Nu înţeleg de unde vine apetenţa cu care comentatorii sportivi aseamănă o echipă de fotbal şi jucătorii ei cu corpul omenesc sau cu alte fiinţe ori maşinării. Expresii precum “creierul formaţiei” îmi zgârie auzul. Nici pe prezentatoarele de show-uri televizate nu le înţeleg, dacă îi tutuiesc pe toţi invitaţii, indiferent de vârsta lor. Şi atunci mi se face dor de televiziunea bulgară, pe care o vizionam înainte de revoluţie.

Se spune că Tătăruşanu, Chiricheş, Bourceanu şi Rusescu ar fi fost “coloana vertebrală” sau “scheletul” Stelei. Mai mult, aceeaşi echipă se transformă şi în pasăre: “aripile” echipei sunt Adi Popa şi Cristian Tănase. Foarte bine, dar în acest caz, ceilalţi jucători ce funcţii au? Cum niciuna? Trebuie să le găsim un rost în viaţă, nu-i putem lăsa de izbelişte, sunt de-ai noştri.

Despre Bourceanu s-a spus că era “motorul” Stelei. Foarte bine. Şi bujiile de cine sunt întruchipate? Dar tacheţii şi rezervorul? Însă Bourceanu a fost, conform imaginaţiei unui comentator sau a altuia, şi “inima”, şi “plămânul”, ba chiar şi “creierul” echipei. N-am nimic împotrivă, era polivalent. Însă mă interesează cine sunt colecistul, ficatul şi intestinul gros al formaţiei, ca să ştim ce mai extirpăm din trupul Stelei, atunci când mai pleacă vreun jucător.

Alt lucru care mă intrigă la emisiunile sportive televizate este faptul că reporterul sau moderatorul începe prin a-şi saluta interlocutorii, de parcă în secunda aia i-ar fi observat. Cum să interpretez asta? Interlocutorul a venit fiind chemat de reporter şi regulile bunei-cuviinţe îl obligă să-l salute pe acesta din urmă. Dar se pare că reporterul îi spune la început: „O să vă dau bineţe când vom fi în direct. Să fie clar, să n-avem discuţii!”.

Sau în prim-plan îl văd pe moderator, care după o frază introductivă ni-i prezintă pe onor invitaţi. Cadrul se lărgeşte, pentru ca tu telespectatorul, să-i vezi şi pe aceştia, iar moderatorul spune: “Astăzi îi am ca invitaţi pe domnul X. Bună ziua, bine aţi venit! Pe domnul Z. Bună ziua, suntem onoraţi de prezenţa dvs.”. Şi cam tot aşa şi pentru ceilalţi invitaţi,ca şi când exact atunci s-ar vedea pentru prima oară cu moderatorul. Cu siguranţă, s-au paraşutat în studio în clipa aia.

Altă cutumă de neînţeles prin televiziune este aceea de a te da drept prieten cu toţi invitaţii de prin show-uri, aşa că toată lumea ar trebui să se tutuiască, desigur, cu toată lumea. Dar se ajunge la situaţii ridicole, în care o septuagenară e întrebată de o moderatoare drăguţă de vreo 20 şi ceva de ani: „Viorica, spune-ne, te rog, cum ai făcut şi ai dres, când ai auzit cu cine s-a cuplat fiica ta?” Iar invitata, răspunde, cu sfioşenie: „Domnişoară, să ştiţi că eu n-am niciun amestec…”

Oameni buni, stimaţi oameni de televiziune, provocaţi nişte situaţii groteşti şi apoi aveţi pretenţia să vă urmărim emisiunile! Şi dacă v-aţi umple numai pe voi de ridicol, poate că nu aveam nimic de comentat. Dar îi târâţi în derizoriu şi pe invitaţii voştri, care, de regulă, au făcut lucruri mai importante în viaţă decât voi, fiindcă nu i-aţi fi poftit, în caz contrar.

De asta, uneori, mi-e dor de vremurile în care mă uitam numai la televiziunea bulgară, eram „draghizlitili” şi nimeni nu mă călca pe nervi, fiindcă nu înţelegeam nimic… Acum, mai curând mă uit la History, decât la Măruţă. Aşa că vă întreb şi pe voi dacă vi s-a făcut dor de televiziunea bulgară.

Comments

comments