O prietenă mi-a trimis pe adresa de e-mail o poezie despre care spune că i-ar aparţine lui Adrian Păunescu, care a scris-o pentru a le-o dedica politicienilor parlamentari, colegii lui, pe care i-a numit mârlani, nenorociţi, târfe şi i-a trimis la origine. De atunci, poetul a devenit măcar incomod pentru aleşii neamului, dacă nu chiar duşman făţiş. V-o redau mai jos, fără alte comentarii.
Marş de adio (colegilor mei mârlamentari)
La muncă, derbedei, că trece anul
şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
Făceaţi pe democraţii cei cucernici,
P… mamii voastre de nemernici.
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
şi-apoi convingeţi-vă că e bine.
C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
şi i-aţi distrus averile şi steagul.
S-ajungem colonia de ocară
care-şi va cere scuze în maghiară.
Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,
aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.
Şi, prin vânzări de ţară infernale,
aţi omorât cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu
întoarceţi România-n Evul Mediu.
Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
v-aş desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
ci credite din călimări străine.
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina
şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul
s-au compromis negustorind Ardealul.
De unde sunteţi, mă, din ce găoace,
cum v-au putut părinţii voştri face?
Ce condimente le-au picat în spermă
de e trădarea voastră-atât de fermă?
Aţi pus nenorocita voastră labă
pe-această tristă ţară Basarabă.
Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul
s-o faceţi curva voastră de serviciu.
Mimaţi respectul pentru cele sfinte,
dar vindeţi şi pământuri şi morminte.
Aţi inventat examene severe,
supunere poporului spre-a-i cere.
Şi toată zbaterea a fost degeaba
că-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
actori într-o politică obscenă.
Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară,
ia cereţi-vă puţintel, afară.
Decât să vă trimită ţara noastră,
mai bine mergeţi voi în mama voastră.
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,
şi nu albanizaţi această ţară.
Băgaţi viteză, că vă trece anul
şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.
Şi ce vă pot eu spune la plecare
decât lozinca lui Fănuş cel mare:
Nenorociţilor, se rupe şnurul,
“La muncă, la bătut ţăruşi cu curul!”
Nu mi-a placut poetul, omul Paunescu. A fost un ipocrit. Dupa ce scrii osane lui N.Ceausescu, nu poti sa te consideri integru. Parerea mea.
Omul nu mi-a plăcut, dar nu se poate nega faptul
că e unul dintre cei mai buni poeţi contemporani.
Marele poet Adrian Paunescu s a facut cunoscut prin muzicalitatea, claritatea si in acelasi timp profunzimea textelor lui,modul lui firesc de a scoate la lumina in vers,cele mai intunecate aspecte ale realitatii cotidiene. unii critici l au considerat mediocru,deoarece spre deosebire de Nichita Stanescu de pilda,nu prea foloseste figuri de stil,poezia lui poate fi denumita proza in versuri,dar tocmai asta il face unic si irepetabil,artistul poate fi oricum,(afemeiat,betiv,dependent…)pt.noi trebuie sa conteze doar opera lui.
Sunt de acord ci tine.
Poezia ii poate apartine sau nu. Cineva stie daca da sau ba. Si imediat dupa moarte a aparut o poezie care se zicea ca-i scrisa de el, pe patul de spital. S-ar parea ca nu-i apartinea.
De-i apartine sau nu, in momentul asta e mai putin important. Dar ca era intr-o oarecare dizgratie cred ca e adevarat.
Oricum…ca poet, e unul dintre putinii pe care eu ii inteleg. Spun asta pentru ca mie nu-mi place poezia. Si consider ca doar cea pe care reusesc sa o inteleg e chiar poezie iar cei care au scris-o se numesc poeti. Criteriul meu. 😉
Stilul e al lui, dar nu se poate şti.
După părerea mea, a fost cel mai bun
poet român de-a lungul a două generaţii.
Despre omul Păunescu am mari rezerve, dar asta-i altă poveste.
Interesant, împreună cu poezia am primit şi un text antisemit
interesant, cu toate astea, a cărui paternitate e îndoielnică.
După ce l-am primit, l-am căutat pe net şi circula, de obicei,
la pachet cu poezia. Drept autori ai lui se dau mai mulţi şi
nu ştiu pe cine să cred.