Un amic a fost taximetrist şi apoi a ajuns şoferul unui ministru. M-am întâlnit cu el şi mi-a mi-a întins o carte vizită. Cu un aer de scuză, mi-a spus: „Ştii, acum sunt şofer de protocol”. Ei bine, pe cartea lui de vizită stă scris „car manager”! În ultima vreme, tot mai mulţi oameni au titulaturi ciudate pe cărţile de vizită.
Alt fapt real: un cetăţean, mândru de faptul că nevastă-sa îşi deschisese o firmă, şi-a făcut nişte cărţi de vizită pe care, sub denumirea prăvăliei, şi-a trecut numele, numărul de telefon, e-mailul şi funcţia: „soţul patroanei”! Desigur, ar fi de aşteptat ca un lucrător al firmei cu pricina să-şi comande nişte cărţi de vizită cu râvnita lui ocupaţie: „amantul patronei”. Pe când în aceeaşi prăvălie va lucra o domnişoară având scris pe cartea de vizită „vecina vărului patroanei”? Ei bine, în România, totul e posibil.
Asta îmi aduce aminte de un banc. Bulă vedea pe uşile vecinilor câte o plăcuţă cu numărul apartamentului, numele şi meseria capului familiei: doctor Ionescu, avocat Popescu, inginer Lefter etc. Ca să nu fie mai prejos, Bulă şi-a pus pe uşă o plăcuţă pe care scria „Bulă, cumnatul lui Dumnezeu”. Avocatul s-a simţit dator să-l toarne administratorului, iar acesta s-a înfiinţat la uşa împricinatului:
– Bulă, ce ţi-a venit de te-ai erijat drept cumnatul lui Dumnezeu? Asta-i blasfemie!
– Ba deloc! Am avut o surioară pe care o iubeam tare mult. Dar a avut un accident şi a luat-o Dumnezeu…
Dacă faci gogoşi, te numeşti gogoşar?
Prin alte zări, o cunoscută agenţie de publicitate are la recepţie nişte secretare tinere şi drăguţe care poartă titulatura de „specialiste în prima impresie”. Sună la fel de bine ca românescul clătitar, într-o clătitărie? N-am verificat dacă această funcţie se găseşte în noul COR (Clasificarea Ocupaţiilor din Romania), care cuprinde nu mai puţin de 3852 de profesii şi ocupaţii. Oricum, la noi, orice secretară a devenit asistent manager.
Multe dintre denumirile din COR sunt ciudate şi chiar stârnesc ilaritate. De pildă, există meseriile de aglomeratorist, derulatorist, destrămător, gonac, operator scămoşetor, pompagiu şi preparator ulei de copite. Desigur, poţi fi calificat şi ca prelucrător de fulgi şi pene, stereotipar, turnător valuri şi smântânitor. Sau poate te atrag mai mult frumoasele meserii de discotecar, mânuitor carte, nămolar, scriitor vagoane ori stilist protezist de unghii.
Există şi funcţii mai înalte, ca acompaniator, expert în ingineria costurilor investiţionale, picher, şef district, specialist plan progres şi vestitor. Vă daţi seama ce imaginaţie au cei care au găsit astfel de denumiri? Şi totuşi, în COR nu sunt cuprinse destule funcţii uzuale, cum ar fi copywriter, director executiv ori web designer. Ei, vedeţi, dacă există atâtea meserii, oare de ce românii caută un loc de muncă în alte ţări?
Pe lângă muncitor necalificat în construcţii şi recoltator de fructe în Spania, în Statele Unite se pot găsi şi alte ocupaţii. De exemplu, băieţii şi fetele care te îndrumă în cumpărarea unui iPad din toate magazinele Apple au denumirea de „genius”, iar în campusul Google din Montain View există funcţii ca manager al programului de dans şi savantul alimentaţiei. După cum se pare, şi americanii au umor…
Chiar ca sunt ciudate !
Adevărat, dar nu-i vina oamenilor care au astfel de meserii.
Re “sotul patroanei”, zau am vazut recent eu unul pe Linked In carese prezenta la meserie ca “recent pensionat de la nevasta” (si in paranteza dadea numele firmei particulare a nevestei lui, care chiar era patroana si proprietara acelei firme, care era o firma asa gigant cu peste 1000 de angajati !) Zau, dar initial ma gandisem ca facea un banc asa ca poate divortase dar asta chiar era serios dar avea si el un umor mai sec asa mai britanic, (chiar era din UK). Si chiar si daca si el ar fi fost co-proprietar, oricat la suta din firma neveste-si, (desi probabil el nu cred ca avea mai mult de 50 % din firma sau actiuni), zau, daca fusese salariat acolo cu salariu, chiar si in boradul director,(ca asta era de fapt meseria lui de consultant pt diverse organizatii), avea si drept la pensie, adica de ce nu ?!
Sigur, dacă a fost salariat, are dreptul la pensie.
Zau,chiar as dori salansez aceasta intrebare, cati dintre voi atii plati salariu consortului dvs daca aveti dvs o firma particulara char simpla,nu din aiaasa de 1000 de angajati, ci doar asa o frizerie sau o ceainarie sau o firmade voiaj, sau chiar asa un blog pt reclame care aduce ceva profit,etc, firma pe care v-ati construit-o asa cu greu atat inainte sa va cunosteti consortul, cat si dupa aia, si hai ca apreciati contributia consortului la consolidarea companiei lacca 12 % si sunteti dispusi saii acordati 12 % din actiuni, dar el va cere in plus si un post de consultatnt cu salariu (plus toat protectiile acordate de Legislatia Muncii in vigoare, CAS, contributi la fondul de pensii, etc)…zau, cati ati lua asta in consideratie serioasa, si