Personalizarea diverselor obiecte a devenit o modă. Prin personalizare, un tricou, de exemplu, ne face cunoscute interesele, gusturile, afilierea la un grup (eventual la un partid politic) sau la o idee, poate chiar şi umorul. Bine, dar de ce ne personalizăm obiectele, dacă avem de gând să le păstrăm? Un prieten m-a întrebat, la rândul lui: “De ce nu?”, dar răspunsul nu m-a mulţumit. Dacă vrei să-ţi faci reclamă ţie, grupării tale politice, afacerii tale, produselor pe care le comercializezi, sigur, înţeleg. Dar altfel, de ce ne personalizăm obiectele personale?
Moda a pătruns şi la noi, din Occident, fiindcă obiectul personalizat era purtător de mesaj cu scop comercial. Apoi au apărut tricourile care aveau imprimate fel şi fel de mesaje haioase sau chipul lui Che Guevara, un fost lider comunist argentinian mai cultivat decât alţii. Asta din urmă n-am cum s-o înţeleg. Nici măcar nu-i vorba de nostalgie după comunism. Pur şi simplu a acţionat spiritul de turmă în cazul a mii de adolescenţi, mulţi neştiind cine a fost acest comunist.
Probabil, trebuie să săpăm mai mult pentru a găsi de ce ne personalizăm obiectele. Poate să fie vorba despre faptul că, după 50 de ani comunism, când totul era deţinut, chipurile, în comun, acum fiecare dintre noi poate spune că un obiect anume “îmi aparţine numai mie” şi de aceea e special. Sau pentru că acum oricine îşi poate exacerba eul, trecându-şi numele pe huse de telefon ori perne, de exemplu, refăcându-şi în propriii ochi imaginea de sine.
Nu ştiu dacă aşa stau lucrurile, dar moda nu avea cum să mă ocolească tocmai pe mine, fără să par anacronic. Trebuia să am şi eu un tricou pe care scrie “I love…” sau e afişat un zâmbet, o cană pe care scrie “şeful şefilor”, de exemplu, sau o şapcă pe care e înscris numele unei universităţi celebre sau al clubului de fotbal preferat.
Bineînţeles, există multe firme care oferă astfel de servicii. Prefer o firmă pentru calitatea foarte bună a serviciilor oferite şi care îmi oferă niște avantaje precum prelucrarea gratuită a fotografiilor şi retuşarea foto profesională. Şi asta, fie vorba între noi, asta nu-i puţin lucru.
Personal, mi-ar plăcea să am nişte feţe de pernă personalizate şi măcar un tricou, mai ales că pot profita de o promoţie. De asemenea, aş dori să am şi nişte cani personalizate. În afara pozei, putem inscripţiona cana şi cu numele dorit. Funcţia MagicName ne pune la dispoziţie peste 300 de motive profesionale, în care ne putem trece numele. De asemenea, avem la dispoziţie şi numeroase modele pentru crearea colajelor foto. Astfel, avem posibilitatea de a încărca până la 13 poze şi de a le imprima pe cana personală.
Inca de la inceputul secolului,un nepot de-al lui Freud a pus bazele marketingului ,care avea la baza teoria unchiului sau ce stabilise ca omul odata zgarbat in egoul sau,nu va intarzia sa reactioneze;asa s-au pus bazele strategiilor de marketing care intr-un final au reusit sa creeze consumerismului ce acum ne sapa de zor groapa disparitiei ca specie
http://www.filmedocumentare.com/secolul-sinelui-freud-pr-ul-controlul-mintii/
Nu din cauza asta piere specia, ci din prostia noastră…
Zau, consumerismul si ideea de reclame plus si exortatiile spirituale uneori chiar religioase impotriva lor nu s-au nascut de ieri alaltaieri ! Pai numai daca ne gandim la minim 2 porunci de la D-zeu primite de Moise pe tablite, plus ce lux si dezmat era in continuu si in antichitate, inclusiv chestii care au dus la suparari divine, cu potoape si roiuri de lacuste, altele mai aproape de zilele noastre in cadrul intelectualitatii si leadershipului roman antic, plus chiar roman-catolic medieval de mai tarziu, nemaivorbind de Maria Antoaneta care era total opusa
austeritatii desi mama ei era totusi din Austria si ar fi trebuit sa fie mai
modesta, plus ce de reclame dupa aia au starnit nuntile imparatului
Napoleon 3 la vremea Restauratiei plus si in UK, zau s-au luat si ei dupa francezi. Intreaga istorie UE sau din perspectiva UE, ca tot aia e,
e o istorie a unui consumerism feroce si a unor reclame care ating nivel de propaganda masiva cu mult inainte de a se naste chiar tata dl Freud, (daramite nepotul, mai ales ca era nepot dupa sotie care era la randul ei ceva mai tanara decat dl S Freud).
Tu vorbeşti de consumerism, iar eu de resorturile interioare care te determină să-ţi personalizezi un obiect care n-are nimic de-a face cu comerţul sau cu o reclamă în sine.
Da, sorry de off topic. Reactionasem la comentariul anterior, (si ala off topic), nu la articolul tau, dar recunosc ca nu trebuia sa ma bag pt ca deja raspunsesesi tu.
Ba orice comentariu e preferabil tăcerii…