De multe ori m-am întrebat ce înseamnă ieftin şi scump. Ambele cuvinte sunt foarte relative. Ceea ce mie mi se pare a fi scump, ţie să ţi se pară ieftin şi invers. Să ne imaginăm că îmi cumpăr din piaţă o pereche de adidaşi ieftini. Sigur, la preţul plătit nu pot fi originali. Îmi pun în picioare adidaşii, iar pantofii cu care am venit, într-o sacoşă. Îmi vin perfect, nu-i nicio problemă.
A doua zi încalţ adidaşii cei noi, dar pe drum talpa se găureşte. Ajung acasă înjurând, mă uit la încălţările noi şi nu-mi vine să cred: talpa s-a ros de parcă aş fi umblat cu ele de mii de ori. Mă duc la piaţă, îl găsesc pe vânzător, se uită cu neîncredere la adidaşi, îi pune deoparte, îmi dă altă pereche.
Mulţumit că mi-i schimbase, plec acasă. Nu apuc să-i încalţ de multe ori, că talpa se găureşte. Dar trecuse mai mult de o lună de când îi cumpărasem. Mi-am zis că banii pe care i-am dat s-au dus pe linie de suflet. În cele din urmă, fac un mic calcul şi reiese că-mi puteam lua adidaşi dintr-un magazin, plăteam mai mult, dar mă ţineau. Teoretic…
Deunăzi, m-am întâlnit cu un un prieten, Radu, într-un supermarket. Ne-am făcut cumpărărturile în timp ce conversam. Şi aveam ce ne povesti, fiindcă nu ne mai văzuserăm de multă vreme. Când mergeam spre casă, am luat-o printre nişte rafturi.
Am văzut un prosop mare, la un preţ de două ori mai mic decât prin alte părţi. Ştiam ce bani am la mine, aşa că am încercat să fac socoteala celor cumpărate, ca să văd dacă-mi ajung banii pentru prosop. Îmi ajungeau. Radu mi-a spus să-l cumpăr, că mă împrumută el, la o adică. La casă, costul produselor era mai mare cu 7 lei decât banii pe care îi aveam. Radu a pus de la el şi am mers spre ieşire.
Nelămurit, m-am oprit locului şi am început să uit pe bon. Preţul prosopului era mai mare cu 8 lei decât scria la raft! Ne-am întors, i-am spus casieriţei problema, a venit un flăcău şi m-a întrebat de unde am luat prosopul. L-am dus la raftul respectiv, a văzut preţul scris mare la ofertă, mi s-au cerut mii de scuze şi mi-am recuperat suma dată în plus.
Răducu păţise şi el ceva asemănător, la alt magazin, produsul la care fusese înşelat fiind carnea. În cazul lui a fost mai complicat, fiindcă vânzătoarea a tot încercat să-i spună că n-a văzut el bine preţul. Radu mi-a zis că respectivele magazine puteau fi amendate cu până la 20.000 de lei.
Acum, mă întreb: ce e scump, ce e ieftin?
Cei care cumpara adidasi din piata, chinezarii de 50 de lei, sunt de neinteles. In timp ce dai 50 de lei pe o pereche care nu o porti mai mult de 2 luni ca ori iti miros picioarele a cadavru dupa o ora de purtare, ori se duce talpa. Si dupa calculul survenit te trezesti ca ai dat intr-un an 300 de lei, bani de care iti puteai lua ceva original, cu care mergeai linistit si doi ani.
Ai dreptate, cu siguranţă.
Gasesti adidasi mult mai ieftin de 50 de lei in piata :))
Si ai dreptate, put… a cauciuc :))
Cred că de la aceşti adidaşi a rămas vorba
“marfa chinezească e proastă”.:)
Lasa, Bianca, ia-ti tu pantofi de 1000 de lei, na, sa nu-ti miroasa….picioarele… Restul Romaniei e saraca
Bianca are dreptate. Chiar aşa put. Şi nu trebuie să-ţi iei marfă foarte scumpă, ca să nu-ţi pută în toată debaraua!
Adriane, glumesti, nu?
Acelasi model de Puma am luat din Baia Mare, iar un amic din Franta. Ai lui aveau fier in talpa, ai mei doar “cauciuc”.
In Romania sunt aduse doar de slaba calitate. Am dat cu ei intr-o bordura…au crapat la varf…
E foarte adevărat că din România cumperi adesea marfă contrafăcută la preţ de încălţări originale. Toate sunt la fel, dar li se aplică apoi însemnele specifice, care deosebesc un brand de altul.
Eu tocmai asta spun. NU AI NICIO SIGURANTA CAND IEI PANTOFI “ORIGINALI”, DIN ROMANIA. Asa ca eu prrefer ceva intermediar. Nici chiar chinezarii de 1 leu, dar nici fake-uri. Si nu prea am probleme. Unii sunt mai buni decat orice.
Este si marfa originala destula in Romania, dar iti dau dreptate, si eu incerc sa ma feresc de brandurile foarte cunoscute, si aleg ceva mai necunoscut la o calitate chiar mai buna.
Stii ce e cel mai trist? Ca multi stiu toate astea si nu incearca nimic sa scape de mentalitatea asta gresita. Cumparam mult, prost si ieftin.
Toţi am vrea să cumpărăm mult, bun şi ieftin. Cum ne există,
mulţi vor să facă economie.
Aveam o rudă care întotdeauna purta lucruri de calitate.
Omul ăsta spunea: “Sunt prea sărac pentru a-mi cump-ra lucruri ieftine”
Zău că avea dreptate!
Da, da, bine zis! Tatăl meu a avut și încă mai are această vorbă! M-am molipsit, bineînțeles! Doar că trebuie avut grijă și cu toate cumpărăturile de dragul de-a le cumpăra… Se consumă mai mult decât e necesar!…că-i ieftin, că-i scump…
Şi asta-i adevărat.
Mai bine ca n-am masina…nu trebuie sa caut niciun fel de RCA, nici ieftin, nici scump. 🙂