Am citit recent undeva că este normal ca femeia din viaţa mea să se trezească cu faţa la cearceaf şi că nu-i cazul să mă supăr. Nişte cercetători americani au constatat că femeile au nevoie de mai mult somn decât bărbaţii şi, adesea, ele nu dorm îndeajuns. Astfel încât, dimineaţa sunt neprietenoase şi chiar agresive, fiindcă nu s-au odihnit bine. În acest caz, femeile au un nivel al markerilor de inflamaţie mai ridicat şi pe ele chiar le dor toate. Aşa că degeaba o întrebam pe prietena mea: „Ce-ai, dragă, de eşti aşa ţâfnoasă dimineaţa?!”.
Aveam o prietenă care frecvent se trezea indispusă dimineaţa, cu dureri de cap. Pentru ea era o mare problemă să se trezească dimineaţa. Încă nu aveam telefoane mobile şi trebuia să ne trezească un ceas deşteptător. Desigur, ne sculam după ora fixată şi eram în mare întârziere, nu atât eu, care aveam program de birou, cât prietena mea. Mă uitam la nemernicul de ceas şi mă întrebam de ce nu şi-a făcut datoria. Îl încercam şi vedeam că funcţionează: suna! Eram înciudat.
Ca să nu mai întârzie ea, ne-am abonat şi serviciul telefonic ne suna dimineaţa la oră fixă. Într-o dimineaţă, prietena mea a ridicat receptorul şi a vorbit cu operatoarea ţinând ochii închişi. Eu o priveam şi nu-mi venea să cred. Ca de fiecare dată când o trezea ţârâitul, ea avea glasul moale, aburit de somn, şi lungea ultima vocală: „Daaa?” şi apoi: „Daa!” după care s-a culcat la loc.
Mi-era milă s-o trezesc şi m-am gândit s-o mai las un minut, două. Desigur, am adormit cu acest nobil gând. După 5 minute, a sunat iar telefonul. Prietena mea a făcut ochi, s-a uitat la ceas şi a ridicat receptorul. Aceeaşi operatoare a luat-o la rost: „Haideţi, doamnă, că întârziaţi la seviciu!” A fost singura dată când am avut un gând de recunoştinţă pentru fetele de la Palatul Telefoanelor. Nu erau obligate să facă acest lucru…
Dar ni s-a terminat abonamentul ca să fim sunaţi şi ne-am bazat din nou pe măgarul de ceas deşteptător. Ca de obicei, n-a sunat dimineaţa, iar a întârziat prietena mea, iar mi-a spus să arunc ceasul pe fereastră, iar l-am verificat şi… aţi ghicit, iar funcţiona! „Mă, tembelule, ce-ai mă, de nu suni dimineaţa?!” Chiar m-am supărat că prietena mă suspecta că eu opresc ceasul prea repede şi de-asta nu se trezește.
În dimineaţa următoare, ea s-a trezit înainte de ora la care trebuia să sune ceasul. Şi tembelul chiar a sunat! Eu eram cu mâna în aer, bâjbâind după el, să-i închid gura. Atunci m-am trezit. Prietena mea m-a apucat de mână şi mi-a spus cu un ton victorios: „Te-am prins! Ia mâna de pe ceas!” Ei bine, da, eu eram ticălosul care nu-mi lăsam prietena să se trezească! Ceasul, dragul de el, n-avea nicio vină, îşi făcea conştiincios datoria, dar eu nu-l lăsam. Îl închideam şi-mi luam prietena în braţe. Şi iar ne sculam târziu… Şi nu ţineam minte nimic!
Cum vă spuneam de cercetătorii americani şi descoperirile lor, ne sfătuiesc pe noi, bărbaţii, să le determinăm pe femeile din viaţa noastră să doarmă mai mult, fiindcă altfel ele sunt predispuse la afecţiuni cardiace şi depresie. Mai mult, pot suferi un atac vascular cerebral. Cică bărbaţii n-ar fi afectaţi de durata somnului lor. Aiurea! Ultima oară când am verificat, eram bărbat şi jur că nu mă simt bine toată ziua, dacă nu dorm îndeajuns.
Acum problema e că aceiaşi vajnici oameni de ştiinţă au ajuns la concluzia că femeile trebuie să apeleze la un pui de somn strategic, să doarmă puţin după-amiază. Bine că ne-au spus ei, că femeile erau bătute în cap şi nu se culcau fără sfatul lor! Mă rog, chestia e că trebuie să doarmă ori 25 de minute, ori 90 de minute. Altă durată ar face ca femeia să se simtă mai prost, după ce se trezeşte.
Eu ştiu un singur lucru: atunci când trezesc pe cineva din somn, trebuie s-o fac cu blândeţe. Îmi mângâi prietena, o sărut, folosesc un nume de alint şi-i arăt că particip la acţiunea neplăcută pe care trebuie s-o facă ea, ca să-i fie mai uşor: „Hai să ne sculăm, frumuşico!”. Şi nu m-a criticat nimeni…
O să încerc să dorm fix 25 de minute sau 90 după amiaza dar nu ştiu cât voi reuşi să nu depăşesc limita…:))
Tu n-ai o bestie de ceas deşteptător? Sau vreun telefon?
Înţeleg că aceşti cercetători ştiu că oamenii au un ceas biologic, dar e imposibil să dormi fix 25 min sau fix 90.
Nici nu şi-au pus problema.
Se gândeau că le trezesc cineva sau ceva…
Frumos articol ! Îmi place că ai grijă de prietenele tale și că știi să le trezești cu grijă. Și, în general, că te gândești la starea lor de bine.
Și eu sunt în stare să fac moarte de om dacă sunt trezită brusc și nu mi-am făcut somnul. 😆 Am învățat însă, cu timpul, să mă culc seara ceva mai devreme, așa că trezitul de dimineață chiar nu mai e o problemă. Asta a însemnat renunțarea la cititul până după miezul nopții sau la filmele de noapte (și, de regulă, tocmai alea sunt bune !), dar nu-mi pare rău, mă simt mult mai bine așa.
Din greşeli învăţăm.
Nevasta doarme si cate 12-13 ore pe zie. Fara probleme :))
Fiindcă-i lăsată…
Si iubitul meu imi zice adesea asta 😀
Bărbaţii sunt previzibili, nu-i aşa?
Nu chiar. Dar se pare ca si femeile sunt previzibile, mai ales dimineata :))
Nu vezi câte eforturi fac bărbaţii să vă înţeleagă?
Fac cercetări medicale, sociologice, psihologice, doar, doar bărbaţii vor ajunge să le înţeleagă. Oare de ce? Şi de ce femeile nu fac acelaşi lucru pentru a-i desluşi pe bărbaţi? Poate că n-au nevoie…
Dar nu am contestat efortul pe care il depuneti pentru noi. 🙂
Pe bărbați îi citești din prima clipă, ce să mai faci cercetări… ! 😆
S-a trezit şi el şi primul impuls pe care l-a avut a fost de a se întinde, dar şi-a amintit că o are pe ea în braţe, aşa că nu s-a mai întins, ci a strâns-o tare, tare la piept. Ea era încă trează şi a zâmbit. A vrut să se întoarcă cu faţa la el, dar el nu a lăsat-o, ţinând-o prea strâns pentru ca aceasta să se mai poată mişca. A sărutat-o pe gât şi i-a spus cu vocea simpatic de adormită pe care o avea atunci „’neaţa somnorici!”, după care a continuat să o sărute. Într-un final i-a permis să se întoarcă cu faţa spre el. A strâns-o în braţe, după care a privit-o. Ochii ei luceau de fericire, iar zâmbetul nu-i pierea de pe faţă. Ea şi-a întins o mână şi i-a mângâiat fruntea, după care tâmplele şi obrazul neglijent neras, apoi buzele. El observa în ochii ei, după felul în care îi privea buzele, că arde de nerăbdare să le sărute, dar e prea timidă şi nu îndăzneşte. I-a luat mâna în palma lui, i-a sărutat-o şi apoi şi lipid buzele de ale ei. Când, după o vrme, sărutul a luat sfârşi ea îl privea oare cum uimită. S-a apropiat urechea ei şi i-a şoptit „te iubesc”. A urmat un moment de linişte în care pe obrajii ei au început să curgă lacrimi de fericire. Fiind aproape de faţa ei, el a simţit asta. S-a depărtat puţin, i-a şters obrajii şi i-a sărutat fruntea, după care, zâmbind, i-a spus: „şi dimineaţa, când te trezeşti, eşti cea mai frumoasă din lume!”.
Felicitari pentru cum iti trezesti prietena!:D Sincera sa fiu, pentru mine e important cum ma trezeste cineva, nu cate ore dorm. Pot sa dorm si 2 ore, dar daca ma trezeste cineva frumos, n-am nicio problema, insa daca sunt trezita cu tipete de genu “haiiii nu te trezesti si tu”, fac urat, clar! 😀
Cu ţipete?! Dumnezeule, cu cine trăieşti în casă?
:))mai am prietene care mai dorm la mine :)) sau o bunica crizata a iubitului :)) asta cand dorm la sat :))
Bunicii nu-i poţi cere nimic,
dar prietenele nu prea îţi sunt prietene.
Cu ţipete?! Dumnezeule, cu cine trăieşti în casă?
Eu dorm destul de putin in ultimul timp, recunosc. Nu prea apuc să mă odihnesc, iar faptul că lucrez 7 zile din 7, îşi spune cuvântul. Nu ştiu dacă ăsta este motivul durerilor mele de cap, deşi mă îndoiesc puternic. Partea cu trezitul cu blândeţe mi se pare cea mai drăguţă.
Dacă lucrezi 7 zile din 7, te miri că te doare capul?
Ştiu că e greu de găsit un loc de muncă, dar vezi cum poţi avea un job normal, cu măcar o zi liberă săptămână.
Eu ma trezesc dimineata in jur de ora 5 si nu am nevoie de ceas desteptator sau altceva. Dupa o cafea sunt plina de energie si nu tin minte sa fi avut dureri de cap vreodata. Adevarul este ca seara pe la ora 9 sau 10 sunt in pat, nu rezist mai mult, deci imi asigur orele necesare de somn.
Eşti înţeleaptă, dar multe fete vor să vadă filmul de noapte…
Ei bine cercetatorii au aflat ceea ce eu am stiut mereu 🙂
Pentru unele femei diminetile sunt catastrofale.
Eu nu am astfel de probleme. Chiar daca nu dorm, dimineata sunt ok.
Era culmea să fii şi tu ţâfnoasă dimineaţa,
îmi schimbam părerea despre tine!
Adica ce vrei sa spui mosieu? Ca esti impotriva? Te reclam :))
Eu am alta meteahna, apas de multe ori butonul de amanare al alarmei. Mi se pare ca in acele doua minute dintre doua sonerii locuiesc cele mai dulci vise! 🙂
Asta nu-i meteahnă, ci o modalitate inteligentă de a avea parte de acele vise dulci…
S-a trezit şi el şi primul impuls pe care l-a avut a fost de a se întinde, dar şi-a amintit că o are pe ea în braţe, aşa că nu s-a mai întins, ci a strâns-o tare, tare la piept. Ea era încă trează şi a zâmbit. A vrut să se întoarcă cu faţa la el, dar el nu a lăsat-o, ţinând-o prea strâns pentru ca aceasta să se mai poată mişca. A sărutat-o pe gât şi i-a spus cu vocea simpatic de adormită pe care o avea atunci „’neaţa somnorici!”, după care a continuat să o sărute. Într-un final i-a permis să se întoarcă cu faţa spre el. A strâns-o în braţe, după care a privit-o. Ochii ei luceau de fericire, iar zâmbetul nu-i pierea de pe faţă. Ea şi-a întins o mână şi i-a mângâiat fruntea, după care tâmplele şi obrazul neglijent neras, apoi buzele. El observa în ochii ei, după felul în care îi privea buzele, că arde de nerăbdare să le sărute, dar e prea timidă şi nu îndăzneşte. I-a luat mâna în palma lui, i-a sărutat-o şi apoi şi lipid buzele de ale ei. Când, după o vrme, sărutul a luat sfârşi ea îl privea oare cum uimită. S-a apropiat urechea ei şi i-a şoptit „te iubesc”. A urmat un moment de linişte în care pe obrajii ei au început să curgă lacrimi de fericire. Fiind aproape de faţa ei, el a simţit asta. S-a depărtat puţin, i-a şters obrajii şi i-a sărutat fruntea, după care, zâmbind, i-a spus: „şi dimineaţa, când te trezeşti, eşti cea mai frumoasă din lume!”.
Dorm foarte putin, ma trezesc cam greu…de cand ma stiu. Acum dorm mai putin ca niciodata. Vreo 3-4 ore pe zi (pe noapte de fapt) si nu sunt nici tafnoasa, nici enervata…in niciun fel 🙂 De fapt n-am fost niciodata.
Cand eram copil insa…dormeam si 10-12 ore…si parca tot as mai fi dormit 🙂 Cred ca mi-am consumat cota atunci. 😉
Păi sigur, ai recuperat atunci pentru mai târziu.
De obicei se face postfactum…