Love Is the Perfect Crime (L’Amour Est un Crime Parfait) este un thriller franco-elveţian apărut în 2013 şi notat de IMDb cu 6,1, notă cam mică, după părerea mea. Întreaga acţiune se petrece într-un decor hibernal elveţian, protagonsit fiind Marc (jucat de Mathieu Amalric), profesor de literatură la Universitatea din Lausanne, care ţinea un atelier de creaţie. Era un asasin în serie dereglat psihic şi ultimele lui gânduri le-a aşternut într-o scrisoare: „Dragostea e o crimă perfectă”.

Marc o întâlneşte pe Anna Canale (rol interpretat de Maïwenn Le Besco, actriţă care a fost căsătorită cu Luc Besson), mama vitregă a Barbarei, una dintre studentele lui care dipăruse. Poliţia bănuia că Marc are legătură cu dispariţia ei, dar nu avea nicio dovadă. Anna era măritată cu tatăl Barbarei de doar două luni. Soţul ei era ofiţer în armată şi fusese detaşat în Mali, lăsându-şi fiica şi proaspăta soţie singure.

Marianne (Karin Viard), bibliotecară la aceeaşi universitate, era sora profesorului, cu care avea o legătură foarte strânsă, mai mult decât fraternă, el ocupându-se, ocazional, şi de nevoile ei sexuale, incestul fiind la ordinea zilei. Ea l-a informat că-i somnambul. Filmul începe cu prezentarea aventurii lui, un bărbat de aproape 50 de ani, cu o tânără, Nadia. A doua zi de dimineaţă, ea nu mai dădea semne de viaţă.

Sunt cam lungi secvenţele în care profesorul tot şofează prin ninsoare şi nu se întâmplă nimic. Şeful lui era Richard Olso, îndrăgostit de soră-sa. Anna, mama vitregă a studentei dispărute, l-a aşteptat într-o seară în parcarea campusului, pretextând că şi-a pierdut cheile de la maşină şi spera s-o ducă acasă el cu maşina lui. S-a dat la el, iar Marc a început să se îndrăgostească de ea. Soră-sa i-a făcut o scenă de gelozie. De altfel, şi el era gelos pe Richard, care-i făcea curte intensă surorii lui.

Una dintre studentele lui Marc, Annie Eggbaum (rolul ei fiind interpretat de Sara Forestier), îi cerea lecţii în particular. Deşi îl tenta o aventură cu ea, a respins-o, simţind că toată lumea e cu ochii pe el şi abia aşteaptă să calce strâmb. Tatăl lui Annie era temutul cap al unei organizaţii mafiote. Fiindcă a refuzat-o, Marc s-a pomenit cu doi haidamaci la uşă care i-au aplicat o corecţie. El a înţeles că Annie nu trebuie refuzată şi ulterior i-a făcut o vizită acasă.

În tot filmul e vorba de crimele comise de Marc, fără a fi arătată vreo altă secvenţă violentă. Profesorul urma un tipic: se culca cu tânăra cu care se cupla, apoi o ucidea (nu s-a arătat niciodată în ce fel) şi o arunca într-o râpă. A doua zi de dimineaţă nu-şi amintea nimic. Se trezea cu un cadvru pe cap, de care trebuia să scape.

Sora lui îi ştia de apucăturile şi încerca să-l acopere. Apoi poza în faţa sa în chip de victimă, reproşându-i că trebuie să se sacrifice pentru binele lui. De altfel, i-a acceptat avansurile lui Richard, pentru ca Marc să nu-şi piardă postul.

Lui Marc i s-a făcut rău în timp ce şofa şi a început să-i curgă sânge din nas. Un poliţist a vrut să-l ajute, dar văzându-l plin de sânge, i-a cerut actele la control. Nici de această dată n-a fost arătată crima, dar profesorul a găsit cadavrul însângerat al poliţistului în maşină, pe bancheta din spate, acoperit cu o pătură. Bineînţeles, ca de obicei, l-a aruncat într-o râpă.

Legătura profesorului cu Anna, mama vitregă a studentei dispărute, se strângea tot mai mult, dar Annie, studenta care îl găsea fascinant, i-a spus să nu aibă încredere în ea. Spre sfârşitul filmului, aflăm că o persoană nu era cine credeam că e.

Nu vă spun mai mult, fiindcă sper că v-am făcut curioşi şi o să urmăriţi filmul, care durează 111 minute. Scenariul şi jocul actoricesc mi s-au părut cel puţin OK. Este ecranizarea unei cărţi, care, sunt sigur, este mai bună decât filmul.

Comments

comments