Până de curând, întemeierea unei familii era visul celor mai multe dintre fete. De altfel, părinţii lor chiar le încurajau s-o apuce pe această cale: fata să se mărite cu iubitul din liceu, iar ei să scape de “piatra” din casă. În ultimii ani, optica fetelor pare să se fi schimbat, multe dintre ele alegând să rămână singure din diverse motive. Psihologii afirmă că o femeie independentă nici nu are nevoie de o relaţie pentru a avea o viaţă împlinită. Sunt doar parţial de acord cu asta, dar să vedem de ce refuză unele femei să se mărite.
Argumentul forte al unei fete care a terminat şcoala (liceul sau facultatea) e, de regulă, faptul că şi-a imaginat deja viitorul ca nefiind legată de un bărbat: întâi să lupte pentru a obţine un serviciu bun, apoi să se afirme la locul de muncă şi chiar să urce în ierarhie. Un soţ în această perioadă ar fi ca o frână în calea dezvoltării ei profesionale, fiindcă doar o femeie fără obligaţii are timp pentru carieră şi este percepută ca disponibilă de şefi, fapt care nu poate decât s-o ajute.
Abia după ce a ajuns într-o poziţie dominantă sau atunci când deja salariul o satisface, se poate gândi la un soţ şi, eventual, un copil. Iar asta va fi cândva, după vârsta de 30 de ani. Şi, dacă va deveni mamă, plănuieşte să nu depăşească 35 de ani, vârsta la care se pare că, în general, femeile simt nevoia acută de a avea un copil. Cel puţin aşa spun psihologii.
Succesul în carieră pare a fi de multe ori o motivaţie îndeajuns de puternică pentru ca o femeie să amâne momentul căsătoriei. Bineînţeles, obţinerea unui job în concordanţă cu studiile sale este lupta cea mare pentru orice tânăr, lipsa locurilor de muncă fiind problema cea mai presantă la ora asta în România. Plecăm de la premisa că o tânără inteligentă şi ambiţioasă va obţine un post care să-i convină.
Îi place competiţia, mai ales dacă cei mai mulţi dintre colegii ei sunt bărbaţi. E încrezătoare în steaua sa norocoasă, bazându-se pe dibăcia ei de a se descurca în diverse situaţii, folosindu-se din plin de farmecul personal. E foarte adevărat că, de obicei, pentru a urca pe treptele ierarhiei interne, trebuie să muncească mai mult decât bărbaţii şi să fie dispusă să facă nişte concesii la care nu s-a gândit.
Cercetătorii germani de la o facultate din Munchen au făcut o analiză a felului în care sunt aleşi şi percepuţi noii lideri în mediul de afaceri şi ştiinţific. Ei au concluzionat că femeile şi bărbaţii sunt apreciaţi diferit, chiar dacă se comportă în acelaşi fel. Prietenia şi sociabilitatea sunt privite ca un avantaj major pentru bărbaţi. În schimb, pentru femei acestea constituie nişte frâne pentru avansarea în carieră.
De ce? Se pare că stereotipurile subconştientului au un rol de bază în estimarea eficienţei profesionale. Un şef trebuie să fie dominant, foarte activ şi dur, calităţi tipic masculine. Aşa că o femeie care tinde să ocupe o poziţie înaltă în ierarhie, va fi nevoită să se poarte ca un bărbat, să fie “o muiere a dracului”, cum va fi bârfită de colegi. O femeie sociabilă e percepută ca fiind slabă. Egalitatea între sexe nu funcţionează.
Şefa dură, fără să vrea, va fi mai pretenţioasă faţă de femeile din subordine, crezând că sunt mai puţin eficiente decât bărbaţii, deci o piedică în avansarea sa. Pe de altă parte, subalternele sunt mai critice la adresa unei femei care le conduce, decât dacă ar fi avut un lider de sex masculin. Am făcut această digresiune pentru a vedea cât de dură e lupta unei femei la un nivel ierarhic mai înalt.
Nevoia de libertate sexuală poate fi un argument puternic pentru o femeie să rămână necăsătorită. Fiind singură, se va putea bucura în voie de propria ei sexualitate, fără interdicţii şi oricum doreşte. Ea poate avea o viaţă sexuală regulată şi împlinită, chiar nefiind măritată sau având un partener permanent. Ba, la o adică, poate concepe un copil şi în afara căsătoriei. Libertatea sexuală este privită de multe femei ca fiind un avantaj.
Nevoia de autonomie a unei femei de carieră este presantă. De obicei, aceasta nu-şi poate gestiona eficient cariera, dacă are obligaţii familiale. Relaţia cu un bărbat aduce cu sine necesitatea de face mereu compromisuri între dorinţele ei şi cele ale partenerului său. Cel mai adesea apar fricţiuni, certuri, ceea ce va duce oricum la despărţire. Dacă e singură, femeia va avea autonomie în luarea oricăror decizii şi nici nu va fi obligată să opteze pentru ceva care nu-i face plăcere.
Motivele financiare sunt şi ele un argument puternic pentru o femeie care pune accent pe carieră să aleagă independenţa. Un eventual partener şi, poate, copiii lor, presupun automat ca femeia să-şi împartă veniturile cu persoanele din viaţa ei şi să aibă griji în plus pentru a gestiona bugetul comun. Dacă e singură, femeia are tot timpul libertatea de a cheltui cât, cum şi pe ce doreşte, fără griji suplimentare şi fără interdicţii exterioare.
Eşecurile în viaţa de familie ale propriilor părinţi sau ale altor cupluri cunoscute constituie un exemplu negativ pentru unele femei. Dar şi propriile experienţe nefericite le pot determina să aleagă singurătatea, teama de un nou eşec fiind apăsătoare. De aceea, unele femei aleg celibatul, preferabil singurătăţii în doi. Orice relaţie poate fi sortită eşecului şi nicio femeie nu vrea să sufere, cu atât mai mult dacă este foarte interesată de carieră.
Pretenţiile ridicate ale unor femei în privinţa bărbaţilor le determină să rămână singure, în aşteptarea celui potrivit pentru ele. De multe ori, aşteptarea prelungită ascunde propria nesinguranţă, teama de o relaţie oficială. Bărbatul perfect, masculul visat nu există. Nici măcar femei perfecte nu există. Teoretic, femeile singure ştiu asta, dar sunt dispuse să amâne foarte mult întemeierea unei familii până la vârste mai înaintate. Fiind independente, femeile nu simt nevoia stringentă de se “aşeza” la casele lor, nici din motive sociale, nici financiare.
La început, am spus că am rezerve în ceea ce priveşte părerea cercetătorilor că o femeie independentă nu are nevoie de o relaţie pentru a avea o viaţă împlinită. O femeie de carieră e tot femeie. Vrea să aibă cu cine să iasă la plimbare, să se ducă la un spectacol, să intre într-un local. Cu cine? Cu părinţii? Să fim serioşi! Cu nişte prietene? Ar fi o soluţie, dar, aşa cum am văzut, o femeie de carieră nu-i chiar Miss Popularitate.
Fără să mai fac referire la felul în care sunt încă percepute doamnele singure de societate, rămân la părerea că pentru a avea o viaţă fericită, pentru a se simţi împlinită, o femeie, oricât de puternică fizic şi psihic ar fi, este vulnerabilă emoţional şi are nevoie de dragostea unui bărbat care s-o răsfeţe şi pe care să-l iubească.
Problema cea mai mare e ca femeiel care amana casatoria sunt cele cu studii. Amanand casatoria, amana si copiii, iar asta pe viitor poate fi o problema. Recomanda filmul Idiocracy, cred ca asta ne asteapta pe toti. Din pacate.
Foarte corect ce-a zis cotos, femeile de cariera aleg sa nu-si faca o familie, sa incerce sa faca lucruri profesional, apoi personal.
Dar voi cate femei d-astea de 40 de ani n-ati gasit…si nu erau tocmai ok, erau frustrate, invidioase ca fetele de 25-30 se marita si ele, nu?!
Oricum ar fi, spiritul de turma functioneaza si aici…
Nu cred. E de ajuns să vină un om cu glagorie
ca preşedinte, care să identifice repede problemele
şi să înceapă să le rezolve. Lucrurile vor intre
pe un făgaş firesc.
Eşti prea pesimist. Priveşte partea plină a paharuluzi gol! 🙂
Nici eu nu am de gând să-mi întemeiez o familie prea curând. De câțiva ani am început să mă axez pe carieră, care pentru mine este foarte importantă. Bineînteles că dacă va apărea acel om care mă va face să mă mai gândesc o dată la posibilitatea întemeierii unei familii, cu siguranță mă voi mai gândi o dată :).
Nimeni nu te grăbeşte. Şi ştii cum se zice:
trebuie să săruţi multe broaşte, până să dai de prinţ…
Bineinteles ca trebuie sa ne axam intai pe cariera pentru a putea avea suficiente venituri materiale incat sa intemeiem o familie. Problema vine atunci cand suntem deja implinite din punct de vedere profesional insa refuzam sa o facem si pe plan personal.
Da, dar nu cu mult timp în urmă,
nimeni nu-şi punea problema asta.
Acum ceva vreme, te referi probabil la vremea părinților noștri?! Nu ai cum să compari trecutul cu ce este în prezent. Evoluăm. Asta este ok. Refuzăm să facem lucruri pe care le-au făcut părinții noștri doar pentru că “așa trebuia”. Acum facem cum credem că ne este mai bine și dacă refuzăm să ne căsătorim, este pentru că suntem suficient de puternici să nu urmăm tiparele ci instinctul.
Doar constat că acum fetele sunt interesate nu neapărat să scape de sub tutela părinţilor, prin măritiş, ci vor să să-şi câştige singure existenţa. Asta înseamnă emancipare.
Subiectul “Căsătorie” este tratat la fel de ambele sexe. Nici bărbații nu mai sunt atât de interesați să se căsătorească. Este doar o nouă viziune, nimic ciudat, nimic de comparat.
Cred ca sunt foarte putine, mai ales la noi in Romania, unde fetitele de 14 ani viseaza la maritis, astfel de exemple. In general o femeie isi doreste sa fie implinita si fericita, exact cum spuneai tu la finalul articolului, iar asta nu se poate decat alaturi de un barbatul iubit si avand un loc de munca bun, sigur.
Dar nu e mereu simplu sa le obtii pe ambele. Iar acum ce sa faci, sa te casatoresti cu primul venit doar de gura lumii? De teama sa nu fii barfit si etichetat?
Nimeni nu spune asta. Este doar o constatare.
Cu numai o generaţie în urmă altfel stăteau lucrurile.
🙂 J… atunci când fiecare începe să se cunoască pe sine îşi acceptă şi propriile vulnerabilităţi. Toţi avem nevoie de răsfăţ, de dragoste şi de atenţie din partea partenerului. Dar cu măsură, căci şi ce e prea mult sau prea puţin strică relaţia.
Mda, o femeie prea răsfăţată devine periculoasă… 🙂
Ştiu. Te şantajează emoţional.
Şi reciproca e valabilă, J. Acelaşi lucru este valabil şi pentru bărbaţi.
Vezi ce răi sunt oamenii? În cine să mai ai încredere?
Ah, da, în parlamentari!
Eiiii… în cine să ai încredere… În Dumnezeu! 😉
J, oamenii sunt şi atât. Dacă tu eşti prea bun atunci îţi sunt trimişi oameni răi. Şi reciproca e valabilă.
Abia când am început să “sâsâi” au apărut ca prin miracol şi altfel de oameni în jurul meu. 🙂
Un barbat e un barbat si singur si cu o femeie langa el. O femeie nu e adevarata decat cu barbatul langa ea, sot sau nu. Asta e fisa postului de femeie ! 😀
Da, e un punct de vedere la care nu mă gândisem.
S-a determinat mai recent ca copiii nascuti de mame peste 30 de ani tind sa fie mai inalti si sa aiba IQ mai mare. Acum sper sa nu se dea vin ape mine pt fapul ca din ce in ce mai multe persoane vor dori sa amane casatoria si nasterea primului copil, deoarece e deja trend demografic observat pe ultii 20 ani la nivelglobal, chiar si in tarile in curs de dezvoltare, cu exceptia Americii de Sud si a Asiei indepartate, desi si acolo din ce in ce mai mult. In SUA 48 % din persoanele adulte nu sunt casatorite, si o proportie destul de mare din acesti oameni nu au fost casatoriti niciodata, nu sunt toti doar divortati. Concluziile despre consecintele acestui trend despre care s-a discutat deja in presa americana in vara asta sunt ca e bine pt femeile inalt (universitar) educate, ca e binisor pt femeile cu educatie medie, si ca nu e nici bine nici rau pt femeile needucate, insa e RAU pt barbatii cu joburi cu salarii mici, medii, si mari, adica pt un barbat e mai bine sa se casatoreasca cat mai devreme, iar pt o femeie sa se casatoreasca ceva mai tarziu, cel putin in SUA, ultima recomandare fiind ca femeile de 30-35 de ani inalt educate sa se casatoreasca cu barbati de maxim 25 de ani indiferent de daca acestia au studii sau nu, deoarece barbatii care se casatoresc devreme au sansa de a evolua profesional si de a castiga bani mai multi in decursul urmatorilor 10 ani cat sa si caute si sa stea in joburi stabile, plus acelasi lucru se intampla si pt femeile care au peste 30 de ani si sunt educate (in SUA, habar nu am despre alte tari), iar factorul de risc cel mai mare de divort si casatrii instabile e de fapt factorul economic, nu chestii de gen iubire neimpartasita, infidelitati, etc, alt factor de risc de pe locul 2 fiind reprezentat de boala unuai din parteneri sau mai ales a unui copil. In legtura cu riscul de malformatii la copiii nascuti din mame mai in varsta, riscul este de 1 la 1250 pt femeile sub 25 de ani, 1 la 1000 (deci aproape tot ala) pt femeile de 30 de ani, dar 1 la 400 pt femeile de peste 35 de ani, si din ce in ce mai mare dupa aia, fertilitatea femeilor de asemenea scazand odata cu trecerea de varsta de 35 de ani, chiar daca nu sunt desigur la menopauza, pur si simplu nu mai sunt asa de fertile. In UE e importnt ca femeile sa fie fertile deoarece exista un nr imens de pensionari si viitori pensionari care trebuie intretinuti de copii acelor femei care se decid sa aiba copii astazi, dat fiind ca si speranta de viata a crescut imens in ultimii 30 de ani, (ma rog, in Romania nu asa de mult, ea chiar a scazut oarecum in anii de imediat dupa Revolutie, abia mai recent si-a revenit la valorile care erau prin anii 70, in RSR, dar oricum e bine ca si femeile din Romania sa faca copii pt a intretine pe pensionarii UE mai largi, ca uite ca si in Scandinavia femeile educate fac mai multi copii decat cele needucate, tocmai pt ca isi dau seama ce important este rolul lor social, plus desigur pt ca au niste masuri care le incurjeaza pe femeile inalt educate sa nasca miniim 3 copii, si sa le descurajeze pe cele needucate sau fara serviciu sa faca prea multi copii.)
Eu, drept sa spun, sincer ma bucur ca sunt gay, pt ca nu trebuie sa ma uit la femei ca entitati zamislitoare de copii care sa intretina pe viitori pensionari ai UE, ca daca as fi straight, zau, si numai de-al naibii nu m-as insura si nu as face copii, si femeia ca femeia, daca vrea sa-mi fie menajera si bucatareasa asa pe termen nelimitat cu tarif redus treaba ei, dar ce, sa ajunga copilul meu sa se speteasca pt a intretine miile de pensionari ai uriasului aparat birocratic UE ?!
Dar ma rog, eu sunt asa mai romantic, cred sincer in dragoste, uite chiar azi m-am indragostit asa mai nefericit din pacate de un neamt, dar eu nu mi-am planificat sa invat lb germana decat dupa ce ies la pensie, asa ca relatia mea cu acel neamt nu va avea vreun viitor in vreo casatorie stabila…desi imi pare cam rau, ca e chiar un tip misto, si parea destul de balnd, nu din ala asa ca in filmele de razboi, precis reauseam sa-l conving sa avem paturi separate, in caz ca ma casatoream cu el, poate mergea si o relatie de la distanta asa pana ieseam eu la pensie si invatam lb germana, si ne intalneam doar in week-enduri si vacante…cred ca ar fi mers poate destul de bine, cine stie…
Ei da, în ţările civilizate se fac studii serioase privitoare la demografie şi se iau măsuri în consecinţă, aşa încât să existe un echilibru cel puţin la nivel local. La noi nu sunt descurajate ţigăncile să mai nască (acum formează doar o minoritate incultă, dar nu peste mult timp, dacă lucrurile vor decurge în acelaşi fel, ţiganii vor deveni majoritari). Româncele, indiferent de gradul de instruire, ar trebui încurajate să facă mulţi copii. E o problemă serioasă, pe care niciun guvern de după revoluţie nici nu s-a gândit s-o analizeze, fiindcă membrii lui n-au niciun interes personal, nu le iese nimic politic şi/sau material din chestia asta şi se mai şi leagă la cap cu protestele reprezentanţilor ţigănimii. Şi atunci, de ce? Pentru ce va fi peste 50 de ani, când ei nu vor mai trăi?
Referitor la diferenta de varsta dintre soti, s-a determinat ca o diferenta de varsta de peste 11 ani, fie in sus fie in jos, poate scurta speranta de viata a unei femei in mod semnificativ, pe cand pt barbati e invers, diferenta optima de varsta intre un barbat si sotia lui fiind de 17 ani, (cu barbatul fiind cel mai in varsta), daca tin bine minte aceste cifre, dar cam ast ae ordinulde marime, incepe sa devina semnifcativ de la vreo 11 ani in sus, si ff semnificativ cand se ajunge la 17 ani diferenta. Asta au determinat-o nemtii, deci e valabil pe UE. Dar in UE femeile si asa traiesc mai mult decat barbatii, asa ca nu mai conteaza asa per total asa de mult daca li se scurteaza speranta de viata.
Bun, e interesant. Cam mare diferenţa de vârstă calculată de nemţi. Eu mă refeream la faptul că în România nu se nicio măsură ca ţara să nu se depupuleze de tineri români şi ţigăncile să zacă aici şi să facă de la 5 copii în sus. Tinerii români, tind să rămână unde au găsit un loc de muncă, să se căsătorească şi să-şi ia cetăţenia ţării de adopţie şi să-şi tragă părinţii şi celelalte rude apropiate după ei. Gândeşte-te la asta ca la un fenomen de masă. Vezi ce iese!
Problema femeilor care pun cariera pe primul plan este ca atunci cand vor sa se marite nu prea mai au cu cine. Barbatii buni au fost deja luati, iar ceilalti nu le plac, pentru ca au devenit prea pretentioase. 🙂
De când au început să lucreze, s-au măritat cu cariera.
“Vrea să aibă cu cine să iasă la plimbare, să se ducă la un spectacol, să intre într-un local. Cu cine?”
Asta m-a facut sa zambesc totusi. Cum adica cu cine? Adica eu n-as avea cu cine sa ma duc la plimbare, la spectacol sau sa merg la local…trebuie neaparat sa fiu casatorita. Sigur e o exagerare.
Bine, asta era asa, o mica observatie. Dar problemele sunt mult mai complicate si nicio statistica si nimic nu le mai rezolva. Femeile s-ar marita daca ar gasi barbati buni. Cum femeile tind sa fie mai “inalt educate” (vorba lui Rudolph) decat barbatii va fi tot mai greu… Aici e buba.
Nu m-am gândit la căsătorie neapărat, ci la o legătură. Cred că o femeie ar trebui să iubescă şi să fie iubită. Asta poate însemna şi căsătoria, dar n-o subînţelege. Sunt oameni care s-au ars o dată şi le-a fost de ajuns. Mai sunt şi alţii mult prea pretenţioşi. Crezi că diferenţele de educaţie ar putea sta în calea iubirii? El n-are bacul luat şi ea e profesoară universitară. Ea vede la el alte calităţi. Nu se pot iubi? Nu te poţi simţi împlinit ca om fără cineva alături care să te înţeleagă şi să te ajute. Aşa văd eu lucrurile.
Va spun tuturor care aveti urechi sa “auziti” :
Romania e dusa pe p..a !! Sunt din ce in ce mai multe tarfe in tara asta, pe masura ce trec anii…. La 12 ani deja fac avort foarte multe copile… E o consecinta clara a faptului ca traim intr-o tara de nebuni, unde normalitatea a devenit mai rara decat extraterestrii… Eu tot spun asta de imi tocesc degetele pe tastatura, dar cine sa inteleaga ?! Tocmai oamenii care fura si omoara ?! Slabe sanse…..
Cei care o sa sariti de cur in sus, probabil “cele”, ca de ce am spus asta….va invit sa va uitati mai bine in jur, pe net si pe strada… Veti intelege probabil, daca sunteti isteti, de ce nu se marita femeile : toate vor sa devina curve de lux. E mult mai simplu asa…
Nu sunt acord cu tine. Până nu-şi schimbi părerea despre femei, vei fi nefericit şi singur. Nu ştiu de ce, am vaga bănuială că-ţi place să suferi. Altfel, făceai ceva în privinţa asta.
” şi este percepută ca disponibilă de şefi, fapt care nu poate decât s-o ajute.”
NO COMMENT ! Cu fraza asta ai spus totul, doar in cateva cuvinte ! Cine are creier sa inteleaga ce inseamna cuvintele astea…va intelege
Acum nu diseca fiecare frază. Ruptă din context poate părea altceva.
“Libertatea sexuală este privită de multe femei ca fiind un avantaj.”
Da. Dovada acestei afirmatii o constituie pozele nud de pe Facebook.
interesant
După un eșec în dragoste, toate ne batem cu pumnu în piept că nu ne mai trebuie urmă de umbră de iubit în viața noastră. 🙂 Dar la un moment dat, într-un fel sau altul, fiecare dintre noi simte din nou nevoia unei relații stabile. Suntem un mister… :))
Adevărat, sunteţi o taină de nepătruns…
Din acealeasi motive retardate pentru care unii dintre noi refuza sa le ceara de neveste! :)) =))
poate că femeile s-au săturat să ”aparțină” printr-un act cuiva? fără legătură cu cariera sau libertatea sexuală, doar un soi de contra normelor. adică, poți fi fericită într-o relație și fără nunta adiacentă
Bineînţeles, e perfect posbil.
Se presupune ca femeile invata sa aiba o cariera, o munca din care sa castige bani, impreuna cu sotul pentru intemeierea unei familii, scopul speciei umane. Se pare ca in ultimul timp ni se implementeaza in minte alte valori, dispar sentimentele, dispar motivatiile, dispar marile familii si lumea ajunge sa gandesca altfel, sa dispara indrederea, sa aiba alte scopuri in viata, iar cand va realiza, defapt va fi prea tarziu, iar in felul acesta, ne intrebam unde este natalitatea, dar si ” fericirea ” ? Faptul ca femeia are o cariera o face egala cu barbatul, dar cine va mai naste ? Femeile ajung la un fel de egoism, datorita barbatilor, fii ndca daca ele pot totul, de ce ar mai avea nevoie de un barbat legate pe viata ? Unde s-a gresit in ultimul timp ?
S-a greşit în multe privinţe. Libertataea prost înţeleasă a fost confundată cu lepădarea de nişte principii aşa-zis învechite: unitatea familiei şi credinţa în divinitate. Ai dreptate, noi toţi, nu doar femeile, am devenit mai egoişti şi încercăm doar să ne trăim clipa.
Ai un 10 pt comentul asta!!!Femeile care prefera cariera in schimbul casatoriei de obicei regreta la final. Pacat ca nu mai au a doua sansa!Sunt convins100% ca daca ar avea-o,nu ar mai alege cariera!
Cu toţii regretăm, la un moment dat, deciziile luate, însă nu putem rectifica nimic…