Premiul cel mare la Loto 6/49 e de aproape 9 milioane de euro. Personal mi se pare un premiu mare, dar acesta nici măcar în România nu reprezintă un record. În anii 2008 şi 2009 au fost premii mai mari. Actualul report la categoria I ar fi al treilea câştig ca mărime în ţară. În Europa, câştigul maxim a fost de 190 milioane de euro, iar în SUA, de 646 milioane de dolari. Aşa mic cum e acest mare câştig în comparaţie cu recordul mondial, oricine ar fi fericit să intre posesia lui. E foarte greu, dar partea şi mai dificilă abia urmează: ce faci cu banii câştigaţi la loto?

Deunăzi eram la vechiul meu amic Martin, psiholog de formaţie, despre care v-am mai pomenit în alte articole, fiindcă este un tip interesant şi cu care pot conversa despre absolut orice. Stăteam la un pahar de vorbă, împreună cu actuala lui soţie, Luiza. Tocmai îmi povestise de norocul pe care îl lovise pe colegul lui de cabinet, Florin. Decedase o rudă de-a lui din Olanda şi era unicul moştenitor al unei averi bunicele.

Florin trebuia să ajungă în Olanda, să vadă ce şi cum, fiindcă averea moştenită era formată din nişte apartamente în Amsterdam şi obiecte de artă. Martin, Luiza şi cu mine filozofam pe marginea acestui paradox: îţi moare o rudă, dar în loc s-o jeleşti, eşti fericit că o moşteneşti. Desigur, a venit vorba şi despre marele pot la Loto 6/49. Martin a spus cu emfază:

– Eu îi las pe alţii să-şi adjudece marele premiu. Şansele de a-l câştiga sunt atât de mici, încât n-are rost să-mi faci speranţe. Aşa că nici măcar nu joc.

– Totuşi, Martin, sunt peste 41,5 milioane de lei, adică 8,9 milioane de euro! interveni Luiza. Merită măcar pentru asemenea sumă să joci la loto. La o adică, poţi pierde 5 lei…

– Bun, acceptăm cazul că jucaţi şi câştigaţi, am spus eu, împăciuitor. Eu vă întreb ce faceţi cu banii încasaţi?

– Cum ce?! spuse Martin, surprins, şi-şi lăsă pipa pe măsuţă, lângă ceaşca de cafea şi cutia de bere. Îi punem în bancă şi scoatem lunar doar dobânda la suma asta, care ne-ar permite să trăim decent, fără să ne mai facem griji cu serviciul mizerabil pe care-l avem.

– Da, pare a fi un plan destul bun, îi spusei. Nu ştiu ce sumă reprezintă dobânda, însă ai putea să te mulţumeşti cu ea. Dar asta e o atitudine pasivă. Stai ca un popândău tolomac şi aştepţi să treacă luna, ca să încasezi nişte bani, de parcă ar fi pensia. Presupun că te-ai plictisi de moarte.

– Da, nici eu n-aş sta aşa, aprobă Luiza. Eu i-aş da lui Martin jumătate din bani, să facă ce vrea el cu ei, iar eu aş vedea ce-aş face cu jumătatea mea. Deci să spun că rămân cu 4 milioane. Un milion i l-aş părinţilor mei, ca să aibă şi ei o bucurie la bătrâneţe, un milion i l-aş da lui soră-mea, cu toate că nu prea merită, fiindcă e invidioasă şi rea… Şi m-a şi enervat acum două zile, că-i gură bogată.

– E, acum ar fi mai bogată cu un milion! interveni Martin, râzând.

Ce faci cu un milion de euro pe criza asta?

– Aşa-i, continuă Luiza, socotind pe degete. Mai rămân cu două milioane. O jumătate de milion i-aş da celei mai bune prietene şi altă jumătate, verişoarei mele, Dorina, că-i fată bună şi am mâncat la ea acum o săptămână o jumătate de tavă de negrese. Nu, nu mă îngraş, oricât aş mânca. Şi aş rămâne cu un milion, cu care m-aş gândi ce să fac.

– Ei, ce faci cu doar un milion? o întrebă Martin, aprinzându-şi pipa.

– Bineînţeles, aş zugrăvi apartamentul, aş schimba mobila…

– Dar ce are, dragă, mobila asta? o întrerupse Martin, scandalizat. Ce, nu-ţi place lemnul de nuc? Păi tu ştii ce valoros e patul pe care te lungeşti? Sau fotoliul în care stai? Auzi colo, ea schimbă mobila! Doamne, Dumnezeule mare!

– Eu am părerile mele, iar tu, pe al tale, îşi apără Luiza punctul de vedere. Şi dacă spun că aş schimba mobila, mă gândesc că mi-ar trebui o saltea ceva mai moale, că parcă aş dormi pe parchet…

– Ce parchet, femeie?! Tu nu vezi că pe jos e duşumea ca lumea, solidă, din stejar masiv, peste care am pus mochetă groasă, de te afunzi în ea până la glezne? Ca să te simţi tu bine!

– Pentru mine vrei să spui că ai luat-o? râse amar Luiza. Poate pentru fostele tale neveste! Pentru mine n-ai luat un capăt de aţă în casă. Şi aşternuturile le-am adus de la mama. Şi acum, când te vezi cu 4 milioane şi jumătate de euro în mână, nu te gândeşti că poate mi-ar plăcea o plasmă de-aia cu diagonala de doi metri. E, nu mai joc la loto şi nu vezi niciun ban, că nu meriţi!

Am plecat de la Martin şi Luiza cu un gust amar. Amicul meu avea la activ trei mariaje ratate, iar ar patrulea divorţ părea a fi foarte aproape. Şi asta n-avea legătură cu ipoteticul câştig la loto. Totuşi, în cele din urmă, ce ar face ei cu banii? Ar trăi din dobândă, ar dona pe la rude şi prieteni şi i-ar da pentru consum…

Bineînţeles, oricine ar câştiga, se va pomeni asaltat de telefoane şi e-mailuri de la rude şi cunoscuţi, de la foşti colegi de şcoală primară, de care n-a mai auzit de zeci de ani etc. Toţi au probleme cu banii şi numai el îi poate ajuta, cu mărinimia lui, pe care ei întotdeauna au apreciat-o…

Cele mai mari câştiguri la loterie au fost în SUA: 646, 390 şi 380 de milioane de dolari; în Europa: 190, 185 şi 183,5 milioane de euro; în România: 46,9, 46,1 şi 40 milioane de lei. Potul cel mare a ajuns actualmente la 41,5 milioane de lei, adică 8,9 milioane de euro. Nu ştiu dacă se acordă câştigul sau se reportează şi, la extragerea următoare, va fi mai mare. Totuşi, comparându-l cu sumele record din alte părţi, acum mi se pare mic. A, să nu uit, suma este impozabilă, fiindcă aşa ştie statul să facă, să pună taxă şi pe noroc!

În aceste condiţii, nu joc la loto. Marele premiu e prea mic, mulţi câştigători au avut ulterior numai ghinioane, statul mă spoliază, iar milioanele de euro care-mi rămân, nu-mi ajung ca să… Pentru a… Chiar, ce-aş face cu banii obţinuţi la loto?! Habar n-am! Dar tu ce ai face dacă ai câştiga potul cel mare?

Comments

comments