lui. Pe parcurs, aş învăţa şi eu nişte lucruri.
Aş ţine foarte mult la gramatica limbii române. Ca administrator al vilei, logic, sunt şi administratorul site-ului şi nu vreau să fac impresie proastă din cauza unor greşeli de limbaj. Deci aş ruga pe cineva care ştie bine limba română să se uite pe toate site-urile mele, ca să n-am surprize. Eu aş fi ocupat cu altceva, mai important pentru afacerea mea.
Ce aş mai face pentru site-urile mele, pe care le pot vedea mii de oameni în acelaşi timp? Păi i-aş atrage pe aceşti oameni la vila mea pentru un sejur. Cu toţii sunt potenţialii mei clienţi. Aşa că aş intra în pielea unui turist şi i-aş oferi ceea ce caută. În primul rând, l-aş determina să vină la munte. O fotografie spune mai mult decât o sută de cuvinte. Aş prezenta nişte poze spectaculoase din munţi şi l-aş invita pe turist să respire ozon, să scape de stres, să se încarce cu energie. Imagini din toate anotimpurile. Să admire turiştii munţii, că de asta vin acolo, nu să zacă în vila mea ospitalieră.
Dacă m-aş uita pe site-urile mele, aş observa că am o singură poză cu o pârtie, când eu pot să le închiriez oaspeţilor şi echipamentul necesar pentru schi. Una! Ei da, aş adăuga poze cu copii râzând pe schiuri, cu fete frumoase cu părul în vânt coborând graţioase în plug, cu băieţi viguroşi zburând pe pârtie şi aş aminti că la vila mea se pot închiria schiuri, clăpari de la firme renumite etc.
Cea mai frumoasă poveste dintre cele care circulă la munte este cea cu energia căpătată. Partea asta aş dezvolta-o şi aş face din ea elementul central al politicii mele de marketing. Aş adăuga pe site-uri imagini de la un schit apropiat. Mai mult, cel sau cei care fac marketing ar trebui să încerce să ia legătura cu agenţia de voiaj a Patriarhiei. Poate se introduce un circuit pe la mai multe locaşuri de cult, printre care şi schitul despre care vorbesc, cu popas pentru o masă şi o cafea, un ceai sau un vin fiert la vilă. Că aici găsesc turiştii şi peisaje extraordinare, şi ozon, şi linişte, şi se încarcă cu energie.
Şi l-aş pune pe specialistul în marketing să alcătuiască un grupaj de fotografii sugestive cu sporturile care se pot face aici, inclusiv escaladă, că şi aşa n-am nicio astfel de poză pe site-uri şi, cine ştie, poate îşi face drum un lot de sportivi care să vină în cantonament.
Din mâncărurile tradiţionale cu care mă laud, aş prezenta şi nişte nişte deserturi (torturi, fursecuri, tarte, prăjituri, îngheţate etc.) care să-i facă turistului cu ochiul. Şi nişte băuturi (lichioruri, şampanie, vinul casei etc.) ar da bine în poze, însă pe site-urile mele n-am prezentat decât antreuri, mâncăruri şi fructe. Ca şi când nu s-ar găsi dulciuri şi băutură în cămările vilei.
Foarte bine că-mi fac reclamă pentru evenimentele importante, Crăciunul, Revelionul şi Paştele anului viitor. Dar numai o listă cu preţuri este doar utilă pentru turişti, nu şi îmbietoare. Dacă adăugam şi nişte fotografii sugestive, cu o masă aranjată pentru un eveniment, parcă era altceva. Aş arăta cum se frige un purceluş de lapte afară, la jar, sau scene de la pomana porcului, când e pârlit, de exemplu, cum beau turiştii un ceai fierbinte când vin de afară, din frig. Lucruri mici, obişnuite, dar cu impact. Şi aş vrea ca vila să fie de 4 stele.
Sunt unele lucruri pe care le observă ochiul meu de profan, dar un specialist în marketing m-ar ajuta să-mi dezvolt afacerea. Chiar mi-aş face timp să mă aplec asupra aspectelor prezentate. S-ar putea ca unul sau două lucruri să consider că nu m-ar ajuta, dar restul le-aş pune în practică. Dacă aş fi administratorul unei vile…
Un turist ca mine? Cauta marea :))
Dacă o cauţi la munte, o să-ţi ia ceva timp s-o găseşti!
Si eu care puteam sa bag mana-n foc ca articolul e scris pentru nenea ala de la Straja.
Aparenţele, de obicei, sunt înşelătoare, dar nu întotdeauna.
Nu sunt din fire cârcotaş, însă personalul de pe aici mi se pare jenant de neprimitor, fie el angajat la teleschi, la bar sau responsabil să răspundă întrebărilor. Duminică era plin de gheaţă pe calea de rulare la plecare şi la sosire pe A şi n-ai văzut pe nimeni să încerce să remedieze cât de cât această situaţie. E foarte trist ce se petrece aici, acum tot mai mulţi putem compara Arena cu Vidra, nu ca şi domeniu schiabil ci ca servicii. La Vidra nu mai ştiu angajaţii cum să–şi mulţumească clienţii; pe lângă fapul că îţi zâmbesc şi îţi vorbesc frumos îi vezi la nevoie cu lopata în mână, cât despre întreţinerea pârtiilor, am fost chiar eu martor când a fost oprită pentru aproximativ 20 min o porţiune din pârtia de sub gondolă pentru o remediere cu ratracul a acelei zone ( toţi schiorii blocaţi pe traseu au fost încântaţi de această iniţiativă). La Arena ,duminica trecută , pe B2, erai ca pe patinoar , dar părea să nu intereseze pe niciunul dintre angajaţi, măcar la sosire unde era JALE . Nu pot să nu pomenesc şi de toalete, sincer am crezut că sunt provizorii. Sper totuşi să se producă şi aici o schimbare şi să nu mai fim trataţi cu atâta nepăsare, de multe ori chiar sfidare, mai ales la preţurile practicate de dvs.