Lucrările la limba română ale celor circa 200.000 de elevi de clasa a VIII-a care au participat de curând la simularea pentru evaluarea naţională au provocat din nou ilaritatea profesorilor corectori. Astăzi veţi vedea câtă carte au învăţat şcolarii, prezentându-vă cele mai tari perle produse de aceştia.

Din fericire pentru elevii de clasa a VIII-a, notele obţinute la simulare nu vor fi trecute în catalog. Totuşi, simularea se vrea a fi o repetiţie înainte de examenul final din această vară, iar nivelul general de cunoştinţe este extrem de scăzut.

Iată câteva dintre perlele şcolarilor:

Eu mai am de scris, dar zice că ne ea foile!!!

Un elev a precizat două sinonime nemaiîntâlnite pentru cuvântul „pretenţios”, şi anume harfist şi ifosar. El a notat viziunea lui Tudor Arghezi despre lume: Arghezi…cine să-l înţeleagă pe omul ăsta? Sunt sigur că viaţa lui era tristă pentru că nu avea prieteni cu care să iasă la o bere. D-aia a scris poezii triste.

Autorul face mişto de cei care n-au iubit sau iubită, deci nu le e dor de el sau de ea. Omul acela se simte prost.

Deşi pare ruşinos să spun asta, textul pare scris de o femeie uşoară, care îi invită pe bărbaţi la ea în fiecare noapte. Mesajul este clar în versul „să vină seara la mine”.

Când am plecat la ştrand cu prietenii mei era o zi din luna august pe la prânz, dacă stau să mă gândesc la contextul spaţio-temporal.

Numele autoarei este Bianca Sara. Numele articolului e prea lung şi nu-mi încape pe un rând, deci nu e bun de titlu.

Autorul se văicăreşte că îi e foarte dor. Autorul se laudă că are o grămadă de dor şi poate să mai dea şi la alţii, dacă alţii are prea puţin.

Comparaţie e când poporul spune că dragostea e ca nisipul. Pentru mine dragostea e ca un foc care îl simţi în stomac.

Seara e prima parte din vorbirea autorului. În acest caz, vorbirea e în scris.

Trebuie să vezi întâi filmul, înainte să citeşti o carte, că e un fel de rezumat mai uşor de citit. Dacă nu s-a făcut film după carte, nici n-ar trebui să se dea la examen, crede o fată.

Mama mea a citit „Pasărea spin” după ce a văzut filmul la televizor pe vremea lui Ceauşescu. Sunt două cărţi fără poze decât pe copertă, dar uite ca i-au plăcut, a povestit o altă elevă.

Era 15 iulie şi eu eram la schi cu tata şi cu mama în Dubai. A fost o întâmplare de neuitat şi sunt sigură că n-o veţi uita nici dumneata.

Într-un moment de sinceritate, o adolescentă de 15 ani a relatat despre certurile cu tatăl ei, la o cerinţă în care ar fi trebuit să scrie despre importanţa comunicării dintre părinţi şi copii:

Eu şi tatăl meu nu avem o comunicare prea bună. El îmi spune mereu să nu mai vin dimineaţa de la club, eu îi spun că distracţia maximă începe după miezul nopţii, dar nu mă ascultă, aşa că în loc să comunicăm, ne certăm.

Anul trecut, unul dintre elevi a afirmat că titlul poeziei este şocant şi şukar, în timp ce un absolvent de gimnaziu considera că Minulescu este un bolnav, suferea şi comunica cu obiectele.

La gramatică, un candidat a scris în lucrarea de examen: Predicativa este: profa este prea tare, şi are ochelari sexy, psihologice – verb, Anul Nou este un verb compus.

La un subiect, elevii ar fi trebuit să povestească o întâmplare de la întâlnirea organizată de şcoală cu un poet contemporan. Iată ce a scris un candidat: M-am întâlnit încă de pe hol cu Creangă şi i-am zis „tu esti Mare şef, să ştii că mi-au plăcut amintirile tale, poţi să mi le zici înco dată, hai te rog”.

Contemporan, ce mă-sa o mai fi şi asta? a scris unul dintre candidaţi.

Un alt absolvent de gimnaziu a încercat să găseasca îndurare de la profesorul care îi corecta lucrarea, scriind: Sper să fii bun corectorule şi să-mi apreciezi măcar efortul că am ajuns până la şcoală.

Surse: aici şi aici

Comments

comments