Concluzia unui studiu recent încheiat este că mariajul nu aduce niciun avantaj cuplurilor, în ceea ce priveşte bunăstarea psihologică, sănătatea sau autorespectul. Relaţia în sine poate conferi aceste beneficii şi nu căsătoria, cum se credea. Ba chiar, pentru multe cupluri, concubinajul este o alegere mai bună decât mariajul. S-a constatat că persoanele care trăiau în concubinaj erau mai fericite decât cele căsătorite şi aveau un nivel al respectului de sine mai ridicat.
Acest lucru este oarecum surprinzător, pentru că se presupunea că societatea îi priveşte mult mai critic pe concubini în comparaţie cu oamenii căsătoriţi. În tot cazul, este preferabil să ai o relaţie romantică, indiferent dacă aceasta a îmbrăcat o formă legală sau nu, prezentând multe avantaje în comparaţie cu singurătatea.
Concubinii sunt mai fericiţi decât cei căsătoriţi poate pentru că, într-o relaţie de concubinaj, membrii cuplului au mai multă independenţă individuală şi îşi pot vedea în voie de dezvoltarea personală. Foarte important este şi faptul că relaţia de coabitare aduce după sine mai puţine obligaţii în comparaţie cu mariajul.
Acest studiu a presupus monitorizarea vieţii a peste 2.700 de oameni singuri pe parcursul a 6 ani, cercetându-i şi atunci când au început o relaţie romantică ori s-au căsătorit. Subiecţii şi-au evaluat singuri starea de sănătate şi gradul de fericire şi au răspuns unor întrebări referitoare la depresie, autorespect şi legăturile cu familia şi prietenii. În anii de cercetare, vreo 900 de subiecţi au stabilit relaţii de parteneriat ori s-au căsătorit.
Ei bine, şi concubinajul, şi căsătoria au avut efecte pozitive asupra stării de sănătate a subiecţilor. Au fost mai fericiţi şi au acuzat mai puţine stări depresive în comparaţie cu persoanele care nu aveau o relaţie. Cercetarea a stabilit şi că, în timp, efectele pozitive se micşorau.
Studiul mai concluzionat că persoanele singure au tendinţa de a petrece mai mult timp alături de familie şi prieteni, în comparaţie cu oamenii care au relaţie romantică.
Pierdut soţie. Găsitorul s-o ţie!
Femeile de azi se pot gândi bine dacă vor să se căsătorească sau nu. Actualmente, nu numai bărbaţii pot susţine casa, iar relaţiile de concubinaj nu mai sunt privite atât de critic de societate. Şi apoi, o femeie poate avea copii şi fără a fi neapărat măritată. De altfel, mai mult de un sfert din numărul copiilor se nasc în urma unor relaţii în afara căsătoriei.
Mai mult decât atât, jumătate dintre căsătorii se încheie cu divorţul. Aşadar, căsătoria nu le mai asigură femeilor avantajele pe care le promitea cândva: siguranţă materială, onorabilitate, urmaşi legali. Acum femeile nu se mai grăbesc ca pe vremuri să devină soţia unui bărbat. Conform unor statistici, româncele se mărită pe la 24-26 de ani şi au primul urmaş pe la 27-30 de ani.
Ce-i cu dresurile alea de dalmaţian?!
Dacă n-a găsit nimic mai potrivit…
Nu sunt de acord cu cele scrise mai sus.
Nici eu!
Romancele da, dar rromii nostri, despre ei ce ne pot spune studiile???
Fetele se mărită la 7-8 ani…
Asa e, intr-o relatie de concubinaj te simti mai relaxata . Eu am o astfel de relatie de 4 ani, avem un copil impreuna si ne este bine asa. Nu exclud casatoria dar nici nu ma gandesc la ea prea des, nu ne preseaza nimeni si nimic.
Deci e un strop de adevăr…
Sunt si oameni care sunt fericiti casatoriti, dar sunt o multime altii care nu sunt. Daca cineva va fi sau nu fericit casatorit, depinde de situatia fiecaruia. Eu una fac parte dintre aia care nu sunt deacord cu casatoria.
Eşti liberă să ai orice părere, numai că statul îţi pune nişte piedici legate de partenerul de viaţă. Acestea ar trebui să dispară. Deocamdată homosexualii au mai multe drepturi decât un cuplu heterosexual ai căror membri nu sunt căsătoriţi. Îţi dau un exemplu:
la spital, uneori, nu pot vizita un bolnav internat decât rudele de gradul întâi şi soţul sau soţia. Dacă, Doamne fereşte, moare unul dintre membrii cuplului, celălalt nu-l poate îngropa, că aşa-i legea.
Este total anormal şi anacronic.
Numai persoanele care nu-s in stare sa-si asume o relatie, se complac in concubinaj. Daca exista dragoste, casnicia este un lucru natural, iar copilul are dreptul la o familie.
Nu te contrazic.
Acum depinde si de educatia primita de acasa. Am cunoscut fetite de 14 ani care numai la asta se gandeau, la casatorie. Si nu apartineau unei anumite etnii. Parintii le sfatuiau ca e mai bine asa…
Pur şi simplu părinţii fetei voiau să scape de ea.
Cred ca sunt mai multe concubinaje decat banuim. Eu nu le vad deloc cu ochi rai. Oare e mai buna o casnicie in care cei doi stau doar de nevoie impreuna? Greu de crezut.
Legea am inteles ca da drepturi destule si in cazul unui concubinaj. Despre chestia cu inmormantarea…inclin sa n-o cred. Poate nu stiu eu nimic si aflu acum ceva interesant. Se poate gasi ceva unde scrie asa ceva?
Pentru a ridica un cadavru, trebui să dovedeşti că ai legătură cu decedatul. Altfel, cum să ţi-l dea? Crezi că se poate duce oricine la morgă să facă rost de un cadavru, că aşa vrea el?
Da, asta cu morga ar fi o problema…desi, la cate cadavre zac cu anii prin frigiderele alea, aia de la morga ar trebui sa fie bucurosi ca mai scapa de unul. Ce naiba sa faci cu un mort decat sa-l ingropi…?
In fine, s-o gasi si pentru asta o rezolvare. Sau decedatul respectiv o mai avea si rude care-l pot rodica de acolo 😉
E doar o parere…si nu foarte serioasa, nu ma pricep la legi.
Cred ca situatia se complica cand apare copilul. Iar la al doilea copil e mult, mult mai complicat. Nu e vorba ca o femeie nu poate pregati un copil la scoala si celalalt la gradinita, si ca nu ai si poate duce cu masina dimineata, pana sa ajunga ea insasi la serviciu, insa e foarte greu de sustinut asta in timp. Si cand revine seara acasa, din nou : mancare, timp impreuna, baie si culcare pt. toti membri familiei. E cazul familiei mele si vad cat de greu i-ar fi daca nu mi-as lua si eu partea din toate acestea. In cazul unui concubinaj (fara simtul responsabilitatii din partea barbatului) ce esueaza, femeii i-ar fi extrem de greu. E doar parerea mea.
Să ştii că şi cu certificat de căsătorie, unul dintre membrii relaţiei
să se poarte de parcă n-ar avea nicio obligaţie…
Te casatoresti si incep sa moara toate visele marete,tot ce ti ai propus sa intreprinzi,nu mai esti singur ai responsabilitati, libertatea ta pierde tot mai mult teren,dezinvoltul amor carnal devine datorie,apoi corvoada,daca nu se va inventa printre atatea legi tampite si aceea de a fi pedepsiti barbatii care nu si satisfac femeile_E moasrtea spiritului_ce om casatorit mai scrie versuri sau sa se aventureze in tari exotice(daca mor,raman copiii fara tata),sigur toate astea sunt putin probabile daca ti gasesti tocmai perechea.
Sigur, nu le poţi avea pe toate…
Da, sunt mai fericiti cei care traiesc in concubinaj, se aleg cu placerile si scapa de responsabilitati si obligatii. Ma intreb, insa,cum se simt in toamna sau in iarna vietii, cand, de regula, partenerul da bir cu fugitii, iar casa ramane goala, nu tu barbat sau nevasta, nu tu copii, nu tu nepoti.
Şi crezi că un petic de hârtie te fereşte de singurătate?
Nu ştiu, mă întreb.