Din precauţie, n-am scris imediat, “la cald”, despre aşa-zisul cutremur din fotbalul românesc. Au fost condamnaţi mulţi oameni cunoscuţi în lumea sportului cu balonul rotund chiar în data de 4 martie, la care în 1977 au murit o mulţime de oameni. Şi acum au murit nişte oameni, cel puţin pentru fotbalul românesc. Au murit şi iluziile că fotbalul va redeveni ce a fost cândva. Cu toate că a avut o concurenţă serioasă în cele ce se petrec în Ucraina, acesta a fost cel mai discutat eveniment al săptămânii în România.
Am vrut să nu scriu sub influenţa teribilei veşti a condamnării cu executare a tuturor inculpaţilor în dosarul transferurilor. Acum mă rezum să afirm că, foarte probabil, dacă judecătorii erau de sex masculin, unii dintre inculpaţi (Jean Pădureanu, Gigi Neţoiu, Gică Popescu şi Mihai Stoica) n-ar fi ajuns în puşcărie. Dar pedeapsa a fost dată de două femei, care sunt convins că nu înţeleg şi nu iubesc fotbalul. Nişte bărbaţi iubitori de fotbal erau mult mai potriviţi pentru a hotărî verdictul.
Desigur, toţi inculpaţii au fost vinovaţi, totuşi nu înţeleg duritatea pedepselor pentru nişte oameni pentru care procurorii ceruseră închisoare cu neexecutarea pedepsei. Ce au vrut să demonstreze aceste judecătoare prin sentinţa neobişnuit de aspră pe care au dat-o? Că pe ele fotbalul le lasă reci? Asta se presupunea din capul locului. Pur simplu fiindcă pot face asta şi le creşte stima de sine, făcându-le fericite? Aşa-i legea, dură dar dreaptă?
Aceste femei probabil că nu s-au gândit la urmarea aplicării unor asemenea sentinţe: nu se vor mai găsi sponsori pentru sport, în special pentru echipele de fotbal. Cum statul nu se implică deloc în sprijinirea sportului, toate speranţele stăteau în banii unor persoane particulare.
Oamenii cinstiţi n-au de ce să se teamă?
Unii spun că dacă ar fi oameni cinstiţi, n-ar avea de ce să se teamă. Nu ştiu, dar suntem în România şi tot răul e posibil. Şi nimeni nu se bagă în ceva care pare atât de murdar şi de periculos, ştiind că va fi urmărit, va avea telefoanele ascultate şi vorbele răstălmăcite. Nici multe branduri de renume nu vor mai fi dispuse să-şi lege numele de ceva atât de maculat şi nu vor mai dori să li se facă reclamă în lumea fotbalului.
Nu am pregătire juridică şi sunt convins că pedepsele, în litera legii, sunt meritate. Dar dacă judecătoarele ar fi respectat spiritul legii, n-ar fi cerut închisoare cu executare pentru cei numiţi mai sus. Însă aşa, au ucis speranţa a milioane de români în revirimentul sportului. Şi cum sărăcia s-a generalizat din cauza politicului, românilor le mai rămăsese doar speranţa.
Unii spun că în multe state civilizate legiuitorii s-ar fi rezumat să le ia banii inculpaţilor, nu şi libertatea. E adevărat, dar în multe ţări din lumea a treia li s-ar fi tăiat mâna. Iar noi suntem mai aproape de lumea a treia. Acum se discută intens despre posibilitatea ca Gică Popescu să fie graţiat de preşedinte. Se strâng semnături pe cererea de eliberare individuală a Baciului, pe motiv că a fost căpitan al Barcelonei şi al reprezentativei, aşa încât e mai cunoscut şi apreciat în lumea largă decât Ponta şi Băsescu.
Sigur, preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a mărturisit că e prieten cu Gică Popescu şi va semna cererea. Până şi Ponta a spus că ar semna-o, în calitate de simplu cetăţean, dar ca premier ce se află, adică persoană importantă, vezi bine, nu se poate pronunţa. De parcă în pieptu-i de aramă ar bate două inimi şi ar fi dotat cu două creiere.
Dacă s-ar gândi cu oricare dintre ele, şi-ar da seama de capitalul de simpatie pe care l-ar obţine în rândul electoratului şi ar semna cu ochii închişi. Din moment ce a căzut la pace cu o grupare extremistă şi profund antiromânească ca UDMR, îndeplinind toate cererile politicienilor maghiari pentru a rămâne la putere, ar fi în stare să-l roage în genunchi pe Băsescu să-l elibereze pe Popescu.
Nu ştiu cum se va termina tevatura asta. Acum sunt mâhnit şi mi-e silă nu numai de politicieni, ci şi de judecători. Sunt în continuare la fel de sărac, dar mi s-a şi ucis speranţa…
Categoric sunt indignata de pronuntarea acestei sentinte. Si ma enerveaza teribil cei care se bucura si spun ca s-a facut dreptate. Dreptate? In Romania? Sa fim seriosi, cand asta? Nu stiu ce vor sa demonstreze justitia noastra. Cu siguranta nu as vrea sa ajung vreodata in mainile ei…
Pedepsele mi se par mult prea aspre. Statul era interesat să pună mâna pe banii lor, nu să-i bage la închisoare. Nu pot să nu mă gândesc că politicul şi-a băgat coada…
Aveti si voi dreptate, dar va ganditi ca in spatele acestor fapte pentru care au fost gasiti vinovati stau alte fapte, poate mult mai grave, si pentru care ar merita ani si mai grei de inchisoare?
Eu nu vorbesc despre furatul de la stat, statul oricum e cel mai mare hot, ci despre toate celelalte implicatii si oameni afectati de faptele ilegale ale acestor oameni.
“Sunt în continuare la fel de sărac, dar mi s-a şi ucis speranţa…”
Frumos incheiat articolul, dar nu te-ai intrebat niciodata de ce esti sarac? Nu te-ai intrebat niciodata de ce nu mai avem sportivi de valoare, pictori, scriitori, muzicanti de valoare?
Probabil ca dicteaza numai scursurile si hotii care au elicoptere personale in care isi plimba amantele, iar tu scrii un blog pentru cativa euro din adsense.
Hotii nici nu stiu de tine, in schimb tu ii plangi
Mel Gibson a facut puscarie luni de zile pentru ebrietate la volan si este mai valoros de zeci de ori decat toti oligofrenii pe care ii plangi atat de zor.
Halal atitudine de sclavi aveti…
Astia ar merita sa moara in puscarie si sa li se ia si averile. Atata timp cat unii sunt corecti, este normal ca ceilalti sa stea inchisi.
“V-am lasat saraci si prosti si acum va gasesc si mai saraci si mai prosti”
Stii cine a spus asta? In niciun caz vreunul din astia condamnati care nu au citit o carte toata viata si pe care ii plangi ca pe iarba de leac.
Ramai in continuare sarac cu atitudinea asta!
A.
În mare, ai dreptate, însă întreabă-te cine le-a creat condiţii prielnice pentru a fura. Dacă trebuie, precizez: politicienii, care sunt mai corupţi decât cei care sunt în puşcărie. Pe mine m-a deranjat faptul că judecătoarele nu au dat o sentinţă gândită. Se întâmplă rar ca judecătorii să dea pedepse mai mari decât cele cerute de procurori. Este un exces care va costa tot sportul românesc. Eu nu plâng oamenii care sunt în închisoare, ci sportul, mai ales fotbalul. Credeam că e limpede acest lucru din text.